Pe 17 august, antrenorul rapidist Daniel Pancu împlinește 49 de ani. Cu un an înainte ca „Pancone” să schimbe din nou prefixul, FANATIK vă prezintă câteva episoade spumoase din copilăria celui care acum este idolul Giuleștiului. Primul „cadou” primit de legenda alb-vișiniilor a fost cartonașul roșu pe care l-a primit în derby-ul Rapid – Dinamo (0-1) de sâmbătă. „Sunt convins că Pancu știe că a greșit. Daniel a primit un cadou mai repede cu două zile pentru că luni, 17 august, este ziua lui. Este un cadou pe care nu și l-a dorit, dar important este să învețe ceva din această situație”, spunea Cristi Balaj, prietenul lui Pancu, la FANATIK SUPERLIGA.
Daniel Pancu s-a născut la Iași, tatăl lui, Viorel, fiind un mare fan al Politehnicii. Firesc, puștiul care înoda picioarele copiilor din cartierul Nicolina, unde familia Pancu locuia, s-a dus la o selecție la gruparea ieșeană. Paradoxal, „Pancone” nu a fost reținut de Poli ca urmare a calităților sale sportive, ci a cunoștințelor geografice!
Antrenorul de la grupa Poli 1977, regretatul Kurt Gross, care punea preț ridicat și pe educație, i-a întrebat pe puștii care voiau să devină noii idoli ai Copoului care e capitala județului Covasna. Iar cum răspunsul lui Daniel, Sfântu Gheorghe, a venit prompt, fostul „secund” al lui Gheorghe Constantin l-a pus pe Pancu primul pe lista copiilor selectați!
Gross nu a intuit tehnicitatea ieșită din comun a celui care apoi a primit supranumele de „Diamantul din Nicolina”. Astfel, Pancu a început să joace fotbal organizat ca portar! Pancone avea însă aptitudini bune pentru postul pe care a început fotbalul. Dovadă a fost și meciul de poveste din Turcia, din 2005, dintre Fenerbache și Beșiktaș, în care ieșeanul a intrat în poartă în ultimele zece minute și a avut câteva intervenții de excepție pentru oaspeți, care s-au impus cu 4-3. După acel meci, Pancone a fost numit „Pantera din Kaidkoy”, după numele arenei lui Fener.
Daniel Pancu a devenit jucător de câmp destul de rapid, după ce grupa lui a fost preluată de Dumitru „Mitică” Romilă. Cunoscut sub numele de Romilă I, fratele mai mare al fostului internațional Mihai Romilă II s-a ocupat la Poli de Pancu în tot junioratul. Când voia să se laude cu rezultatele muncii sale, Dumitru Romilă avea o metodă care nu dădea greș. Îi dădea mingea lui Pancu și-i spunea să se apuce de driblat colegii! Cărora le trebuia minute bune pentru a-i lua mingea actualului rapidist.
Una dintre condițiile pe care mama lui Pancu a avut-o pentru ca fiul ei să facă fotbal a fost obținerea de rezultate bune la școală. „Pancone” și-a ascultat mama: a fost premiant până în clasa a 8-a și nu a fost un elev modest nici în liceu.
Interesul pentru educație s-a păstrat și apoi, Daniel fiind recunoscut ca unul dintre puținii fotbaliști pasionați de lectură. Indiferent de echipele la care a jucat, Pancone avea mereu o carte cu el în deplasări, cantonamente ori vacanțe.