„Furia” Dan Petrescu sau cum dai vrabia din mână pe anti-jocul de pe gard, în fața unei apărări… „reggae”

După o primă repriză în care apărarea salvatului Reghe i-a oferit un… „festival” de reggae pe Bulevardul Păcii și Prieteniei, Dan Petrescu a pierdut in extremis două puncte, care fac ca distanța dintre CFR și FCSB să devină amenințătoare.

În Bănie, se știe, meciurile nervilor sunt bucuria copiilor! Am avut, cu toții, parte de un torent verbal și fizic, precum o descărcare de neorealism italian, la finalul căreia, dincolo de furia lui Dan Petrescu și de izbucnirea lui Reghecampf, care se bucura de parcă ar fi câștigat titlul și nu pentru că și-a mai salvat postul timp de o etapă, două, a câștigat (impropriu spus, dar vom dezvolta…) ambâțul, în dauna sacilor prematur aruncați în căruță.

Pentru cine a privit, lipsit de patimi, acest meci pătimaș, sentimentul inițial este că fiecare echipă și-a dorit mai mult… egalul. Asta, ca să parafrazăm o marotă desprinsă din comentariile meciurilor de prin anii trecuți. Sigur că ambele echipe au trudit, dar să te afli într-o situație în care îți poți crucifica adversara încă din prima repriză și, din postura de lider autorizat să dai vrabia din mână pe clasicul și deja primitivul anti-joc proverbial marca „a la Cluj”, e, cumva, de neînțeles.

Dacă la „mândria Ardealului” a fost vorba despre nepriceperea indusă temeinic de exuberant-paradoxalul Petrescu, furibundul antrenor căruia îi țâțâie sticla de apă plată de teama oricărui adversar, în finalurile de meci, iată că și la „leii” războinici din Bănie am constatat satisfacția platonică a remizantului de ocazie, în condițiile în care, per total, CFR s-a dovedit mai cerebrală. Acesta este fotbalul, știința paradoxurilor, în care, uneori, balonul rotund se transformă în încăpățoșnia capului pătrat…

Digi24.ro

GALERIE FOTO „Am 61 de ani, dar am corpul unui bărbat de 38”. Dave explică cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire

Ambâțurile furiosului Dan Petrescu, „bursuceala” care i-a redat oxigenul lui Reghe

Erorile lui Mateiu și incursiunile solitare ale lui Omrani au redefinit, încă din start, imaginea defensivei U.Craiova, o paradă stupefiantă, „de coloratură” la un festival de muzică… pe ritmuri amețite. Un fel de reggae fără sunet, „jucată” din instinctul primar al unei entități pentru care entuziasmul ține, uneori, locul științei de carte. Vorba cuiva, „ai, n-ai mingea, tragi la poartă…”

Craiova își tot declamă pretențiile la titlu, dar, din ciuda rezultatelor slabe, a ajuns să se chinuiască pentru un loc în play-off. Degeaba bâzâie deasupra orașului o armată de cimpoaie și de tobe, pentru că, din păcate, nu joacă această minunată galerie-amiral a fotbalului românesc. Altfel, Craiova era, demult, campioană…

Pe teren calcă Mateiu, Papp și alți jucători defensivi parcă, de prea multe ori, parașutați pe gazon, care, în lipsa unor titulari, căpușează agoniseala de puncte a unei echipe care, în loc să se bucure de un parcurs solid, așa cum o promiteau datele inițiale ale problemei, agonizează în năzuința unui play-off, care pare tot mai nemeritat.

Cu siguranță, suporterii olteni și-au dorit să-și vadă favoriții jucând de parcă dăduse turbarea în ei, dar dincolo de cele câteva acțiuni amenințătoare marca Andrei Ivan, în prima repriză, războinica „Știința” a dansat de izbeliște pe Bulevardul Păcii și al Prieteniei, în fața unui adversar pragmatic.

Digisport.ro

Surpriză! A câștigat Roland Garros și Wimbledon, a fost numărul 1 mondial, iar acum și-a anunțat retragerea: ”Rămas-bun”

Totuși, Craiovei i-a adus Zeul Fotbalului ceea ce probabil merita. O remiză care, practic, nu o ajută cu mare lucru, așa cum n-o sprijină nici pe adversara sa, dar asupra acestui aspect vom reveni. Din egalul 1-1, dintre furibundul conservator în materie de „autobaze” Dan Petrescu și proaspăt resuscitatul Reghecampf au câștigat FCSB și aspirantele tot mai îndreptățite să-i răpească „Științei” locul de play-off.

„Cerșești!”, fraza serii lui Hațegan, într-un derby al nervilor

Faptul că defensiva craioveană a ajuns un soi de șvaițer a fost demonstrat cu biro de cele două erori ale lui Mateiu, prima contribuind clar la golul marcat de Petrila. Apoi, merită menționate șarjele lui Omrani, intrat ca în… brânză, în careul lui Pigliacelli.

Accidentarea lui Marius Constantin (cumulată cu absențele lui Găman și Nistor) se anunța drept o mare pierdere pentru Universitatea Craiova. Pe de altă parte, așa cum a informat, în exclusivitate, FANATIK, CFR i-a recuperat pe Mario Camora și pe Mihai Bordeianu, după infectarea cu virusul COVID-19.

Însă, dincolo de indisponibilități, este frustrant să vezi o echipă îngenuncheată de propria iluzie, dar și mai grav, de propriile deziluzii. „Cerșești!”, a părut a-i spune arbitrul Hațegan unuia dintre jucători, după o milogeală tipică. La fel, a fost dezolant modul în care Koljic cerea henț la Graovac, deși se vedea și de pe Lună că bosniacul nu lovise mingea cu mâna…

Chiar și VAR-ul televizoarelor este util. Dacă ar vorbi toate oglinzile, ar restitui imaginile carnavalești ale unor reprezentații, teoretic, cavalerești.

E drept, nici Petrescu nu l-a putut folosi (din nou) pe proaspăt transferatul Dugandzic, plecat în Croația pentru a fi prezent la înmormântarea tatălui său. Însă, absența atacantului era, incomparabil mai puțin importantă decât cea a lui Constantin pentru olteni, mai ales având în vedere hibele din defensiva alb-albaștrilor. Asta, însă, nu scuză astenia defensivei oltene care, fără golul reușit în prelungiri, ar fi fost acum pusă pe coji de nuci, nu sărbătorită (ca) pentru o victorie…

Craiova e nervoasă, dar nu bate pe nimeni. Probabil, mai în glumă, mai în serios, cel mai potrivit antrenor pentru echipa din Bănie ar fi chiar… Dan Petrescu. Nimeni nu știe mai bine ca el cum să remizeze mai „echitabil” în trei jocuri la rând, dar se pricepe de minune să bată o sticlă cu apă plată.

Două „filosofii”, o singură baltă primejdioasă, de sticlă

Așa cum, de asemenea remarca FANATIK, Craiova marchează mult, dar reușitele lui Andrei Ivan&co nu reușesc să compenseze o apărare cu probleme, „juveții” rămânând deficitari la capitolul punctelor adunate în clasament, lucru care vorbește de la sine despre dezechilibrul dintre performanțele ofensivei și cele ale apărării.

Gustavo a marcat un gol izbăvitor. Reușita lui a fost prefațată de tentativa lui Markovic și de felul în care, parcă lipiți de „schema de joc” a Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu, „ardelenii” Camora și Manea au „scos” de pe linia porții. Pentru Craiova, orice gol reprezintă o victorie. Nimic mai elogios. De asemenea, o remiză a ajuns să cântărească și ea, tot cât un succes, deși lasă răni în clasament.

O baltă periculoasă de sticlă se întinde între aceste două extreme, dar până și un copil pasionat de fotbal știe că o echipă cu pretenții nu poate funcționa decât pe principiul echilibrului.

La fel stau lucrurile și în privința liderului. CFR își plătește tributul anti-jocului și al frustrărilor. Nu degeaba Bălgrădean a primit cartonașul roșu, aproape ca un puști frustrat, care scuipă pe la spate, la finalul unei miuțe din curtea școlii.

Fără victorie în 2022, „betoniera Bursucului” și-a pierdut alura de lider

CFR-ul lui Dan Petrescu este construit după sistemul „betonierei”, adică al unei apărări solide. Acest lucru pare să nu-l mulțumească, totuși, pe etern nemulțumitul „Bursuc”, căruia, ca să cânte mai vesel la conferințele de presă, ar trebui să i se dea să bea ouă crude, precum tenorilor…

Din nefericire, iar acest lucru trebuie punctat, Petrescu se „bursucește” în mod deliberat și conștient, chiar și atunci când trăiește cu impresia că microfoanele nu-l „văd”. Rămân, însă, rezultatele, care se găsesc într-o profundă corelare cu trăirile. Dar, veți vedea că nici aici Dan nu e singur…

Pentru înjurătura care, de altfel, dovedește o educație „tip brittish”, se pare la adresa lui Omrani (cel puțin prin prisma comentatorilor care argumentau că tehnicianul campioanei n-ar fi avut tupeu să-i vorbească lui Deac într-un asmenea mod…și iată un alt exemplu de… criterii „educaționale”!), nu ne-a trebuit VAR…

Cert este că, în contextul acestor „ieșiri”, Petrescu n-a obținut nicio victorie, în anul 2022. Ba mai mult, dacă reluăm scenele care l-au avut în prim plan pe Bălgrădean, putem deduce că a creat, cu sau fără voia sa, o modă. O modă care nu are nicio legătură cu ideea de „lider”.

Tensiunea ca spirit și frustrarea, ca fapt

În imaginea în care „Mister Dan” s-a predat eternității, a tușit mahalaua, de la un colț al altuia al arenei din Bănie… Păcat că, uneori, talentul și munca devin scuze pentru reacții discutabile! O punem, totuși, pe seama îndârjirii de moment, pentru că iertarea este una dintre legile sfinte.

În schimb, Laurențiu Reghecampf pare să se fi liniștit, în privința zvonurilor legate de o eventuală demitere. Cu siguranță, el știe cel mai bine pe ce contract și-a pus semnătura, dar desfrunzirea timpurie a echipei care promite, din nou, marea cu sarea, este, pe undeva și rodul nesiguranței și al zbuciumului interior al antrenorului. Dincolo de orice, privit fără cine știe ce lunetă, acest tip de răscolire este exemplul viu al omului care încă n-a căzut la pace cu el însuși.

Craiova – CFR a fost un meci bun de predat, nu neapărat la școlile de antrenori, dar, cu siguranță, în amfiteatrele facultăților de psihologie. Tensiunea este firească pentru un joc, de o asemenea factură. Despre frustrări și referitor la inutilitatea lor s-au scris și se vor mai scrie cărți. O carte este dincolo de oricare lumină, chiar și când te bântuie bezna din clasament, în cazul Craiovei, ori te îmbată nesiguranța distanței față de principala urmăritoare, cum este cazul Clujului.