Sport

32 de ani de la România – Danemarca 3-1. Dănuț Lupu: „A fost certificatul de naștere al Generației de Aur!” Reportaj exclusiv pe stadionul Steaua

Au trecut 32 de ani de la România – Danemarca 3-1, din 15 noiembrie 1989. Integralist atunci, Dănuț Lupu spune că „A fost certificatul de naștere al Generației de Aur!”. Reportaj exclusiv pe stadionul Steaua.
15.11.2021 | 11:14
32 de ani de la Romania  Danemarca 31 Danut Lupu A fost certificatul de nastere al Generatiei de Aur Reportaj exclusiv pe stadionul Steaua
Dănuț Lupu pe stadionul „Steaua” , după 32 de ani de la România - Danemarca 3-1, care a asugurat calificarea „tricolorilor” la CM Italia 1990. Sursa foto: Fanatik
ADVERTISEMENT

Pe 15 noiembrie 1989, echipa națională a României juca pe stadionul „Steaua” din bulevardul Ghencea  un meci de „a fi sau a nu fi” la turneul final mondial din Italia în vara următoare, în 1990.

…La ora 14:00 pentru că stadionul Armatei nu avea nocturnă… Nocturnă era pe fostul „23 August”, dar tricolorii se obișnuiseră în Ghencea, se simțeau mai bine acolo, tribunele erau mai aproape de teren, se crea o atmosferă incendiară, mai ales la meciurile cu miză mare, cum era cel cu Danemarca.

ADVERTISEMENT

32 de ani de la România – Danemarca 3-1. Dănuț Lupu: „A fost certificatul de naștere al Generației de Aur!”

Urmașii lui nefericitului prinț danez Hamlet jucau un meci de „a fi sau a nu fi”, vorba istorică a nefericitului prinț danez al lui Shakespeare. Aveau un punct mai mult în clasamentul grupei de calificare. Așa că „tricolorii”, la rândul lor, începeau meciul din Ghencea sub presiunea mioriticului nostru „ori la bal, ori la spital”.

„Ori la spital” era de rău: comandantul suprem al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, furios pe înfrângerea cu 0-3 din meciul tur (11 octombrie 1989, la Copenhaga), era hotărât să desființeze… Dinamo și Steaua, principalele echipe care dădeau jucători la echipa națională, dacă nu „băteau” pe danezi. Stă dovadă stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R din 12 octombrie 1989…

ADVERTISEMENT

Meciul acela din Ghencea, decisiv pentru multe destine, a început cum nu se poate mai… prost: Flemming Povlsen (PSV Eindhoven) deschidea scorul în doar minutul 6…

Într-o răbufnire genială de orgoliu și, de ce nu?, de valoare, „tricolorii” întorceau apoi scorul și calificarea cu 3 goluri, marcate de Gabi Balint (25, 60) și Ioan Ovidiu Sabău (37).

ADVERTISEMENT

Dănuț Lupu jucase doar 26 de minute la echipa națională…

Bucuria națională a fost imensă, România mergea la un Campionat Mondial după 20 de ani, precedenta performanță aparținând unei alte generații extraordinare, cu Nicolae Dobrin, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Cornel Dinu, Liță Dumitru, Emeric Dembroschi, Rică Răducanu, în Mexic 1970.

Revenind la partida din 15 noiembrie 1989, unul dintre artizanii acelei victorii eclatante a fost Dănuț Lupu. Mijlocașul dinamovist avea 22 de ani și era la doar al doilea meci la echipa națională. Mai jucase doar 26 de minute în anterioara partidă cu danezii, „corecția” 0-3 de la Copenhaga, din 11 octombrie…

ADVERTISEMENT
Danut Lupu pe stadionul Steaua din Ghencea
Dănuț Lupu ar mai „tăvăli” mingea pe gazonul proaspăt al stadionului „Steaua”. Sursa foto: Fanatik

Declarație șoc: „Țin să-i mulțumesc pe această cale lui… Marius Lăcătuș!”

A fost un meci mare, poate meciul vieții, așa că FANATIK l-a „convocat” la „locul faptei”, pe noul stadion din bulevardul Ghencea. Pe gazonul încă… verde și minuțios îngrijit, Dănuț Lupu a privit cu nostalgie terenul și tribunele și a explicat simplu cum a fost posibilă performanța de acum 32 de ani.

„Majoritatea dintre noi erau câștigători de Cupa Campionilor sau jucaseră măcar… cum sună asta… «măcar» … azi … jucaserăm semifinale, sferturi de cupe europene, cum eram cei de la Dinamo, deci aveam foarte multe meciuri internaționale, grele, prin care trecusem” – Dănuț Lupu

Și, vizibil emoționat, în ciuda imaginii percepute de majoritatea concetățenilor, de „miștocar jeomanfișist”, Dănuț (nu-i așa că i se potrivește de minune prenumele?) a ținut să-i mulțumească cuiva…

Și nu este tovarășul Nicolae Ceaușescu, „genial conducător și cel mai iubit fiu al poporului”, cum se obișnuia să i se spună atunci, în 1989, ci o… surpriză: „Țin să-i mulțumesc încă o dată lui Marius Lăcătuș, pentru că dacă am jucat în acel meci titular, în mare parte i se datorează lui, el a ținut neapărat să joc, nea Imi (n.a. – Emeric Ienei, selecționerul de atunci al echipei naționale) era stelist și steliștii aveau întâietate…”. Mai multe n-a vrut să dezvăluie pentru că „atâta știu, atâta spun”.

Oficial dinamovist, „invidios” pe baza sportivă „Steaua”

Cât despre amenințarea cu desființarea venită de la „Cabinetul 1”, Lupu își amintește că „Au fost niște discuții… dar nu cred eu că ar fi desființat Dinamo și Steaua cât era el de șeful suprem al statului și putea să facă orice…”.

„În acea vreme fotbalul atrăgea atâta lume pentru că dădea iluzia de libertate, pe stadion, într-o societate cu multe, multe lipsuri și dacă le lua și bucuria asta putea să fie o scânteie periculoasă. Amintiți-vă că veneau 60-70 de mii de oameni la cuplaje pe «23 August», venea foarte multă lume la fotbal, nu ca acum… Aveau și ce vedea, nu ca acum…” – Dănuț Lupu

Ne-am așezat la peluza la care era tabela de scor pe vechiul Ghencea, cea la care Balint și Sabău au întors scorul până la pauza meciului cu Danemarca, spre terenurile de antrenament ale bazei…

Apropo de acestea, de terenuri, la plecare, văzându-le – parcarea este între acestea și arena mare -, Dănuț Lupu le-a „apreciat pozitiv”, cu regretul managerului de la CS Dinamo, echipa de fotbal a clubului sportiv, locul 2 în Liga a IV-a, seria „bucureșteană” (AMFB), față de realizările „dușmanului” istoric din Ghencea

„Și-au făcut bune de tot terenurile astea… Mare lucru să ai condiții de pregătire pe terenuri bune, și-au gazonat, le îngrijesc bine, au făcut o treabă foarte bună în toată baza asta…”, a oftat Lupu, invidios pe Scufița Roșie/Albastră.

Danut Lupu la intrarea în peluza Sud a stadionului „Steaua”
Dănuț Lupu, managerul lui CS Dinamo, este invidios pe Clubul Sportiv al Armatei Steaua pentru noul stadion din bulevardul Ghencea. Sursa foto: Fanatik

Dănuț Lupu: „Nu era atunci pe bani mulți… mai o aprobare de Dacia, de Aro, de televizor color…”

Să ne întoarcem în peluză, la amintirea meciului cu Danemarca… „A fost o presiune pe noi, dar aia pusă chiar de noi între noi… Ce fotbalist nu vrea să meargă la un campionat mondial? Nu știam noi atunci ce avea să se întâmple în decembrie și ce viață urma să ni se deschidă după aia… Nu era atunci pe bani, «Haideți că vă mai dăm o aprobare de Dacia, de Aro, de televizor color»…”, povestește Dănuț.

Au fost și bani, nu numai facilitățile Epocii de Aur. 1.500 de dolari. Primă de victorie. Și calificare. Un dolar era, oficial, curs BNR, 4,17 lei / dolar. Deci 6.255 de lei. Cursul comercial unic, însă, era 17,50 lei / dolar. Deci 26.250 de lei. Pe piața neagră dolarul era 35 de lei. Deci 52.500 de lei.

Salariul mediu net era în jur de 3.000 de lei. O pâine era 2,50 lei, litrul de benzină ajunsese la 11 lei, o Dacie 1.300 nouă costa 70.000 de lei. Faceți dumneavoastră comparația cu salariile, primele de obiectiv și prețurile de azi…

„Erau bani mulți pe vremea aceea. Dar nu veneam pentru bani la echipa națională. Era o onoare și o mândrie să fii la echipa națională. Și nu sunt cuvinte mari și goale… Era un sentiment extraordinar să ți se cânte imnul. Acum nu știu, s-au schimbat mult sentimentele, oamenii… acum vin mai mult în vacanță la echipa națională” – Dănuț Lupu

Dănuț Lupu: „Ne cunoșteam foarte bine, luați echipa de atunci, eram numai de la Dinamo și Steaua, doar Gică Popescu venea de la Craiova”

Barajul de calificare, că asta a fost, un meci ca un baraj de calificare, cine câștigă merge la marele bal mondial, n-a început deloc bine pentru echipa noastră. Flemming Povlsen ne-a băgat „mortu-n casă”, cum se spune prin peluze, în minutul 6: „Am început mai greu, am luat gol repede… Danemarca avea o echipă bunicică (râde)… Frații Laudrup, Lars Olsen, Nielsen… erau vreo doi (râde)… Lerby, Schmeichel, Povlsen, care a dat golul…”

„Ne-a ajutat experiența să nu picăm psihic și ușor, ușor am preluat conducerea jocului, am egalat și au făcut ei pasul înapoi, au căzut ei, nu se așteptau să revenim așa repede” – Dănuț Lupu

„Apoi, așa, din avânt, ne-a ieșit aproape totul… Ne cunoșteam foarte bine, luați echipa de atunci, eram numai de la Dinamo și Steaua, doar Gică Popescu venea de la Craiova” – Dănuț Lupu

Danut Lupu in fata peluzei Sud de pe stadionul Steaua din Ghencea
Dănuț Lupu în fața peluzei Sud, unde era tabela de marcaj care arăta pe 15 noiembrie 1989 „România – Danemarca 3-1”. Sursa foto: Fanatik

Cu „dușmanii” la masă: „Nea Mircea știa când să fie dur și când să se facă liniștit că nu ne vede…”

Păi „dușmanii” de la Dinamo și Steaua se „împăcau” la echipa națională? Interesul național estompa „mâncătoria” tradițională? „Păi eram dușmani trei meciuri… pe an… Dinamo – Steaua tur-retur în campionat două și finala Cupei… În rest eram prieteni, chiar eram…”

„Ne întâlneam în oraș, nu ne ascundeam, era orașul mare, dar era mic ca locuri unde puteam ieși, Nordul, Casa Albă la Băneasa, Herăstrău… ieșeam cu Iovan, cu Bumbi (n.a. – Bumbescu), ieșeam cu soțiile sau prietenele, n-aveam probleme, era o plăcere când ne-ntâlneam. Mai ales că eram obișnuiți să ieșim în serile libere, noi la Dinamo… Nea Mircea (n.a. – Lucescu) ne scotea la masă după fiecare etapă, cu soțiile sau iubitele… obligatoriu, fără nicio discuție (râde). Ca să faci o echipă bună trebuie să ai și un antrenor foarte bun pedagog, care să construiască unitatea asta de grup” – Dănuț Lupu

Comparație dintre antrenorii de acum și Mircea Lucescu: „O să-mi umple frigiderul, dar ăsta-i adevărul!”

Dacă tot a dus vorba de antrenori, despre „tehnicienii” de acum, Dănuț Lupu are părerea lui. Și o spune, chiar dacă știe că „o să-mi iau iarăși înjurături și o să-mi umple frigiderul…”. De ce? Păi citiți și hotărâți dumneavoastră dacă are dreptate sau… frigiderul!

„Sunt foarte mulți antrenori acum… făcuți pe internet… iau de acolo metode, antrenamente, fac referate și ies în iarbă în week-end., n-a jucat niciodată fotbal unul din ei. Și antrenează copiii… Dacă pe copilul ăla nu-l înveți să dea cu piciorul în minge din ce știi tu cum să dai cu piciorul în minge, crezi că poate să învețe ceva copilul ăla?” – Dănuț Lupu

Iar exemplul „suprem” vine tot de la Mircea Lucescu. Antrenorul… Omul determinant în lansarea lui Dănuț Lupu pe orbita fotbalului mare: „Nea Mircea și-n ‘98-‘99, la Rapid, le mai arăta copiilor… cei mai tineri din lot… cum se face preluarea… elementar. Și era antrenor trecut prin Serie A, pe la Inter…”

„Le arăta copiilor cum se fac execuțiile de bază în fotbal, cum se preia și cum se lovește corect mingea. La televizor toți știm fotbal, dar foarte puțini știu să-ți arate practic cum să alergi, cum să pendulezi, cum să amortizezi o pasă, cum să lovești mingea” – Dănuț Lupu

Dănuț Lupu: „Dintre antrenorii actuali numai Mircea Rednic și, poate, Marius Șumudică încearcă să se apropie de metodele lui Mircea Lucescu”

Și amintirile lui Dănuț Lupe despre Mircea Lucescu au continuat pe un scaun din peluza stadionului Steaua, peluza la care tabela de marcaj arăta la sfârșitul meciului „România – Danemarca 3-1”, un scor care astăzi pare de domeniul basmelor lui Petre Ispirescu. Sau Hans Christian Andersen, ca să le dăm și danezilor dreptul la replică…

  • „Nea Mircea le știe pe toate. Și avea… probabil că mai are și acum… răbdarea să le arate pe toate. Niciun antrenor din câți am avut nu avea răbdarea și dedicarea lui pentru meserie” – Dănuț Lupu
  • „Mircea Lucescu, în afară de faptul că e un tehnician foarte bun, care vede jocul, cum se spune, este și un foarte bun pedagog. Când se duce la o echipă, el nu se duce ca antrenor, se duce ca părinte. Ajută foarte mult tinerii, le dă foarte multă încredere, pe «bătrâni» știe să-i atragă de partea lui, știe să vorbească pe limba fiecărui jucător” – Dănuț Lupu
  • „Dintre antrenorii actuali numai Mircea Rednic și, poate, Marius Șumudică încearcă să se apropie de metodele lui Mircea Lucescu, dar diferența rămâne încă uriașă. E greu să-l copiezi pe nea Mircea. În afară de antrenor, nea Mircea era și medic, și masor, și bucătar-șef, i-a plăcut să dețină controlul complet” – Dănuț Lupu

15 noiembrie 1989, ora 14:000, Stadion „Steaua”, 30.000 de spectatori

România – Danemarca 3-1

Au marcat: Gabi Balint (25 și 60), Ioan Ovidiu Sabău (37) / Flemming Povlsen 6

România: Silviu LUNG – cpt. (Steaua, 62 de meciuri/0 goluri) – Dan PETRESCU (Steaua, 5/0), Ioan ANDONE (Dinamo, 44/2), Ștefan IOVAN (Steaua, 32/3), Iosif ROTARIU (Steaua, 10/0) – Ioan Ovidiu SABĂU (Dinamo, 17/5), Gică POPESCU (Universitatea Craiova, 12/1), Dănuț LUPU (Dinamo, 2/0), Gheorghe HAGI (Steaua, 53/12) – Marius LĂCĂTUȘ (Steaua, 32/4) / 76′ Dorin MATEUȚ (Dinamo, 43/8), Gavril BALINT (Steaua, 19/4) / 86′ Nicolae UNGUREANU (Steaua, 57/0). Antrenor: Emeric Ienei (meciul 30).

Danemarca: Schmeichel – Sivebaek (Elstrup 73), L. Olsen, I. Nielsen, K. Nielsen – M. Laudrup, Bartram, Jensen, Lerby – Povlsen, B. Laudrup. Antrenor: Sepp Piontek.

Arbitru: Tulio Lanese (Italia)

Clasament final Grupa 1

  1. ROMÂNIA        6     4   1   1    10-5     9 p
  2. Danemarca    6     3   2   1     15-6     8 p
  3. Grecia             6     1   2   3      3-15    4 p
  4. Bulgaria         6     1   1   4      6-18     3 p

Meciurile României în Grupa 1 de calificare la CM 1990

  • 19.10.1988: Bulgaria – România 1-3 (H. Kolev 32 / D. Mateuț 25, R. Cămătaru 79, 88)
  • 2.11.1989: România – Grecia 3-0 (D. Mateuț 26, Ghe. Hagi 40, I. Ov. Sabău 84)
  • 26.04.1989: Grecia – România 0-0
  • 17.05.1989: România – Bulgaria 1-0 (Gică Popescu 35)
  • 11.10.1989: Danemarca – România 3-0 (K. Nielsen 4, B. Laudrup 27, F. Povlsen 84)
  • 15.11.1989: România – Danemarca 3-1 (G. Balint 25, 60, I. Ov. Sabău 37 / F. Povlsen 6)

Anul 1989 în fotbalul românesc

  • 3 echipe românești jucau în martie în sferturile de finală ale cupelor europene, performanță unică în fotbalul românesc: Steaua în Cupa Campionilor Europeni, Victoria în Cupa UEFA și Dinamo în Cupa Cupelor.
  • 29 martie 1989: România învingea a doua oară Italia, 1-0 într-un meci amical jucat la la Sibiu, gol Ioan Ovidiu Sabău în minutul 48.
  • 9 aprilie 1989: Steaua juca a doua sa finală în Cupa Campionilor Europeni, 0-4 cu una dintre cele mai puternice echipe din istoria fotbalului, AC Milan, după succese categorice în sferturi și semifinale: 0-1 și 5-1 cu IFK Goteborg, 4-0 și 1-1 cu Galatasaray Istanbul.
  • 3,2 era media golurilor cu care se termina campionatul 1988-1989, în care Steaua termina pe primul loc, neînvinsă (33 de victorii și 3 înfrângeri, golaveraj astronomic, +93, mai exact 121-28, urmată la 3 puncte de Dinamo (30 de victorii, 2 egaluri, 2 înfrângeri și cel mai bun golaveraj, +100, mai exact 130-30).
  • 29 iunie 1989: Steaua câștiga Cupa României după 1-0 în finala cu Dinamo, gol Gică Hagi (67), pe stadionul Municipal din Brașov, arhiplin (35.000 de spectatori).
  • 9 septembrie 1989: Dinamo câștiga cu 3-0 în Ghencea, provocând Stelei prima înfrângere în campionat după 104 meciuri consecutive fără dureri de cap.
  • 1 noiembrie 1989: Dinamo învingea cu 6-1 pe Panathinaikos Atena pe stadionul din șoseaua „Ștefan cel Mare”, după 2-0 la Atena, şi se califica în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, competiție în care au ajuns până în semifinale.
  • 15 noiembrie 1989: România reușea să se califica la un turneu final mondial după 20 de ani (1970, Mexic), decisivă fiind victoria cu Danemarca amintită mai sus.

Meciurile României cu Danemarca după 1989

  1. România – Danemarca 2-5 (29 martie 2003, preliminarii EURO 2004)
  2. Danemarca – România 2-2 (10 septembrie 2003, preliminarii EURO 2004)
  3. România – Danemarca 2-0 (18 noiembrie 2014, amical)
  4. România – Danemarca 0-0 (26 martie 2017, preliminarii CM 2018)
  5. Danemarca – România 1-1 (octombrie 2017, preliminarii CM 2018)
  • „Noi am avut maidanul. Cei de azi nu-l mai au. Și-am mai avut foamea. Nu numai foamea din sărăcie, deși fotbalul era pe atunci sportul săracului, ci și cea de faimă. Acum fotbalul este un sport pentru cei bogați, care pot să plătească. Și-am avut antrenori dedicați, care făceau meserie din pasiune, nu doar ca să-și ia un salariu” – Dănuț Lupu
  • 1.500 de dolari a fost prima cu care au fost recompensați tricolorii după victoria cu Danemarca și calificarea la turneul final mondial din Italia 1990. Paritatea oficială era de 4,17 lei/dolar, pe „piața neagră” 35 lei/dolar
  • 7 din cei 12 fotbaliști danezi care au jucat în Ghencea pe 15 noiembrie 1989 au fost prezenți 3 ani mai târziu în finala CE 1992, câştigată de Danemarca în faţa Germaniei, 2-0 pe stadionul Ullevi din Goteborg (Suedia): Peter Schmeichel, John Sivebak, Kent Nielsen, Lars Olsen, John Jensen (primul gol, în minutul 18, al doilea fiind marcat de Kim Vilfort în minutul 78), Flemming Povlsen și Brian Laudrup
ADVERTISEMENT