Dan Petrescu nu a fost uitat în Anglia nici după 24 de ani de când a jucat pentru Sheffield Wednesday, „The Owls” – „bufnițele” din „Orașul de oțel”.
Pandemia de COVID-19 a supus pe… supușii Reginei Elisabeta a II-a la un „goddamned lockdown” istovitor, dar absolut necesar. Fotbalul nu s-a oprit, dar tribunele pustii „plâng” după cei mai „frumoși nebuni” din marea familie a suporterilor din toată lumea.
FANATIK a reușit chiar și în aceste condiții vitrege să facă un reportaj de atmosferă în cel de-al patrulea oraş ca mărime din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, după Londra, Birmingham și Leeds, Sheffield.
Sheffield. „Așezare” din nordul Angliei, în apropiere de Leeds, de istoricul York şi de popularul Manchester, „ițit” prin cronici pe la începutul secolului al XII-lea.
Ridicat la rang de „oraș” în 1893, „tăiat” de râul Sheaf (în traducere foarte liberă acest nume înseamnă… „snop”!), de la care și-a luat și numele.
Supranumit „Orașul de oțel” pentru „explozia” industriei siderurgice din secolul al XIX-lea, care l-a făcut cel mai important centru al producției de oțel din insulă la acea vreme.
Renumit pentru cuţitele pe care le fabrică. Oţel de calitate. Evident, de aici s-a ajuns la fabricarea de locomotive, de vagoane, la industria auto, chiar şi la cea aeronautică! Oțel de calitate. Sheffield.
Haideți să facem o plimbare pe jos prin Sheffield, cât ne mai lasă „Bobby”, porecla „tradițională” a polițiștilor britanici.
Odată ajuns în Sheffield, musai trebuie să mergi direct la primărie. City Hall, clădire impozanta ce are în apropiere un spaţiu de maximă… curiozitate! A pool. O piscină. În care poate intra… oricine are chef să se bălăcească. Vara, că acum e cam… cool. Răcoare adică, nu… „tare mișto”!
Staţiile de autobuz sunt la doi paşi. Programul, afişat atât pe clasica hârtie, cât şi pe un ecran electornic, anunţă că autobuzele liniilor 7 şi 8, care ajung la „Hillsborough Stadium” al lui Sheffield Wednesday Footbal Club (SWFC), sosesc peste 23, respectiv, 25 de minute.
Iar cursa obişnuită până la „Bramall Lane”, arena unde evoluează cealaltă echipă cunoscută din oraș, Sheffield United Footbal Club (SUFC), durează între 20 şi 25 minute.
Telefonul, musai smart, „spune” că drumul din City Centre (centru oraşului) până la locul unde fanii celor de la SUFC pot să îşi aclame favoriţii se poate parcurge cu piciorul în 58 minute. E vremea să ne reamintim că „Men sana in corpore sane”. Adică, neaoș-mioritic, „mersul pe jos face piciorul frumos”…
După ce reuşeşti să te strecori pe străzi înguste, care te duc în sus şi în jos de crezi că eşti în Roma celor Şapte Coline (locuitorii din Sheffield se laudă și se mândresc cu asemănarea, orașul lor fiind întins și el chiar pe șapte coline!) reuşeşti să părăseşti Old City. Oraşul vechi. Cel originar.
De aici, drumul e lin și în permanenţă îţi ţine de urât susurul râului Don, un „frate” mai mic al lui Sheaf, care curge paralel cu strada către stadion.
Cartiere diferite se succed rapid, unele sunt atât de curate, de liniştite, încât îţi încântă ochii, mintea şi sufletul. Mai ales că peste tot este verdeaţă. Parcuri, grădini, flori, pomi. Sheffield are 52 de parcuri și cei mai mulți copaci pe… cap de locuitor din insulă, vai de capul lor!
Ora matinală înseamnă aer proaspăt, tare, dar şi puţine mașini. Pe măsură ce timpul se scurge, numărul acestora creşte. Uneori se adună 10-15 maşini la semafor. Nimeni nu claxonează, însă, nimeni nu se agită.
Fiecare îşi aşteaptă rândul liniştit. Cei de la volan se arată politicoşi, răbdători, chiar dacă oricine vrea să ajungă cât mai rapid la destinaţie.
Punctualitatea este politeţea regilor, spune un vechi dicton. Chit că participanţii la trafic nu au origini nobiliare – la prima vedere, desigur, căci nu am tulburat existenţa nimănui cu întrebări despre origini – oamenii sunt chiar amabili.
Se invită reciproc să avanseze, oferă prioritate celor care vin de pe străduţele adiacente. Zonă muncitorească, unde locuitorii arată că au bunţ simţ.
Merită remarcat un indicator care ar fi fost aproape sigur ignorat la o călătorie cu practica invenţie numită „bus”. După ce parcurgi aproximativ 60 la sută din traseul către casa celor de la Sheffield Wednesady, dai cu ochii de un panou care îţi arată că, dacă vrei, poţi să mergi în dreapta, către academia celor de la… Sheffield United!
Adică exact duşmanii de moarte ai grupării unde a evoluat Daniel Vasile Petrescu un sezon și jumătate, din iulie 1994, venit de la Genoa, până în ianuarie 1996, când a plecat la Chelsea.
Nu există conflicte, mă lămuresc localnicii, care m-au văzut făcând ochii mari şi exclamând cu voce tare „Sheffield United!”. Chiar şi tinerii jucători, chiar şi suporterii celor două grupări, dacă se întâlnesc, își aruncă o privire crunt… pacifistă, ceva de genul „Te-am văzut, dar merg mai departe, vezi-ți și tu de drum. Bye!”.
Pe partea stângă se întind diferite cartiere de case, pe partea dreaptă tronează imperial River Don. După albia acestuia, alte acoperişuri se iţesc în razele soarelui.
Diferite complexe comerciale, standuri ale unor cunoscute mărci de autovehicule, restaurante. Ceea ce în zilele noastre se numeşte, generic, mall.
Oamenii merg către aceste, acum, în pandemie, adevărate… obiective de cucerit, cu măştile pe faţă. Ies de acolo, tot cu gura, obrajii şi nasul acoperite… „Dușmanul de moarte”, prădalnicul de coronavirus SARS-CoV-2 pândește peste tot…
Sheffield Wednesday Footbal Club. Hillsborough Stadium. Este aproape o impietate să aminteşti gazdelor despre tragedia de acum câteva decenii, când o busculadă cumplită a ucis 96 de oameni și a schilodit 766…
15 aprilie 1989. Ora locală 15:00. La un meci din semifinalele FA Cup, disputată între două câştigătoare a celei mai importante competiţii inter-cluburi din lume, Liga Campionilor, fostă Cupă a Campionilor Europeni, Liverpool şi Nottingham Forest.
…Umbrele celor plecaţi prea devreme în altă lume, toți sperăm mai bună, parcă sunt şi acum prin preajmă și șoptesc: „Nu uitaţi! Fiţi civilizaţi! Faceţi tot ce este posibil ca totul să fie în perfectă ordine!”…
Revenind la prezentul coronavirusat, e greu să discuţi cu cineva din conducere. De manager, jucători, antrenori, nici vorbă. Cei care îngrijesc stadionul au orarul lor bine stabilit şi nu se întâlnesc decât dacă este neapărat nevoie. Altfel, comunică prin mesaje.
E deschisă o încăpere mică, împărţită în trei compartimente. Aici coexistă o fundaţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale, şi, desigur, cineva de la SWFC.
Pentru cei dornici, există job-uri. La nivel de început de carieră. Sunt destui studenţi care vin aici. Majoritatea fac voluntariat. Câţiva acceptă şi salarii. Dar, clar, toţi sunt mândri când li se oferă un tricou al celor de la Sheffield Wednesday.
Chiar la intrarea în curte se află fan-shop-ul SWFC. Deschis. Cu masca pe faţă, aştepţi, cuminte, să ţi se ia temperatura. Apoi, eşti invitat să îți treci singur numele într-un registru, cu ziua şi ora aferentă vizitei.
Ca orice club care se respectă – chiar dacă este acum în Championship, liga secundă – şi Sheffield Wednesday Football Club are un impresionant magazin dedicat fanilor. Găseşti de toate, inclusiv… pătuțuri pentru nou născuţi, cu toate cele aferente!
Trecut de cerberul de la intrare, un om, de altfel, amabil şi liniştit, posesor al unui fizic impresionant, dai cu ochii de tejgheaua unde poţi să plăteşti.
Te întâmpină cu zâmbete – pe care poţi să le ghiceşti prin atitudine, căci masca e o barieră redutabilă, nu doar în acest sens – un tânăr şi o doamnă la vârsta maturităţii.
Deschid discuţia întrebându-i dacă chiar sunt fani ai „Bufniţelor”. Aprobă râzând şi asigurându-mă că altfel nu ar fi lucrat acolo….
Spun de unde sunt, îl aduc în prim-plan pe Dan Petrescu – e plăcut să poţi să spui că aparţii unui loc care a dat lumii oameni care au făcut lucruri bune – cu un zâmbet atât de larg încât depăşeşte dimensiunile buclucaşei măşti. Mă salvează și mă uimește doamna…
„Un tip blonduţ, vesel, politicos. Dan Petrescu. Mereu venea primul la antrenamente şi pleca ultimul. Serios. Talentat. Suporterii l-au iubit chiar de la început. A locuit nu departe de aici”
„Bun. Foarte bun fotbalist. Responsabil, cu determinare, punea suflet pe teren, profesionist sută la sută. A stat la noi un an. De aici a plecat la Chelsea”
„În sezonul 1994-1995”, spun eu, iar dânsa mă aprobă. Îmi spune că există fotografii din acea perioadă în interiorul stadionului, care, din păcate, nu poate fi vizitat…
…După cum nici susţinătorii „Bufniţelor” nu pot să îşi încurajeze echipa atunci când joacă în propriul fief… Nenorocitul de coronavirus văduvește tribunele de celebrele, inegalabile coruri ale suporterilor britanici…
Drumul de întoarcere, cunoscut deja, pare mai scurt. Ceasul îmi dovedeşte contrariul. Cele aproape 3 mile (2,9 cu exactitate… englezească, iar o milă terestră are 1,609 km), aşadar, 4,661 kilometri, le-am/i-am străbătut în 46 de minute.
Mergând către City Centre, pe trotuarul de lângă River Don, mari panouri electronice te „trag de mânecă” să fii precaut, să nu uiţi de COVID-19, să păstrezi distanţa de „6 feet” (picioare), adică 2 metri…
Ca să schimb peisajul, de la clădirea Primăriei m-am dus către catedrala oraşului. Loc de tihnă, rugăciune, lectură, picnic, chiar un pui de somn pe iarba de lângă impozanta clădire este „welcome anytime”. Adică binevenit oricând.
Și, poate, în visele calmilor locuitori din Sheffield mai apare, din când în când, „un tip blonduţ, vesel, politicos”, care a jucat fotbal în orașul lor, „bursucul” român Daniel Vasile Petrescu…