Daniela Silivaș împlinește 52 de ani. Campioana mondială la gimnastică ne dezvăluie regretele ei. Exclusiv

Marea campioană mondială a României, sportiva Daniela Silivaș, recunoaște că, în orice domeniu, există un preț pe care-l plătești. La 52 de ani, Daniela Silivaș ne vorbește despre familie, dar și despre cele mai grele momente.

Regretul Danielei Silivaș, marea campioană mondială

Sportivei Daniela Silivaș i-a fost schimbată data nașterii pentru a putea participa la Campionatele mondiale de la Montreal. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, marea campioană mondială recunoaște că sportul a ținut-o departe de familia ei.

Astăzi, la 52 de ani, Daniela Silivaș își aduce aminte de cel mai greu moment din viața ei când, la 19 ani, a trebuit să renunțe la România pentru America și cum l-a cunoscut pe soțul ei, Scott Harper.

 “Cât suntem în viață avem visuri”

La mulți ani, Daniela Silivaș-Harper. Sincer, ce îți dorești astăzi, de ziua ta?

-Vă mulțumesc mult pentru urări! Ceea ce îmi doresc este multă sănătate si să-mi petrec ziua împreună cu familia și prietenii.

Digi24.ro

Caz șocant în Germania: Un medic de îngrijiri paliative și-ar fi ucis 15 pacienți pe care îi avea în grijă

Există vreun vis pe care nu ți l-ai îndeplinit încă?

-Bineînțeles. Eu cred ca atât timp cat suntem în viață avem visuri pe care vrem să le îndeplinim.

Care simți că este cea mai mare realizare a ta în acești 52 de ani?

-Realizarea cea mai mare a mea sunt cei trei copii. Ei sunt medaliile mele preferate.

Regretul Danielei Silivaș: “Am pierdut timp”

Cum era Daniela la 15 ani și cum este azi, la 52? Ce crezi că ai câștigat și ce simți că ai pierdut?

Digisport.ro

UEFA a spus ”NU”, dar naționala României nu a ținut cont! Ucrainenii au ”invadat” imediat internetul: ”MAFIA”

-La 15 ani am fost un copil cu multă energie și visam numai gimnastică. Acum, la 52 de ani, energia a mai scăzut puțin și visurile mele s-au schimbat.

Acum visez la vacanțele împreună cu familia, în special la cele de la Deva. Au fost multe de câștigat în acest timp. De pierdut… eu cred ca, fiind departe de casă, am pierdut timp împreună cu familia.

Campioană mondială la doar 16 ani, Jocurile olimpice de la Seul. Ce ai simțit când ai urcat pe podium?

-Când am urcat pe podium, la concursurile mai mici sau campionate Mondiale, a simțit bucuria și mândria de a fii cea mai bună gimnastă din acel concurs. Toată munca și sacrificiile pe care le-a făcut împreună cu echipa au meritat.

Cum ai putut,la  doar 16 ani, să faci față unui succes uriaș?

-Pe toată perioada succesului meu în gimnastică am avut în spate o echipă. Oameni care au fost alături de mine la bine și la greu, toți au contribuit la succesul meu.

Daniela Silivaș a petrecut mii de ore în sala de gimastică

Ce înseamna să faci performanță pe vremea comunismului? Care erau plusurile și minusurile?

-A fost vorba de mii de ore petrecute în sala de gimnastică, multă muncă, perseverență, disciplină.

Te-ai lovit vreodată de cenzura comunistă, de Securitate?

-La concursurile internaționale delegația era însoțită de oameni din Securitate, dar pe noi, gimnastele, nu ne deranjau cu nimic.

Federația română de gimanstică ți-a schimbat, în 1985, data nașterii din pașaport, ca să poți participa la Campionatele Mondiale de la Montreal. Știu că ai recunoscut singură, mai târziu, acest lucru. Era o practică des întâlnită în sport, pe vremea aceea?

–Practica de a schimba vârsta era destul de des în anii ‘70-‘80 în toate țările. Pe noi nu ne-au întrebat niciodată, doar ni s-a comunicat ca suntem cu câțiva ani mai mari.

La doar 13 ani ai detronat-o pe Ecaterina Szabo. Ce gândea, atunci, fetița curajoasă de 13 ani? Care era cea mai mare teamă a ta?

-Nu cred ca la 13 ani am detronat-o pe Kati. Doar începusem să câștig câteva concursuri. Pe atunci eram bucuroasă să concurez cu echipa.  Teama era de a nu rata vreun exercițiu și aduce echipa în jos.

Amintiri din copilărie: “Toate eram Nadia”

Când ai știut că vrei să faci performanță, cum a început totul?

-De mică mi-a plăcut să mă joc afară  de-a gimnastica. Toate eram Nadia. De acolo a început totul. Când am început școala  au început și antrenamentele mai serioase, apoi urmând concursurile școlare și naționale.

Daniela Silivaș recunoaște: “Prețul succesului este intotdeauna mare”

A existat un preț al succesului pe care ai fost nevoită să-l plătești? Fără joacă, fără o copilărie normală?

-Prețul succesului este intotdeauna mare, nu numai în sport. Da, am avut o altfel de copilărie, joaca noastră a fost în sala de gimnastică. După 12 ani de gimnastică de performanță pot spune ca retragerea a fost puțin dificilă, dar fără regrete.

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe Scott? Care a fost primul lucru pe care l-ai gândit atunci când l-ai văzut?

-Cand l-am cunoscut pe Scott eu antrenam la un complex sportiv. El a venit acolo să antreneze basket asa ne-am cunoscut si ne-am împrietenit. După 3 ani ne-am căsătorit.

Cum este mama Daniela? Ai trei copii minunați.

-O mamă iubitoare, dar și puțin strictă. Am încercat să-i învăț pe copii respectul față de viață. Să fie iubitori de animale (avem 3 câini ) și să ajute lumea la nevoie.

Ai trecut vreodată prin depresia post natală?

-Nu am avut depresie post natala, dar cred ca este important, când știi că ceva nu este în regulă, sa apelezi la specialiști.

Daniela Silivaș locuiește pe două continente: “Româncă sunt acasă în România”

Locuiești în America, la Atlanta. Cum te simți, în inima ta, româncă sau americancă?

-Româncă când sunt acasă în România și americancă când sunt acasă la Atlanta.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Nu prea și ceea ce gătesc trebuie să se facă repede. Suntem o familie foarte ocupată cu școala și toate sporturile după școală, mai mult mâncăm din alergare. Avem doar ziua de miercuri când suntem acasă cu toții și luăm cina împreună.