Distanţa dintre strategie şi blat este una atât de mică uneori, încât nu se va putea trage o concluzie niciodată atunci când cele două concepte apar în discuţie, simultan.
Dacă e să-l compari cu atletismul, titlul la fotbal este un maraton, nu o cursă de 100 de metri. În cazul celei din urmă, nu trebuie decât să dai tot ce ai mai bun pentru aproximativ 10 secunde, în timp ce pentru maraton îţi trebuie o strategie: pleci ca din tun sau o iei mai uşurel? Când accelerezi, în prima parte a cursei sau pe final? Te hidratezi doar atunci când setea te aduce aproape de leşin sau bei lichide constant? O faci de la punctele de alimentare sau cari bidonul de apă cu tine? Totul ţine de strategie, aşadar!
La fel se întâmplă şi la fotbal, unde există atâtea variabile pe care trebuie sa le iei în considerare şi atâtea obstacole pe care trebuie să le depăşeşti, încât fără o strategie e imposibil să câştigi titlul. Iar strategia se concepe şi se modifică constant.
În sezonul trecut, graţie evenimentelor petrecute pe traseu, cea mai importantă variabilă a cursei pentru Steaua a devenit rivala de-o viaţă, Dinamo. În acel moment, care avea loc pe finalul sezonului regulat, strategia celor de sub Gigi a fost clară, conform informaţiilor pe care le am: Dinamo trebuie împiedicată cu toate mijloacele să ajungă în play-off. Cum putea FCSB să realizeze asta? Foarte simplu. O ajuta pe Gaz Metan să-i ia locul.
Explicaţia era de bun simţ, chiar nu e necesar să fii geniu ca să vezi logica din spatele ei. Indiferent de situaţia în care se află o echipă la un moment dat, într-un derby aceasta va da totul, deci se poate întâmpla orice, chiar dacă joacă în 10, pentru că dincolo de forma sportivă, într-un derby intră în scenă şi istoria, şi orgoliile, şi suporterii.
Lucru care s-a şi întâmplat în cazul confruntărilor Dinamo – FCSB din play-off. În primul meci au câştigat roş-albaştrii, în cel de-al doilea rivalii, cu acelaşi scor, 2-1.
Sau, altfel spus, în cel de-al doilea meci steliştii au pierdut titlul. Vinovatul? Între ghilimele sau nu, tu decizi: Gigi Becali, căruia orgoliul i-a jucat feste şi de data aceasta. “Du-te, bă, băiatule, d-aici! Mi-e frică mie de Dinamo? Niciodată”, ar fi raspuns el, repet, conform informaţiilor pe care le am.
Iar FCSB a aliniat cea mai bună garnitură la meciul cu Gaz Metan, pe care l-a terminat la egalitate, cu preţul unor accidentări, chiar. Pentru Mediaş a urmat apoi un meci pierdut contra Craiovei, iar in play-off a intrat Dinamo, după o victorie în deplasare, la Pandurii.
Încă un detaliu extrem de important. În momentul în care lui Gigi i s-a cerut acordul pentru ca FCSB să nu alinieze cel mai bun 11 cu Mediaş, a apărut în discuţie şi Viitorul. Iar răspunsul patronului a fost: “Hagi!? Prostii, nu se bagă niciodată Gică în d-astea”
Viitorul aliniază un prim 11 surprinzător cu Astra, în Cupă, fără câţiva titulari importanţi – Benzar, Chiţu, Coman, Ţucudean – meci pe care Hagi îl pierde la Ovidiu, iar Şumudică se duce în semifinale. La patru zile distanţă doar, Hagi avea să îl il bată pe Şumi acasă, în campionat, într-un un meci în care a aliniat cea mai bună formulă posibilă şi în care s-au ratat trei penalty-uri. Strategie, întâmplare sau blat? Nu ştim şi nici nu poate stabili nimeni, niciodată, cu certitudine, asta. Aşa că rămâne ce s-a întâmplat, ca un fapt.
Să recapitulăm, aşadar! Oamenii de sub Gigi au vrut s-o împiedice pe Dinamo să intre în play-off, patronul s-a opus, iar Dinamo i-a “furat” 3 puncte, cu care FCSB ar fi putut câştiga titlul. Dincolo, spre deosebire de FCSB cu Gaz Metan, Viitorul şi-a a jucat cărţile perfect cu Astra, odihnindu-şi jucătorii când trebuie. Restul e istorie.
Viitorul şi FCSB au încheiat campionatul la egalitate de puncte, iar Gigi a decis să conteste titlul acordat Viitorului la TAS.
Acum aveţi şi explicaţia unui gest care la momentul respectiv a surprins. Cel care era convins că “Hagi nu face d-astea” a fost pus în faţa unui fapt împlinit. Pe bună dreptate sau nu, chiar nu contează, cert e că finul a considerat ca şi-a însuşit deja lecţia de naivitate, aşa că a iniţiat demersul la Lausanne. “Dacă tu ai jucat murdar, eu de ce n-aş face-o”, i-a transmis el, practic, naşului Hagi.
Un lucru pe care l-au discutat şi în particular, probabil, dar despre care nu vor discuta niciodată în public. Dar merită să fie întrebaţi, totuşi, de ce nu!? Poate că eu bat câmpii acum 😉
Un alt lucru e cert, însă. Titlul la fotbal este un maraton, nu o cursă de 100 de metri, iar Viitorul lui Gică a plecat perfect, a accelerat când a trebuit şi s-a hidratat la timp, exact cum fac Barcelona, Chelsea sau PSG de-a lungul unui sezon. Să consideri altfel înseamnă să fii naiv sau complet ignorant faţă de ce se întâmplă în campionatele respective, mai ales pe final. Iar tu nu eşti nici una, nici alta, aşa-i?
26 februarie 2017 sezonul regular: Gaz Metan Mediaş 1 – 1 Steaua – egal ce a dus Dinamo în play-off. Cu o victorie, Gaz Metan ar fi fost calificată matematic în play-off, iar Dinamo mergea în play-out
30 martie sferturi Cupa României: Viitorul – Astra 1-3 – Hagi a jucat cu multe rezerve
3 aprilie play-off: Astra – Viitorul 1-2 – Hagi avea o singură victorie în faţa lui Şumudică în 8 meciuri directe disputate până în acel moment
1 aprilie play-off: Dinamo – FCSB 2-1