Editorial Daniel Şendre. "Statuile. Sau de ce Hagi şi Petrescu îşi înjură jucătorii" - Fanatik.ro

Editorial Daniel Sendre Statuile Sau de ce Hagi si Petrescu isi injura jucatorii

opiniile fanatik

Să spun eu cine e Dan Petrescu şi ce a însemnat el pentru fotbalul românesc ar fi deplasat, chiar şi pentru cei mai tineri dintre noi. Dacă aceştia din urmă citesc ce scriu, înseamnă că le place fotbalul, altfel n-ar fi fost acum pe Fanatik, ci pe Prosport. Glumesc, evident, ambele sunt site-uri foarte bune, iar competiţia dintre ele nu poate fi decât în interesul nostru, al tuturor celor atinşi de acest microb, numit pasiunea pentru sport. V-a plăcut asta, da!? Compunere de clasa a patra, în stilul Caramavrov, sau extras din lucrarea de doctorat a lui Burleanu, mă rog 🙂

În fine, vorbesc prostii, în sensul că pe Petrescu nu-l cunoaştem doar noi, românii! Vi-l amintiţi? Neobosit, acolo, în bandă, cu fuga aia aproape cocoşată şi măruntă a lui, încheiată mereu cu centrare sau şut. El şi Dorinel parcă n-aveau plămâni – unul în lung, altul pe lat, ambii arau încontinuu terenul.

Ce naţională am avut! Pe vremea lor, vremuri în care încă mai exista libero, când Gică Popescu striga: “Ieeeşi”, păi ieşeau toţi, fratele meu! Iar când striga: “Tu dai”, sigur nu rata mingea Bursucul, dădea în ea până dincolo de jumătatea terenului. Iar acolo se făcea linişte, pentru că balonul, aşa cum îi zicea Ţopescu, ajungea, de obicei, cuminte, la Hagi. Şi cine să ştie mai bine decât pianistul pe care clapă să apese şi când? Era momentul de magie supremă, simfonia a treia a unui 10 Major, care se încheia deseori cu o pasă de geniu, pentru zvârlugile din faţă sau de pe benzi. Indiferent unde alegea să trimită mingea Gică, cei norocoşi din stadion, aflaţi pe rândurile din faţă, auzeau din nou un strigăt prelung: “Singuuur”. Şi Răducioiu sau Dumitrescu explodau în block start-uri, fugind parcă mâncând pămantul, de săreau brazde în urma lor.

Nu e nimic metaforic aici, vă amintiţi? Normal că vă amintiţi, pentru că acelea erau momentele în care urlam de se zguduiau geamurile sufrageriilor din Craiova până în Dristor. Iar la 2-3 secunde, nu mai mult, pentru că atât le lua nebunilor să ajungă în faţa porţii, zbura, din când în când, câte un televizor pe fereastră. “Băga-mi-aaaş”

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Cam aşa aratau meciurile alor noştri atunci! Cu calităţile şi talentul lor de fotbalişti pur sânge, am îmblânzit Argentina lui Maradona, i-am spulberat favorita lui Pele, ne-am refăcut mândria cu Rusia şi ne-am distrat cu Anglia în vreo două rânduri. Avea dreptate Gică, chiar meritau să le facem statui! Dar mi-e teamă că până şi ele şi-ar fi înjurat jucătorii acum!

Însă e greu, mă, Dane, să respingă Manea ca tine, indiferent cât de mult ar exersa la antrenamente! E dificil, Gică, pentru Ganea, să facă într-o zi de graţie ce făceai tu cu mingea când te odihnea Tata Puiu. E imposibil, mă, oameni buni, ca cei de acum să joace fotbalul pe care îl jucaţi voi, trebuie să acceptaţi asta şi să-i luaţi exact aşa cum sunt.

Nişte bieţi jucători de fotbal, simpli epigoni, antrenaţi de nişte Zei, zeii noştri, ai generaţiei de dinainte de Facebook.

Şi când te gândeşti că şi noi vă înjuram atunci pe voi! Nu ştiu ceilalţi, dar mie, unul, îmi vine acum să intru în pământ de ruşine, de aceea nu vă ţin lecţii deşucheate de educaţie civică. Dimpotrivă, vă înţeleg! Şi mi-aş dori să nu vă mai faceţi singuri rău, având în vedere că antrenaţi în vremuri în care nu mai e “politically correct” nici măcar pentru suporteri să înjure pe stadioane.