Editoriale

Daniel Șendre nu își explică ura românilor pentru Anglia: “It’s coming home! Soon. Veți vedea”

Autor: Daniel Şendre | 12.07.2018 | 14:18
Daniel Șendre nu își explică ura românilor pentru Anglia:
Daniel Șendre nu își explică ura românilor pentru Anglia It's coming home! Soon. Veți vedea

Am pronosticat pentru acest Mondial că Anglia va fi surpriza de la Mondial. Având în vedere că a ajuns până în semifinale, unde a pierdut în prelungiri, nu m-am înșelat. Mai mult, mi-am declarat deschis suportul pentru naționala lui Southgate și nu sunt deloc dezamăgit.

De ce am pariat pe Anglia?

Omenește vorbind, pentru că trăiesc aici. Cu alte cuvinte, UK este țara care mi-a oferit în șase ani ce nu mi-a oferit România în peste 30, iar eu sunt oricum, dar nu ingrat. Îi datorez acestei națiuni măcar respect. M-aș fi așteptat ca cei care mă urmăresc pe Facebook să fi înțeles acest lucru, dar am senzația că n-a fost așa, motiv pentru care, de data aceasta, sunt ușor dezamăgit, nu ascund.

Dar să trecem repid peste sentimente, am vorbit puțin despre ele din respect pentru voi toți, în special cei care mă citiți de mai mult timp.

De ce am pariat pe Anglia, așadar, jurnalistic vorbind, ca om care scrie despre sport.

Pentru că Southgate a schimbat total fața acestei echipe. Nu există selecționer, din 66 încoace, care să fi făcut mai multe pentru naționala britanică decât a făcut el.

⁃ Cel mai important lucru este acela că i-a oferit, din nou, identitate. Pentru prima oară în 56 de ani, Southgate a schimbat sistemul de joc. De la cel cu patru fundași, a trecut la cel cu trei, o mișcare riscantă, dar care și-a dovedit eficiența. Anglia a câștigat lejer grupa de calificare, din care a făcut parte și Slovenia, una dintre surorile Croației, cu care a făcut egal în deplasare și pe care a bătut-o acasă. Din grupă au mai făcut parte Scoția, Slovacia, Lituania și Malta. Anglia a obținut 26 de puncte din 30 posibile, în timp ce a doua clasată, Scoția, doar 18. Am văzut-o jucând aceste meciuri și mi-a plăcut, a făcut-o convingător, plus că atunci când au câștigat trofeul Mondial, chiar dacă în alte timpuri, în sistemul ăsta l-au câștigat, jucând fotbalul pe care știu ei să îl joace.

⁃ Southgate a schimbat starea de spirit de la echipă. De la o trupă demoralizată de ultimii zece ani de eșecuri lamentabile, la una capabilă să aducă împreună o națiune divizată de Brexit. Pentru turneul final din Rusia, selecționerul a optat pentru o combinație îndrăzneață între tinerețe și experiență, orientată mai mult înspre ce va urma, aș spune, nu pe Mondial. Cu o medie de vârstă de 26 de ani, Anglia este a doua cea mai tânără echipă de la acest turneu, după Nigeria, 25.

⁃ Southgate a mers chiar mai departe, asigurându-se că va lăsa acasă rănile provocate de marile eșecuri. Cum? Nu mai puțin de 17 jucători din lotul de 23 nu erau nici măcar născuți când Anglia era învinsă ultima oară într-o semifinală de Campionat Mondial.

⁃ Prin tot ce a făcut de când a devenit selecționer, tânărul acesta cu vestă a oferit șansa generației lui Sterling și Kane să se redefinească, să spere din nou la înălțimi și să facă pasul pe care generații din care au făcut parte nume mult mai mari nu au reușit să-l facă în ultimii 52 de ani. Și au fost fost atât de aproape!

Până una alta, deși s-a oprit în semifinale, cu gol încasat în prelungiri, naționala Angliei a făcut deja istorie. Istoria sa.

⁃ prima semifinală de campionat mondial în ultimii 28 de ani
⁃ primul meci câștigat la penaltyuri la un turneu final
⁃ cele mai multe goluri marcate într-un meci, după 6-1 cu Panama
⁃ primul meci câștigat în faza eliminatorie din ultimii 10 ani

Toate numai cu jucători din campionatul intern! Acela ale cărui drepturi de televizare sunt cele mai scumpe din lume, pentru că toată planeta se uită la el. Mai au de lucrat la nivel de națională, sigur că da, dar cred că englezii ar trebui să fie mândri de echipa lor după acest Mondial, cum, de altfel și sunt. Bravo lor!

Și ca să înțelegem și mai bine cu cine a reușit Southgate aceste performanțe, gândiți-vă numai că, în urmă cu 4 ani, Dele Alli juca pentru MK Dons, iar Jordan Pickford era între împrumuturi la Carlisle United și Bradford City. Cu el între buturi, Anglia are, în sfârșit, portar, de la David Seaman încoace!

M-a surprins, sincer să, fiu, valul de ură revărsat pe rețelele noastre de socializare la adresa englezilor. Nu înțeleg de când o semifinală de Campionat Mondial e considerat un eșec. Mai ales când naționale ca Italia și Olanda nici măcar nu s-au calificat, iar altele ca Germania, Brazilia, Argentina, Spania, Portugalia sau Uruguay erau deja acasă. Să mai zic ceva de a noastră!?

Noi, românii, ne dăm după cum bate vântul de când ne știm și ținem numai cu învingătorul, fie el și numai de o seară. După ce am fost, pe rând, argentiniei, brazilieni sau portughezi, acum o parte dintre noi suntem croați de mici, iar cealaltă iubim din rărunchi Franța. Țară care, apropo, ne face țigani de dimineața până seara la TV, ne-a dat 300 de Euro bani de buzunar și ne-a pus la avion, după care ne-a făcut-o străngătoate de fier vechi pe Simona Halep. Și ce revoltați am mai fost!

A jucat Anglia un fotbal frumos la mondial? Nu chiar, dar de aici și până la a nu o credita cu nimic ar trebui să fie cale lungă. Și mult mai lungă această cale până la ură! Mai ales că englezii știu ce fac. Poate că fotbalul nu s-a întors acum acasă, dar sunt șanse mari să o facă foarte curând. Britanicii sunt actualii campioni mondiali la Under 20 după ce au bătut, printre altele, Argentina (3-0) și Italia, (3-1) iar mondialul la Under 17 l-au câștigat anul trecut, după ce i-au bătut inclusiv pe brazilieni. Iar Brazilia, în fotbal, e poezia planetei, sper ca măcar aici să fim de acord!

După toate câte ați citit, ce credeți? Merită englezii mai mult respect? Știu ce fac? Pot spera la mai mult pentru următorul turneu final? Au ei viitor în fotbalul ăsta “meschin”, așa, pe care spuneți că îl joacă? Eu cred că da. În timp ce noi vom rămâne, probabil, din nou, doar cu ura. Și cu cine o mai câștiga câte ceva între timp.

În încheiere, aș vrea să explic de unde refenul “It’s coming home”, care am văzut că a enervat atât de tare. Explic pentru a înțelege și mai bine cine sunt britanicii, care și-au început diminețile de mondial de la TV cu “Good morning” adresat rivalilor din ziua respectivă. Nu, nu de aroganță e vorba, deși ar fi avut tot dreptul din lume să fie așa, din moment ce englezii sunt cei care au inventat fotbalul la care acum ne pricepem toți, mai puțin ei, desigur. Frenezia “It’s coming home” a fost declanșat de sarcasticul lor simț al umorului imediat după ce au câștigat primul lor meci din istorie în urma loviturilor de departajate. Făceau mișto de ei, practic, nu erau aroganți cu lumea întreagă!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
A apărut revista SuperEuro
  • SuperEuro, cea mai tare revistă glossy dedicată Euro 2020
  • SUPEREURO: 164 de pagini premium, la doar 10 lei!