Andrei Șucu, fiul lui Dan Șucu, acționarul majoritar al Rapidului, a înscris primul său gol la seniori. Puștiul de 17 ani a stabilit scorul final în partida câștigată de echipa sa cu 3-1. Marius Ardeleanu, fostul său antrenor de la juniori, a reacționat în exclusivitate pentru FANATIK după reușita fiului patronului din Giulești.
Andrei Șucu a trăit o seară de vis în Giulești. Mijlocașul ofensiv de 17 ani a fost trimis pe teren de Daniel Pancu în minutul 90+4 al meciului Rapid – FC Argeș. A avut nevoie de mai puțin de 30 de secunde pentru a marca. Șucu a participat la construcția fazei, a primit mingea înapoi de la Bubanja și a finalizat din interiorul careului. A fost doar a doua sa apariție în prima ligă și primul meci jucat în Giulești pentru echipa mare.
Andrei este fiul lui Dan Șucu, acționarul majoritar al Rapidului. Patronul giuleștenilor a urmărit partida din tribună, alături de familie, și a fost vizibil emoționat după reușita fiului său. Andrei Șucu este crescut în academia Rapidului și a semnat primul contract de profesionist încă de la vârsta de 16 ani.
Marius Ardeleanu, unul dintre antrenorii care au lucrat cu Andrei Șucu la juniorii Rapidului, s-a bucurat enorm pentru reușita puștiului din Giulești. Tehnicianul l-a pregătit pe fiul lui Dan Șucu la Academia Rapid și îl cunoaște foarte bine din perioada în care acesta făcea primii pași în fotbal.
Ardeleanu a oferit o reacție în exclusivitate pentru FANATIK după primul gol marcat de Andrei Șucu pentru echipa mare și a vorbit despre caracterul fostului său elev. Antrenorul spune că se bucură foarte mult pentru el și îl descrie drept un băiat muncitor, care a continuat să se pregătească și să își aștepte șansa, în ciuda presiunii venite odată cu numele pe care îl poartă.
Voiam să aflu cum ați trăit reușita lui Andrei Șucu de aseară și să îmi povestiți cum este el ca sportiv.
– M-am bucurat pentru el. L-am antrenat doi ani de zile și am participat și eu la dezvoltarea lui. Mă bucur pentru fiecare copil care ajunge să joace în Liga a 2-a sau în Liga 1. Este un copil extraordinar, care a muncit. Chiar dacă toată lumea spune anumite lucruri, el a muncit foarte mult.
Se vede și după modul în care a construit faza. Nu a fost ușor de realizat.
– Este un copil care a crescut foarte mult. De la vârsta de 15-16 ani a început să se maturizeze ușor și a muncit foarte mult. A conștientizat că trebuie să muncească pentru a ajunge la un anumit nivel. Mai este nevoie și de șansă, pentru că așa este în viață. Trebuie să fii la locul potrivit și să faci pașii potriviți.
Dumneavoastră aveați discuții cu el în privința presiunii provocate de numele tatălui său? Încercați să îl ajutați să își ia presiunea de pe umeri?
– Da, am avut discuții cu el și îi spuneam mereu că, din fericire sau din nefericire pentru el, acesta este numele pe care trebuie să îl poarte toată viața. Trebuie să o facă însă cu mândrie și să treacă peste anumite momente. Nu are ce să facă. Toată lumea va sta cu ochii pe el. Asta este situația. Mă bucur că aseară a intrat, a jucat cât a jucat și a reușit să înscrie. Cred că, pentru el, aceasta este cea mai mare satisfacție și cea mai mare motivație pentru viitor.
Bineînțeles, și pentru dumneavoastră, pentru că ați muncit pentru ca el să ajungă în acest punct.
– Normal. Este o satisfacție pentru toți antrenorii. Eu am avut grupul meu acolo timp de doi ani, dar și alți antrenori au lucrat cu el. Așa este la copii și juniori. Trebuie să muncești, să îi dezvolți, iar satisfacția apare atunci când îi vezi la televizor. Îți spui: „Uite, am pus și eu o cărămidă la temelia lui”. Noi cu asta rămânem, cu satisfacția și cu bucuria pe care ne-o oferă faptul că îi vedem realizând lucruri și fiind fericiți.
Dumneavoastră l-ați avut de la 14 până la 16 ani?
– Nu. Eu l-am avut în perioada în care avea 15-16 ani, doi ani. Așa l-am avut.
Marius Ardeleanu a trecut, în trecut, și printr-un episod controversat legat de Andrei Șucu. În 2025 s-a scris că antrenorul ar fi fost retrogradat la o grupă mai mică după ce îl schimba frecvent pe fiul patronului Rapidului, inclusiv la pauza finalei Cupei Elitelor U16.
Ardeleanu a recunoscut atunci că a simțit o anumită nemulțumire în interiorul academiei, dar a precizat că Dan și Diana Șucu nu i-au reproșat niciodată direct deciziile sale. Tehnicianul susține că episodul nu i-a afectat relația cu familia Șucu și că a păstrat mereu o legătură bună cu părinții fostului său elev.
Mai există vreun sentiment de ranchiună după toată povestea apărută în presă în urmă cu câteva luni? Acele discuții…
– Nu, mi-au fost puse atunci cuvinte în gură. Oamenii au fost exemplari cu mine, atât doamna Șucu, cât și domnul Șucu. Nu am avut niciodată probleme. Nu știu de ce ar veni cineva să îmi spună ceva sau să îmi impună ceva. Eu discutam doar cu Andrei. Știam ce avem de făcut. El știa că trebuie să muncească și că trebuie să vină la antrenamente. Să știți că nu lipsea de la antrenamente. Foarte rar s-a întâmplat, doar dacă era bolnav sau exista un motiv asemănător. Nu lipsea de la antrenamente. Era implicat și își dorea. Dacă tu nu îți dorești, degeaba vrem noi, cei de lângă tine, să facem ceva. Nu ai cum să realizezi lucruri dacă tu nu vrei să faci mai mult.
Oamenii au fost exemplari cu mine. Nu mi-au impus nimic și nu am avut discuții despre Andrei sau despre fotbal. Practic, eu eram expertul pe teren, iar dânșii erau în afara lui. Ei îl susțineau cu ceea ce puteau, iar aceasta nu reprezenta nicio problemă. Nici cu doamna Șucu, nici cu domnul Șucu nu am avut vreodată probleme. Cu doamna Șucu discutam doar despre școală. Întrebam despre program, pentru a ști cum organizăm antrenamentele, orele și meditațiile, pentru că toate erau legate între ele. La vârsta aceea, este normal să ții cont și de școală.
Îmi aduceam aminte povestea mai diferit…
– Nu a fost niciun scandal. Eu, despre acești oameni, nu am spus niciodată ceva negativ. M-ar bate Dumnezeu să spun ceva, în condițiile în care oamenii au fost corecți cu mine. Din toate punctele de vedere. Nu s-au implicat niciodată profesional peste mine. M-au lăsat să îmi fac treaba. Drept dovadă, din grupa aceea mai sunt încă patru sau cinci copii care joacă în Liga a 2-a.
Da, chiar acum mă uitam pe o poză.
– Eu sunt mulțumit cu atât mai mult cu cât copiii se lasă cât mai puțin de fotbal și ajung să joace în Liga a 2-a, Liga a 3-a sau Liga 1. Ei sunt încă foarte tineri, au 17 ani și merg spre 18 ani. Trebuie să aibă un început de undeva. Andrei nu este singurul din generația lui.
Da. Acum îi așteptăm și pe ceilalți să marcheze.
– Îi aștept și eu. Mai sunt acolo Lucas Stoica, la Metaloglobus, Andrei Sora, la Popești-Leordeni, și Sebastian Banu, la Chiajna. Sunt copii buni. Am făcut atunci o selecție, am strâns o grupă, am muncit cu ei, iar munca a fost continuată. Rezultatul se vede. Pe noi, ca antrenori, acest lucru ne bucură. Asta facem zi de zi, iar când vedem asemenea lucruri, aceasta este realizarea noastră. Nu este alta.