Fostul atacant de la Hermannstadt a reușit să promoveze alături de Real Oviedo. Echipa sa a trecut cu scorul general de 3-2 de Mirandes în finala barajului.
Fotbalistul în vârstă de 26 de ani a fost întrebat în legătură cu viitorul său și a spus că mai are contract pentru încă două sezoane cu actuala formație. Astfel, el este convins că va continua și din următoarea stagiune.
„Eu nu am dubii (n.r. că nu va rămâne la Oviedo), mai am contract doi ani aici, nu prea s-a vorbit de plecări. Îmi place viața aici, acum am nevoie de odihnă. A fost un sezon lung. Cum am spus, reprezinți o comunitate, a fost un lucru bun să fiu aici chiar la promovare. Au fost zile de sărbătoare pe care vreau să le petrec în fiecare sezon. Merită toți anii de muncă din spate. Nu, nu aș fi avut un regret că nu m-am dus la Dinamo Kiev, dacă nu promovam.
Experiența de aici e de neprețuit. Campionatul foarte puternic, cu nivel ridicat. Vreau să evoluez și în cupele europene, dar aici e cea mai bună alegere. Orice jucător vrea la națională, dar nu e o presiune. Sunt conștient de ce trebuie să fac ca să ajung acolo. Nu e un scop, ar fi ca un premiu pentru mine. Dacă nu voi fi convocat înseamnă că va trebui să evoluez mult mai bine”, a spus Daniel Paraschiv, potrivit digisport.ro.
De asemenea, cu aceeași ocazie, Paraschiv a mai vorbit și despre provocările pe care le-a avut odată cu această etapă din cariera sa. În plus, a explicat cât de mult înseamnă pentru el să fie coechipier cu un fotbalist de talia lui Santi Cazorla, fost la Villarreal, Malaga sau Arsenal, printre altele:
„Am jucat 42 de etape. Destul de solicitant. Eu am făcut pregătirea și cu Hermannstadt și cu Oviedo. Bine că s-a întâmplat așa, cu acest succes, o promovare istorie. Sunt recunoscător pentru ceea ce s-a întâmplat în acest sezon.
Am avut noroc să găsesc aici și un grup foarte bun. Am schimbat mediul destul de subit, totul s-a întâmplat foarte rapid și am ajuns într-un campionat puternic. Am făcut cea mai bună alegere. Am și câteva meciuri bune aici. Am reușit și un assist în semifinale. Nici n-am ajuns până la poartă, a fost o nebunie. Pe ecranele stadionului era o rugăminte să nu invadeze terenul.
Da, e o oportunitate mare pentru mine să fiu coleg cu Santi Cazorla. Eu eram fanul lui de mult timp. Chiar mă bucur că am fost o mică parte din acest capitol. Am multe lucruri de învățat aici. Cazorla este foarte umil. A venit aici pe un salariu minim, doar să joace. E un exemplu pentru modul cum lucrează. Ca om nici nu are rost să vorbim, simți cumva că e fratele tău. E un om foarte cald, foarte relaxat. Ești cu el ca un prieten, nu ca un star mondial”.