Daniel Pancu a făcut câteva dezvăluiri de suflet în cea mai recentă ediție „Suflet de Rapidist”. Fostul idol din Giulești a povestit cum l-au impresionat marii fotbaliști cu care a împărțit vestiarul la Beșiktaș și Rapid.
Daniel Pancu a jucat la Rapid în șase perioade diferite. În prima, 1997 și 1999, a reușit să câștige un campionat și o cupă, să bifeze primul transfer în străinătate, dar mai ales să își întâlnească idolul, pe Ioan Ovidiu Sabău. Pe parcursul emisiunii, gazda Robert Niță l-a întrebat ce fotbaliști cu personalitate l-au impresionat de-a lungul carierei pe „Pancone”.
„Poți să spui Lupu la Rapid, clar. Și Sergen Yalcin la Beșiktaș. Era un talent imens. E vreun geniu sănătos? Fiecare e cu caii lui… Dacă își punea în gând ‘Cu cine jucăm azi? Cu Real Madrid? Dau eu două goluri și restul faceți voi’. Asta făcea. A fost mare de tot, imens!
Nu a vrut să plece din Turcia. Avea milioane peste milioane în Turcia. Ce îi mai trebuia? Nu știi? A dat două goluri și cu Chelsea. Ca fotbalist, dacă își propunea ceva, aia făcea. Eu îl vedeam la antrenament. Mergeam cinci contra lui și nu aveam nicio șansă. Talent mare.
(n.r. – La fel ca Lupu?) La fel, la fel. Doar că unul dreptaci, altul stângaci. Dacă dădea și goluri, Lupu era imens. Cum era Gică (n.r. – Hagi). Gică dădea trei goluri și trei pase. Lupu doar scotea parul din joc, îl elibera pe altul și dădea pas, Sergen dădea și pase și goluri”, a declarat Daniel Pancu, în exclusivitate la „Suflet de Rapidist”.
Daniel Pancu a rememorat prima întâlnire cu Ioan Ovidiu Sabău, idolul copilăriei sale. Actualul antrenor de la Universitatea Cluj a sosit în Giulești în 1998, la un an de la transferul lui „Pancone” de la Iași la Rapid.
„Eu mi-am dorit să fiu ca Neluțu Sabău când eram mic și am fost coleg cu el, atât. A fost modelul meu. Cele mai mari emoții le-am avut la Câmpulung Moldovenesc. Am vorbit și cu nea Mircea zilele trecute de cantonamentul ăla.
Mă legam la ghete și văd în stânga mea altă pereche. Lotto Stadio avea. Alea cu verde. Și îmi dădea și mie. Erau zvonuri dar nu știam dacă se concretizează. Când mă uit… Sabău! Doamne… Înmuiat total! Îmi era rușine să mă uit la el.
Eram toți respectuoși. Am prins vremuri în care le căram geanta celor mai în vârstă”, a conchis selecționerul naționalei de tineret.