Dan Pavel, prezentatorul de la Observator, marcat de Gică Popescu și Adrian Mutu. Vedeta Antena 1: „E o ”celulă” în care am rămas, liber, până azi”. Exclusiv

Dan Pavel, prezentatorul jurnalul sportiv de la Observator, a ajuns pe micul ecran dintr-o pură întâmplare. A renunțat la jobul în corporație pentru a gusta din mirajul media, iar acum, după câțiva ani, recunoaște că ”celula” televiziunii este locul unde se simte, cu adevărat, liber.

Dan Pavel, prezentatorul de la Observator: ”Ți-am păstrat un loc la noi în celulă!”

Jurnalistul sportiv de la Antena 1, Dan Pavel rememorează fiecare întâmplare care l-a determinat să-și aleagă drumul spre televiziune. Pasionat de sport la vârsta de șapte ani, Dan a urmărit cu sufletul al gură meciurile Generației de Aur, din 1993. De atunci, cunoscutul jurnalist recunoaște că a rămas marcat pe viață și mereu a visat să facă emisiuni alături de Adrian Mutu sau Gică Popescu.

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, prezentatorul de la Observator face dezvăluiri din culisele meseriei, dar și confesiuni emoționante despre viața de familie. De asemenea, îndrăgitul jurnalist dezvăluie greutățile întâmpinate de când a devenit tată. Aparent un ”job” ușor, dar foarte solicitant.

Când ți-ai dat seama că televiziunea este drumul pe care vrei să-l urmezi?

– Dan Pavel: După primele zile în care am intrat într-un program de internship, într-o redacție de sport. Se întâmpla în facultate. Veneam după o perioadă în care lucrasem într-un mediu corporate, la costum în fiecare zi, program 9:00-17:00. Nu că aș avea ceva cu genul ăsta de loc de muncă, dar la momentul acela am simțit că nu e ce îmi trebuie.

Digi24.ro

VIDEO Apelul la 112 care anunța că Potra pregătește proteste: „Vin înarmați la București, vor să facă prăpăd”

Am ajuns într-un internship în televiziune, relativ întâmplător, neprogramat, și mi-a plăcut din prima. Am întâlnit vocile și fețele cu care crescusem, în fața televizorului, la meciuri sau emisiuni. După trei săptămâni de practică, am fost angajat cu sloganul ”Ți-am păstrat un loc la noi în celulă!”. Că așa e televiziunea, trebuie să se lege de reclame. E o ”celulă” în care am rămas, liber, până azi. Tocmai asta mi-a plăcut, libertatea de gândire și de exprimare din mediul acesta.

Jurnalistul sportiv de la Antena 1: „Le sunt recunoscător că, într-un fel, ei mi-au ales meseria”

De unde pasiunea aceasta pentru sport?

– Îmi amintesc că prin ‘93 am văzut, conștient, primul meci de fotbal, Țara Galilor– România. I-am bătut și ne-am calificat la Mondial. Apoi, toată nebunia din America! Am stat treaz noaptea să văd meciul cu Columbia, ceea ce pentru mine a fost un mare eveniment. Am trăit foarte intens victoria cu Argentina. Culmea, la fel de intens am trăit și reluarea de a doua zi.

Lucrurile astea te marchează, pe la 7-8 ani. Am fost norocos să cresc cu Generația de Aur și le sunt recunoscător că, într-un fel, ei mi-au ales meseria. Așa că vă dați seama ce onoare e pentru mine să fac emisiunile cu Gică Popescu, la meciurile României transmise de Antena 1. Și n-a fost doar fotbalul.

Care crezi că a fost cea mai bună perioadă a ta, profesional vorbind?

– Cred că cea mai bună perioadă urmează, odată cu Mondialul pe care Antena 1 îl va transmite în 2026. E vârful vârfurilor, cel mai mare eveniment sportiv al planetei. Altfel, am mai avut momente de glorie, în care m-am simțit bine.

Digisport.ro

Nemții au dat verdictul, după ce au văzut ce au făcut românii în tribune, la Hoffenheim - FCSB

O finală de Cupa Angliei, comentată de pe stadionul Wembley, cu 90.000 de oameni în tribună, e o experiență pe care mi-o amintesc cu plăcere. Apoi, emisiunile de la Antenă alături de Adrian Mutu sau Gică Popescu, au fost și sunt pentru mine momente mari, de care mă bucur.

Dan Pavel își amintește de copilărie: „Era și vina vremurilor, nu doar a noastră”

Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mic?

– Cred că am avut copilăria tipică a generației anilor ’90. Cu cheia de gât, de dimineață până seara afară, în spatele blocului. Cu gașca de la bloc, de zeci de copii. Cu vacanțe în țară, la munte și la mare, de care ne bucuram nespus. Eram în permanență mișcare, iar fotbalul a fost mereu în centrul acțiunii.

Una dintre nebunii era că spărgeam destul de des geamurile balcoanelor din jurul terenului de fotbal, din spatele blocului. Era și vina vremurilor, nu doar a noastră, încă nu apăruseră termopanele rezistente.

Ai fost mai mult băiatul mamei sau al tatei?

– N-aș putea să aleg, am fost mai mult în treaba mea. Timpul liber cred că l-am petrecut în mod egal cu ei, am fost o familie unită. Aveam și momente de băieți, când stăteam cu tata și cu fratele meu să ne uităm la meciuri, de exemplu. Stăteam și cu mama la filme.

Altfel, problemele sau situațiile ivite pe la școală de exemplu, le cam țineam pentru mine, nu prea mă duceam să mă plâng la vreunul dintre părinți.

Ce ai învățat, în primul rând, de la mama ta?

– Mama a adus mereu un calm formidabil în familie, sper că l-am învățat. Oricum, l-am apreciat mereu.

„Mi-am dat seama repede cât de ușor poți să derapezi”

Ai dezamăgit-o vreodată?

– Nu cred. N-am simțit niciodată ca am presiunea să demonstrez ceva. Ai mei au știut să gestioneze foarte bine lucrurile astea. Nu îmi aduc aminte din copilărie, de la școală, vreun moment în care să fi simțit că am dezamăgit. În general, mama nu îmi dădea senzația că ar putea fi marcată de vreo notă proastă. Apoi, după ce am crescut, cred că mi-au apreciat parcursul.

Acum vreo 10 ani, mama cred că era singura femeie din România care urmărea meciurile din campionatul Olandei, etapă de etapă, pentru că le comentam eu. Deci, era de bine.

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

– Am fost mereu în gașca băieților din ultima bancă, dar nu m-am considerat un rebel. Am crescut destul de liber în liceu. În majoritatea weekendurilor rămâneam singur acasă, într-un apartament de trei camere, ceea ce era minunat pentru toată gașca mea.

Cred că faptul că am fost lăsat așa liber m-a și responsabilizat, mi-am dat seama repede cât de ușor poți să derapezi. Lucrul ăsta m-a ajutat apoi când am ajuns în București, la facultate.

Vedeta de la Observator: „Venirea unui copil e un moment de reset profund”

Cum este tăticul Dan? Ce ai învățat, până acum, de la băiețelul tău?

– Este implicat, zic eu. Am învățat o grămadă de lucruri, cred că m-a modelat destul de mult această perioadă. De la bucuria de copil, pentru tot ce te înconjoară și de multe ori nu vezi, până la arta de a negocia orice, de a lăsa de la tine, ca să fie win-win. Exersez negocierea la fiecare schimbat, încălțat, mâncat sau ieșit afară.

Dincolo de ce înseamnă propriu-zis să fii părinte, venirea unui copil e un moment de reset profund. Reînveți să fii curios, să împarți, să nu te mai iei în serios, să nu te mai crezi centrul lumii. Lucruri importante.

Reușești să stai cu el cât îți dorești sau meseria nu te lasă uneori?

– Am avut norocul ca perioada asta să am un program flexibil și multă înțelegere de la oamenii din jur. Am trăit alături de el fiecare zi și îmi dau seama că suntem norocoși că am reușit asta. Totodată, aștept perioada în care o să își mai vadă și de treaba lui (n.r. râde).

Dan Pavel: „Mi se pare o normalitate, o declarație de independență”

Cum e soțul Dan? Bagi la spălat, faci piața, dai cu aspiratorul?

– 50-50, așa suntem în toate activitățile. Și nu mă consider special pentru asta, observ și în jurul meu mulți băieți implicați, din generația mea. Mie mi se pare o normalitate, o declarație de independență până la urmă, de ambele părți.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? 

– Nu am lucruri care să mă fi marcat în mod special. Pot spune că a fost destul de complicată prima perioadă cu copilul mic, pentru că s-a sincronizat cu pandemia, restricții, izolare, toată nebunia. Dar am depășit momentul.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

– Îmi place să mă joc cu chitara, îmi place să citesc și m-aș bucura să vorbim mai mult despre cărți, în general. Îmi plac vacanțele simple, fără prea multă organizare, mi-ar plăcea să merg mai mult pe munte. Sunt un fan al Deltei și mi-e dor să merg din nou la festivalul de film care se ține vara în Sfântu Gheorghe.