Dan Șucu și Marius Șumudică au devenit apropiați deși înainte să colaboreze nici măcar ei doi nu credeau să fie compatibili. Tehnicianul povestește că discută zilnic cu acționarul principal, un șef care se interesează de mersul lucrurilor și care face planuri mari pentru dezvoltarea clubului fără să se implice mai deloc în chestiunile tehnice.
Șumudică spune uimit și amuzat în același timp că Șucu l-a implicat până și în planul arhitectului pentru noua bază de pregătire a Rapidului, una care e în construire în Ștefănești. Acționarul l-a întrebat cum ar vrea să-i fie biroul: ”Vrei să aibă ieșire direct în sala de conferințe?”. ”Domnu’ Șucu, ați spus că baza va fi gata peste un an!”. ”Da”. ”Păi, oi mai fi tot eu antrenor atunci?!”. Ideea lui Șucu a sunat fantasmagoric în contextul în care cluburile din România toacă antrenori pe bandă rulantă, nimeni nu-și face vreun plan pe un an.
Cât de des aveți de-a face cu Dan Șucu?
Vorbim zi de zi.
Serios?
Da, zilnic. De când am venit la Rapid, în trei luni și jumătate nu știu dacă facem adunat o săptămână în care să nu fi vorbit. Dacă îl sun și nu răspunde mă sună înapoi. Dacă sună el și sunt în antrenament revin la el. Există ideea unora că Șucu e concentrat acum pe ceea ce se întâmplă la Genoa și că neglijează Rapidul. Nu e adevărat, am continuat să discutăm zilnic în toată perioada aceasta.
Și cum decurg discuțiile?
E un om normal. La început și eu îl credeam din altă sferă, îmi era foarte greu, mă gândeam mereu să merg cât mai bine pregătit la întâlnirile cu el. E un om care înțelege tot ceea ce îi spun. A reușit în business și eu sunt ferm convins că va reuși și în fotbal. Mă gândesc numai la ceea ce face pentru Rapid. A început să construiască o bază în Ștefănești și în maximum un an vom avea gata terenurile și vestiarele, va urma și hotel. Toate facilitățile pentru o bază sportivă a unei echipe de fotbal de mare performanță. Am rămas surprins în unele discuții.
Care subiecte v-au surprins?
M-a întrebat unde vreau să am biroul! Eu știind că baza va fi gata peste un an! Unde să fie biroul, cum să fie, m-a pus față în față cu arhitectul. Eu i-am zis la un moment dat ”domnul Șucu, noi vorbim despre ce va fi peste un an?! Păi, eu știu dacă oi mai fi la Rapid atunci?”. L-am văzut că m-a privit dezamăgit. Zice ”te mai întreb o dată: cum să fie biroul?”. Atunci am realizat că l-am deranjat cu remarca mea și i-am spus cum vedeam eu construcția. Chiar a ținut cont de părerile mele. Pe urmă i-a întrebat pe preparatorul fizic, pe magazioneri ce păreri aveau. Îți dai seama? Să vină un om de talia lui și să stea de vorbă cu fiecare persoană din club!
Pare că v-a cucerit.
E un tip de patron cu care eu nu m-am mai întâlnit până acum.
A avut opinii despre cum ar fi mai bine, dacă ar trebui să joace mai mult X, mai puțin Y?
Niciodată! Am vorbit cu el și cu o zi înainte de meci și nici nu m-a întrebat cine joacă. Nici care vor fi titulari, nici care o să fie sistemul. Niciodată nu mi-a cerut ”să joace X, că trebuie să-l vindem”. Mi-a spus doar ”Rapidul nu are nevoie de bani, clubul nu stă în vânzarea unui jucător. Au mai fost oferte, dar nu mă interesează acum să vindem. Tu desfășoară-ți munca în condiții normale, că Rapidul are bani!”.
Vedeți vreo favorită la câștigarea campionatului?
Ca joc, cred că FCSB ar fi. A jucat în Europa, a întâlnit adversari de calibru și așa a crescut în valoare. E principala candidată, în opinia mea. Acum, cu Olaru accidentat, s-ar mai putea schimba situația. E o pierdere, chiar dacă intră Cisotti sau oricare alt jucător. Dacă scădem golurile și pasele de gol ale lui Olaru, FCSB cred că ajunge în clasament cam pe unde suntem noi. Cu accidentarea lui Olaru și cu înjumătățirea punctelor, se poate întâmpla orice.
Se poate întâmpla orice fiindcă și echipele se vor comporta diferit în playoff?
În playoff e un alt campionat. Acolo se simt cele trei puncte dintr-un meci. În sezonul regulat iei un punct, pierzi un meci, calculezi mereu că împărțind la doi. Când intri în playoff nu se mai înjumătățesc, acolo e groasă!
Nu e un pic jenant pentru antrenorii români să-i bată Becali de acasă, de pe canapea?
Pai, da, dar stai așa! Becali, de pe canapea, în opt ani de zile nu a făcut nimic.
Așa e, a câștigat un titlu în al nouălea an.
Despre ce vorbim? Becali în opt ani a băgat bani! Prin transferurile pe care le-a făcut, Becali a ținut fotbalul românesc în viață. El și televiziunile au ținut campionatul. A mai învățat și el în timp, plus valoarea jucătorilor pe care i-a adus. Așa a luat campionatul. Dar după opt ani de zile vorbim că Gigi Becali e cel mai bun antrenor. De ce n-ați spus asta în urmă cu doi ani, cu trei ani?
În nouă ani, FCSB a consumat vreo 150 de milioane de euro.
Exact! Și noi vrem să ia Rapidul titlul că a venit Șumudică. În trei luni și jumătate trebuie să-i zdrobească Șumudică pe toți!
Dacă ați avea propunerea să antrenați doar Rapidul până la finalul carierei ați accepta-o?
Acum aș semna!
Indiferent de alte oferte?
Nu contează, nu mă interesează!
Poate vă ofertează Beșiktaș, Fenerbahce.
Poate să vină oricine. Tu zici fiindcă am fost în Turcia și am avut rezultate bune. Poate suna absurd, dar nu m-ar interesa nicio echipă, indiferent de unde ar fi! Dacă azi vine domnul Șucu și-mi zice ”Șumudică, ești Ferguson! Vreau să construiesc cu tine pe trei, pe șapte ani”, semnez pe loc, nu mă mai interesează nicio altă echipă. E dragostea vieții mele! Eu sunt statornic, așa, Rapid e ca soția, iar eu am 31 de ani de căsnicie.
Mulți înainte!
Mulțumesc! Să știi că, spre rușinea mea, Rapidul a însemnat de multe ori mai mult decât familia. Eu mi-am neglijat familia pentru fotbal. Iar acum, de trei luni și jumătate… Cred că în lunile astea am îmbătrânit cât am îmbătrânit în cinci ani plecat pe afară.
Dar de ce vă consumă atât de mult perioada aceasta de la Rapid? Care e miza care vă copleșește?
Fiindcă am foarte mulți prieteni rapidiști și nu vreau să-i dezamăgesc, nu vreau să mă dezamăgesc pe mine. Eu am fost și adulat, și contestat în Giulești. Toți au fost contestați: Pancu, Iencsi, Daniel Niculae, Dani Coman. Îmi doresc mult ca Rapid să devină iar o echipă care să le pună probleme tuturor, iar suporterii să fie fericiți. Și va ajunge! Echipa crește sănătos și va crește. Numai că e nevoie de răbdare, de un timp. Că va fi cu Șumudică… Eu aș semna în alb, să-mi treacă salariul cum și cât vor ei!
Sigur că nefiind implicat îmi e greu să înțeleg. Dar mie mi s-ar părea mai stresant să îi antrenez pe Banega, pe Asamoah Gyan decât să antrenez Rapidul.
Vietto… Ce fotbaliști! Uite, de Crăciun mi-a scris Banega: ”Feliz navidad!”. Și zice ”ești unul dintre cei mai buni antrenori, n-o să uit niciodată perioada în care am lucrat împreună”. Am fost împreună la Shabab, am jucat în Champions League Asia și am câștigat grupa cu maximum de puncte, cel mai bun atac, cea mai bună apărare. Când am văzut mesajul mi-au dat lacrimile.
V-a sensibilizat.
Lucrurile astea mă mișcă… Îmi dau mesaje Budescu, Alibec, Găman, Boldrin… Nu vreau să-l uit pe vreunul ca să nu se supere. Mi-au venit niște nume. Recunoașterea aceasta din partea lor e cea mai mare realizare a mea, cea mai mare satisfacție când un jucător de teapa lui Banega își amintește de mine. Banega a rămas într-o relație de amiciție cu fiul meu, care uneori îi analizează adversarii. Am rămas în legătură și cu Max Gradel, căpitanul Coastei de Fildeș campion al Africii. Mă sună, vorbim destul de des.
Vă vedeți antrenând ca Mircea Lucescu până la 80 de ani?
Da.
Da?!
Cât voi putea voi fi pe teren. Acum nu știu cât m-o duce pipota, cât mă duc vreascurile. Nu vezi ce e cu coxartroza asta? Nu vezi că nea Mircea se operează? Dorință, motivație să antrenez mai am. Bine, nu știu, că sunt puțin antrenori în lume care la vârsta lui Lucescu să mai fie căutați, ofertați. Fotbalul evoluează, apar tehnologii noi, updateuri, nu e ușor să rămâi conectat la nou de-a lungul a zeci de ani.
Apropo de update, cât de importantă e tehnologia? Contează mai mult sau mai puțin decât contează priceperea reală a omului?
Uite, eu de aceea am un staff din șapte inși pe care nu îi las niciodată. Fiecare știe ce are de făcut și am băieți updatați care lucrează cu tehnologia, îmi scot date, analize. În afară de astea, așa cum au spus mulți, pe mine nu prea mă înșeală ochiul. Îmi dau seama repede. Cum zicea Dani Coman, ”ne uitam la un jucător câte două ore, venea Șumi și în cinci minute ne spunea să-l luăm p-ăla sau să renunțăm”. Asta era în perioada de la Astra, una în care alături de Dani Coman am obținut niște rezultate incredibile.
Adică mai mult contează ochiul, nu aparatura.
E un mixt. E clar că trebuie să fii informat, să te duci să vezi antrenamente ale unor antrenori mari, sunt experiențe care te ajută. Așa, cărți și eu comand, am diferite site-uri de pe care comand cărți. Studiez și caut să diversific antrenamentele. Chiar a venit Hromada la mine și mi-a zis ”coach, în trei luni și jumătate n-am repetat un antrenament!”. M-am simțit bine când mi-a spus că simte că nu există monotonie. Încerc să le dau plăcerea de a se antrena, exercițiile să nu fie aceleași. Jucătorul, când vine la antrenament, nu trebuie să știe ce o să aibă de făcut.
De ce e mai bine să nu știe?
Dacă jucătorul știe că mâine va avea un antrenament fizic dur, se va odihni, va veni pregătit pentru antrenament. Dacă știe că mâine va fi o miuță, A cu B și C cu D, ca în curtea școlii, se va gândi că va putea face orice o să vrea el în timpul liber. Mă refer la majoritate, că altfel sunt și unii conștiincioși.