Despre Dan Nistor, căpitanul lui Dinamo, se știe că nu și-a făcut junioratul și că ajunsese la un moment dat să lucreze chiar ca paznic de noapte la un hotel. Nu prea se cunoaște însă felul în care a ajuns fotbalist de primă ligă de aici, deși la 20 de ani nu făcuse niciun antrenament serios!
Căpitanul lui Dinamo, Dan Nistor, și-a adus aminte că părinții au refuzat ”să-l dea la fotbal” când era copil. ”La noi, la Rucăr, era puțin mai complicat. Părinții n-au avut posibilitățile necesare să mă trimită la o școală de fotbal. Și n-au avut încredere în mine, pe vremea aceea poate și copiii născuți la țară nu erau văzuți prea bine când mergeau în orașele mari și le-a fost frică să nu mă pierd dacă dau de greu pe acolo”, a rememorat Nistor într-un interviu pentru Muscel TV.
Cum a învățat fotbalul? Simplu, în curtea școlii, în detrimentul orelor de curs. ”Mă trezeam la 7 dimineața. La 8 începeam orele, stăteam de obicei doar la prima. Pe urmă, de la 9 până la 13, când se termina programul în Generală, eram doar pe terenul din curtea școlii” , își amintește Nistor.
Mergea la meciuri la echipa comunei Rucăr, în liga a 5-a, aproape etapă de etapă. ”Nu mă gândeam niciodată că o să ajung fotbalist. Chiar mă gândeam la câteva meserii, fotbalul era doar așa, de plăcere, renunțasem la ideea că pot să ajung în prima ligă, sau ceva de genul”.
Șansa lui s-a numit Benone Lazăr, patronul celor de la Internațional Curtea de Argeș. L-a văzut la finala Cupei Județene, la Pitești și l-a plăcut. ”De la Rucăr la Internațional am fost vândut pentru șapte mingi și un rând de echipament. Mingile au ajuns, însă nu toate. Iar echipamentul n-a mai ajuns până la urmă”, povestește Nistor.
Numai că după ce l-au cumpărat, stafful tehnic al celor de la Internațional s-a luat cu mâinile de cap când au văzut că proaspătul transfer nu are nicio legătură cu ce înseamnă un fotbalist profesionist. Și l-au trimis direct la Câmpulung, în Liga a treia, împrumutat, ca să învețe bazele fotbalului! Avea 19 ani.
”După primul antrenament la Liga a 3-a nu am putut să mă mișc, am dormit 4 ore. Am avut mult noroc și foarte mult talent, cred. Atlfel nu se explică unde am ajuns. Aveam mari probleme pentru că nu făcusem nimic. A fost cel mai greu an din viața mea”, povestește Nistor.