Sport

Daniel Georgievski rememorează cel mai încins moment din derby-urile FCSB – Dinamo: „M-am tăiat la mână și sângele nu se mai oprea!”. Exclusiv

Daniel Georgievski, fostul fundaș dreapta al FCSB, a oferit un interviu pentru FANATIK în care și-a adus aminte de cele mai tari momente din meciurile cu Dinamo, dar și alte picanterii despre perioada petrecută în România.
11.09.2021 | 21:30
Daniel Georgievski rememorează cel mai încins moment din derby-urile FCSB - Dinamo: „M-am tăiat la mână și sângele nu se mai oprea!”. Exclusiv
ADVERTISEMENT

Fostul internațional macedonean a analizat și situația Macedoniei de Nord și a României din grupa J a preliminariilor Campionatului Mondial și consideră că cele două naționale se vor bate pentru locul doi.

Ajuns la 33 de ani, Georgievski se află la Melbourne (Australia) și e liber de contract din iulie după despărțirea de Melbourne City. Fotbalistul a vorbit în exclusivitate pentru FANATIK despre cele mai tari momente de la FCSB.

Interviu FANATIK cu Daniel Georgievski înainte de FCSB – Dinamo: „A fost distractiv să jucăm împotriva lor!”

Daniel, cum e viața în Australia?

– Totul e închis în Australia din cauza COVID-19. E destul de nasol. Nu poți să pleci la o distanță mai mare de cinci kilometri de casă și va fi lockdown până când se va vaccina toată lumea. Nu e nimic deschis și nu poți să ieși din casă după ora 21:00. E țara cu cele mai dure restricții din lume.

ADVERTISEMENT

Ce planuri ai legate de fotbalul?

– Deocamdată am nevoie de o vacanță, dar am oferte. Am o soție și un băiat de doar patru luni, Lucas. Nici nu mi-a trecut prin cap că i-am pus numele Lucas, la fel cum îl chema pe colegul meu de cameră, Lukasz Sukala. A fost doar o coincidență. E ceva care e tatuat în mintea și în corpul tău deși nu îți dai seama de asta. Sunt cel mai fericit om din lume. Dacă mergea foarte bine cu fotbalul, poate că acum nu aș mai fi fost aici în Australia. Familia e acum pe primul loc. O să rămân în orice caz în fotbal și după ce o să mă retrag.

Daniel Georgievski: „Suporterii lui Dinamo m-au tras pe marginea drumului!”

Ce amintiri ai din derby-urile cu Dinamo?

– Cât am fost acolo cred că am câștigat toate meciurile contra lor! Nu am nimic împotriva lor, singurul lucru care m-a deranjat e că suporterii lui Dinamo m-au tras pe marginea drumului. Eram în mijlocul suporterilor lui Dinamo și nu știam română și mi-a fost teamă să nu am probleme, dar nu mi-a păsat. A fost distractiv să jucăm împotriva lor. Când Steaua, juca Steaua și am fost tot timpul foarte buni. Nu au avut ce să ne facă.

ADVERTISEMENT

Care e cea mai tare amintire din derby-urile cu Dinamo?

– Cred că în primul sezon al meu la Steaua am câștigat campionatul împotriva lui CFR Cluj, dar urma sâmbătă derby-ul cu Dinamo. Am decis să ne lăsăm toți mustață. Din păcate nu aveam toți păr facial și unii dintre noi am folosit un eyeliner (n.r. tuși de ochi). Arătam ridicol și eu și Chiricheș. Nu am jucat extraordinar dar îmi aduc aminte că am câștigat cu 3-0 și în seara aia am avut liber să ieșim în oraș și să ne distrăm.

Sper ca fanii o să facă o atmosferă ca pe vremuri și să se bucure de meci așa cum o făceam noi pe teren. Ceea ce am reușit noi pe teren nu a fost la fel de memorabil ca susținerea lor pentru noi și spectacolul din tribune. Sper că o se bucure de meciul de duminică și vor pleca fericiți de la stadion. Multă dragoste din Australia! – Daniel Georgievski

„Au aruncat spre mine cu mai multe telefoane și m-am tăiat la mână! Nu se mai oprea sângele!”

Dar o amintire neplăcută?

– Îmi aduc aminte că în repriza a doua, la un corner, suporterii lui Dinamo au aruncat spre mine cu mai multe telefoane. Le-am arătat arbitrului pentru că nu puteam să reluăm jocul, iar asta i-a înfuriat și mai mult. Carcasa unui telefon m-a tăiat pe mână. Sângele nu se mai oprea. Mi s-a părut o prostie pentru că pe lângă faptul că Dinamo a luat bătaie și-au pierdut și telefoanele. A fost pagubă dublă.

ADVERTISEMENT

Ar fi fost și mai frumos dacă am fi câștigat titlul matematic chiar în acel meci contra lor, dar tot am sărbătorit titlul la meciul cu ei. Am câștigat cinci meciuri contra lor în acel an și am pus-o de o petrecere în toată regula. Cred că imaginile au apărut în Cancan sau ceva de genul ăsta. A fost o dimineață interesantă.

Ai crescut la Dinamo Zagreb. Poți compara derby-urile?

– Da, dar acolo e altceva. Am jucat câțiva ani în Croația. Când Hajduk Split venea la Zagreb era un câmp de război! Spectaculos, dar nu am jucat niciodată la echipa mare. Era Modric acolo, dar faptul că știam croată m-a ajutat să înțeleg mult mai bine ce se întâmplă în tribune și pe teren. În România, când mă înjurau scoteam limba și le mulțumeam. Nu înțelegeam mare lucru. Știam doar câteva înjurături.

ADVERTISEMENT

„Mirko Ivanovski s-a dus la Dinamo? Să rămână cu echipa Poliției! Eu sunt cu Armata!”

Mirko Ivanovski a semnat cu Dinamo…

– Pe bune? Îl cunosc foarte bine pe Mirko Ivanovski, a fost colegul meu de cameră la naționala Macedoniei. A jucat în România la Astra Giurgiu și CFR Cluj. E un atacant care are calități certe. A jucat în națională timp de mulți ani. Când poți să marchezi o dată din patru ocazii, clar ești un pericol pentru apărare. E un prieten foarte bun de-al meu și ne știm încă de la loturile de juniori. Nu-mi place că s-a dus la Dinamo, dar îi doresc multă baftă. Poate să rămână acolo la echipa Poliției. Eu rămân cu Armata! O să țin cu Steaua chiar dacă la Dinamo joacă prietenul meu macedonean.

Nu știu care e conflictul acum cu CSA și FCSB, dar atâta timp cât Meme e încă implicat acolo, pentru mine aia e Steaua! Nu suntem politicieni și nu vreau să comentez foarte mult. Ca fotbalist vrei să joci la cea mai bună echipă și în fața unei galerii adevărate, iar fanii Stelei sunt incredibili. Sunt dezamăgit că nu mai joacă în Ghencea de atâția ani. Ghencea era acasă, chiar dacă era un stadion demodat. Acum văd că e un stadion extraordinar. Conflictul nu are legătura cu fotbalul și e doar o răfuială între Becali și Armată.

ADVERTISEMENT

La FCSB a revenit Keșeru…

– Am văzut că a revenit și Claudiu Keșeru. Am fost colegi șase luni de zile. L-am poreclit „Croissant” pentru că tocmai venise din Franța, unde jucase destul de mulți ani. E un prieten bun și am mai ținut legătura. A înscris foarte multe goluri la Ludogorets și cred că asta e motivul pentru care l-au adus din nou. Cred că e cu siguranță un plus, chiar dacă nu mai e la fel de mobil din cauza vârstei. Dar experiența lui poate ajuta foarte mult. E un marcator și vârsta cred că e un avantaj. La fel ca la Mirko Ivanovski. Va fi interesant să îi vedem pe teren într-un astfel de meci.

„La petrecerea de titlu am rămas cu Meme în chiloți!”

Care e cea mai frumoasă amintire de la FCSB?

– Cred că atunci când am luat primul titlu în 2013 și am jucat ultimul meci în fața 55.000 de spectatori. Suporterii au făcut un montaj extrem de frumos. Îmi pare rău că nu mai am imagini și nici video-uri de la acel meci. Țin minte că nu am jucat deloc bine atunci dar am câștigat cu 4-0 și cred că asta în primul rând datorită fanilor. Făceam tot felul de celebrări stupide la goluri. Îmi aduc aminte că am mers să sărbătorim în fața suporterilor și mi-am prins piciorul în plasa porții. Nu mai puteam să ies și m-am accidentat. Nu am putut să mă mișc cinci minute. Aveam crampe.

După meci am ieșit prin oraș cu un autocar descoperit și a fost o nebunie! Am fost în fața Parlamentului. Mi-am aruncat tot echipamentul suporterilor și mi-am dat seama că nu am nimic pe altceva de îmbrăcat. Eu cu Meme rămăsesem doar în chiloți! Szukala m-a făcut să îmi arunc tricoul. Mi-am aruncat și jambierele. A fost un moment memorabil.

Ce colegi de la Steaua ai lua cu tine la o petrecere?

– Da, îmi plăcea să mă distrez. În ultima lună în România cred că am petrecut în fiecare zi și am învățat mai multă română decât în doi ani de zile. M-aș lua pe mine în primul rând! I-aș lua pe toți la o petrecere dar dacă ar fi să aleg doar doi, i-aș lua pe Lukasz Sukala și pe Florin Gardoș. Eram tot timpul împreună. Prânz, cină și așa mai departe. Ceilalți era căsătoriți sau avea relații serioase, iar noi eram singuri. Mă simțeam ca un pitic și ei erau „Turnurile Gemene”. Ar fi interesantă o reuniune cu Chiricheș, Chipciu, Pârvulescu, Bourceanu, Tătărușanu și astea sunt doar câteva nume care îmi vine în cap. Dar cu condiția să vină fără neveste!

„Știu că Gigi Becali mă compara cu Dani Alves. A venit o dată în vestiar și mi-a strâns mâna doar mie. Nu înțelegeam…”

Care a fost relația ta cu Gigi Becali?

– Nu știu ce să zic pentru că nu vorbeam română. Nu am început foarte bine. În Croația la fel am avut un proces cu Sibernik și mi-am cheltuit ultimii bani ca să vin în România. Nu aveam bani nici să îmi iau o pereche de ghete. Toți banii mei au mers în procese pentru că nu mi-am primit banii timp de 12 luni în Croația! Până am luat primii bani la Steaua părinții mi-au împrumutat bani să îmi iau niște ghete.

Am jucat un meci în cupele europene cu Spartak Trnava și chiar dacă am pierdut cu 1-0, cineva mi-a spus că Gigi a vorbit foarte frumos de mine și m-a comparat cu Dani Alves. Clar e ceva ce ar spune Becali. Îmi aduc aminte după un meci bun făcut în campionat când am câștigat cu 2-0, Gigi Becali a venit în vestiar și mi-a strâns mâna. Doar mie și nimănui altcineva! Atunci l-am văzut pentru prima oară pe tipul despre care se scrie atâta în ziare! Nu știu de ce nu am jucat în ultimele luni, dar Gigi Becali intrase la închisoare și nu puteam să merg să îl întreb de ce mi se întâmplă toate astea. Nimeni nu mi-a spus de ce nu joc și de ce nu sunt plătit. Nu știu de ce am fost tras pe bară.

De ce crezi că FCSB nu a mai câștigat titlul de șase ani?

– Nu știu dacă e vina lui Gigi. Și când am venit eu în 2012 nu mai câștigaseră titlul din 2006! Deci nu e nicio diferență. Cred că e o perioadă de tranziție și când schimbi mulți antrenori filozofia și strategia se modifică tot timpul. Când încerci mai mult să îl impresionezi pe Becali decât să câștigi meciuri și să își implementeze ideile de joc.

Laurențiu Reghecampf era interesat doar să câștige. Nu îl interesa altceva. Dacă Gigi voia ceva, îi spunea că vrea să câștige. Nu spun că Gigi nu voia același lucru, ci doar că sunt antrenori care vor să își impresioneze patronul și antrenori care vor să câștige și să facă istorie. Când pierzi jucători de valoare și nu îi înlocuiești e clar că pierzi o generație și o iei de la capăt. Cred că e perioadă de tranziție și încearcă să reconstruiască, iar problemele juridice clar au contat.

Încearcă să găsească un nou Chiricheș, Chipciu și Tănase, un nou Gardoș, Tătărușanu sau Sukala. Nu cred că vor găsi însă un nou Georgievski, pentru că eu eram „Cangurul nebun”! Mereu jucătorii vor fi comparați cu acea generație. Am câștigat lejer un campionat mult mai puternic decât cel de acum. Am câștigat cu multă inimă și dorință. Sper că nu o să le mai ia încă șase ani să câștige un titlu.

Îmi aduc aminte când ne strângeam la casa lui Reghe de pe lacul Snagov și luam masa acolo. Lucruri de genul ăsta contează extraordinar de mult. A sudat foarte mult relațiile dintre noi. Eram tot timpul la antrenamente și cantonament și ne mai vedeam și în timpul liber. Eram ca o familie. Poate asta ar trebui implementat din nou. Știu că Toni a fost antrenor, iar acum Mihai Pintilii e secund.

„Îmi lipsește distracția. Lui Meme îi spuneam ‘Puiul’!”

De ce îți e cel mai dor când te gândești la România? 

– Cred că pentru mine România înseamnă Steaua. Florin Gardoș și Lukasz Sukala au fost cei mai buni prieteni ai mei. Eram mereu împreună pentru că nu aveam partenere. Cred că lucrul de care îmi e cel mai dor e faptul că acea generație avea ceva parte. A fost ceva special. Te uiți în spate la cariera ta și pur și simplu nu poți să o explici. Așa că nici nu o să mă obosesc să fac asta. Părinții mei și cel mai vechi prieten al meu au venit în România să experimenteze ce înseamnă Steaua și România și cred că și-au dat seama în acele săptămâni despre acest fenomen.

Cel mai mult îmi lipsește distracția și faptul că noi câștigam fiecare meci. Limita e cerul și cu siguranță mi-am depășit limitele personale și în afara terenului cât și pe teren. Toate momentele frumoase și amuzante pe care le-am avut cu Meme. Îi spuneam „Puiul” și încă suntem în contact. Mache, Reghecampf, Toni Petrea și toți ceilalți din staff. Eram o mare familie disfuncțională. Jucam cu pasiune și a fost ceva nu mai poate fi replicat. Nicio altă echipă a Stelei nu cred că va mai reuși ceea ce am realizat noi. Drept dovadă Steaua nu a mai avut acele performanțe. Am fost mereu o persoană pozitivă și voi vedea mereu asta, chiar dacă am trecut și prin momente grele la Steaua.

Când te-ai văzut ultima oară cu Reghecampf?

– Ne-am întâlnit și în Australia când a venit să joace cu Al Hillal. Îmi aduc aminte că după ce am plecat de la Steaua am câștigat titlul în Australia cu Melbourne și am mers în Las Vegas să petrecem. Iar Reghe era acolo. Ne-a invitat pe mine și pe toată echipa la el acasă să petrecem la un grătar. I-am băut toată berea când am fost acolo, deci nu am de ce să mă plâng. Ne-am întâlnit acolo întâmplător și oricât de frumos a fost, nu a fost ca în urmă cu doi ani la Steaua. Am zburat foarte sus și îmi e dor de toți. Îți vei aduce aminte de asta pentru tot restul vieții indiferent unde joci sau locuiești.

Am văzut că acum e la Universitatea Craiova. Știu că au fost niște nemulțumiri cu salariul și de asta a plecat. Cu Reghe la echipa e ca o zonă militarizată. Are o anumită etică de muncă cu care eu am rezonat foarte bine. O să îi fiu mereu recunoscător și cred că e cel mai bun antrenor pe care l-am avut. O să îi fiu mereu recunoscător lui și lui Meme.

Dar cu Meme?

– Meme e un personaj. Am avut o relație foarte bună și îmi ziceau mereu că sunt nebun. E foarte emoțional, foarte pasionat, foarte iubitor. Când îi pui un zâmbet pe față e mulțumit. El m-a adus la Steaua. A garantat pentru mine și l-a convins pe Laurențiu să mă semneze. Ne-am văzut jumătate de oră, am mers la cină și eram deja cei mai buni prieteni. Dacă făceam vreo prostie, știam tot timpul să îmi cer scuze. Și au fost cam multe momente de acest gen ca să fiu sincer. Când a intrat închisoare am reușit să mai vorbesc odată cu el înainte să plec din România. Ne-am distrat împreună.

Cine ți-a pus porecla de „Cangurul nebun”?

– Cred că voi presa ați fost! Cred că totuși a fost Meme sau Reghe! Mi-a spus că nebun și alte cuvinte de dulce printre altele, dar ca să fim politically correct a rămas „Cangurul nebun”. Meme îmi mai zicea și „Bursuc” (Honey Badger). Poate și faptul că la goluri săream ca un cangur și cred că a ajutat și asta. Și la naționala Macedoniei îmi ziceau „Cangur”.

„Viitorul meu ar fi fost altul dacă nu mă accidentam. Am avut discuții cu Marseille și Mainz”

Crezi că ar fi fost altul viitorul tău la FCSB fără acea accidentare?

– Cu siguranță! Acum când mă uit în spate, impresarul meu m-a prezentat unui scouter al lui Marseille. Erau interesați și era o coincidență că era în România și ne-am întâlnit. O săptămână mai târziu mi-am rupt piciorul. A fost interes de la mai multe cluburi din Europa printre care și Mainz și o echipă din Rusia. Nu poți să știi ce mi-ar fi rezervat viitorul. Când miza e mare se întâmplă și astfel de lucruri.

Mi-am revenit însă destul de repede, dar din păcate cred că am revenit prea repede și nu am putut să îmi recapăt viteza și să flexibilitate gleznei. Îmi aduc aminte că am intrat în campionat înainte de meciul retur cu Chelsea și am fost schimbat în minutul 60 și Reghe mi-a zis că nu sunt pregătit să joc. Cu toate astea, nu aș schimba nimic din ce s-a întâmplat pentru nimic în lume!

Sunt memorabile imaginile video cu tine cu Szukala din timpul penalty-urilor cu Ajax…

– Da, au fost niște momente incredibile, dar nu pot spune că a fost cel mai frumos moment al meu la Steaua pentru eram încă în recuperare după ce mi-am rupt piciorul. Planul era ca dacă ne calificăm să pot să joc împotriva lui Chelsea. Am tras tare ca să revin, însă nu am reușit să fiu fizic bine ca să pot intra. Rămâne un moment memorabil, care cred că i se datorează în primul rând lui Tătărușanu, Lato, Gardoș, Chiricheș și Szukala.

Am marcat niște goluri incredibile. Pentru că a fost ca și când am câștigat o finală. Totuși nu ai timp să te bucuri prea mult de astfel de momente, pentru că imediat am avut un meci de campionat și uiți repede. Mereu e un meci. Chiar și după acea noapte nebună în care am petrecut până dimineață, dar a doua zi eram la antrenament. Nu voiam să îi dăm motive lui Gigi să se enerveze sau să ne dea vreo amendă.

„La Steaua nu am fost plătit șase luni de zile”

De ce nu ai mai continuat să joci în România sau în Europa?

– Ca să fiu brutal de sincer am primit tratamentul specific Europei de Est. A fost o perioadă foarte grea pentru mine pentru că Steaua nu m-a plătit timp de șase luni de zile și a trebuit să stau prin tribunale să îmi recuperez banii. A fost o ofertă din Rusia, dar clubul m-a dat afară și când nu ai jucat timp de șase luni de zile lumea își pune întrebări. Timpul a trecut, campionatele au început și am decis să nu mai joc în Europa. Eram destul de traumatizat și nu voiam să mai aud. Nu credeam că mă voi întoarce să joc atât de repede în Australia, dar așa a fost să fie. M-am întors acasă. Repet, nu am niciun regret.

Te gândești să te întorci să joci în România?

– Dacă mă vor plăti îndeajuns de bine aș lua în considerare. Dacă nu, o să mă întorc în vacanță. Nu am fost niciodată disperat după bani, dar acum am o familie și ei sunt prioritatea. Am oferte din Asia dar nu vreau să îmi târăsc familia într-un alt colț de lume. Mi-a fost destul de greu mie să fac asta. Mai ales acum cu COVID-19.

Cred că fanii m-au îndrăgit pentru că eram un tip care arată că nu îi pasă de nimic. Îmi plăcea să merg în bar și să beau ceva și nu am stat niciodată la VIP. Am ascultat de fiecare dată pe toată lumea, chiar dacă era într-o limbă diferită, salutam fanii și mă comportam normal. Poate au văzut asta și că am dat totul pe teren. M-am distrat tot timpul și poate stupiditatea mea uneori i-a făcut să zâmbească. – Daniel Georgievski

  • 2 ani a jucat Daniel Georgievski la FCSB
  • 47 de meciuri a jucat fundașul dreapta: 2 goluri și 5 pase decisive
  • 250.000 de euro e cota fundașului de 32 de ani

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria SPORT
A apărut noua revistă Fanatik
  • NOUL FANATIK, prima revistă de sport pe hârtie lucioasă
  • 84 pagini de emoții, la NUMAI 5 lei
A apărut noua revistă Fanatik