David Popovici domină lumea nataţiei! Interviu eveniment pentru Fanatik: “Dorinţa şi vendeta personală e să fiu cel mai bun din lume”. Exclusiv

David Popovici este un adevărat fenomen. La vârsta de 17 ani a câştigat de o manieră autoritară titlul mondial la proba de 200 de metri liber, distanţa faţă de locul doi fiind de peste o secundă. Într-un interviu FANATIK, realizat de reporterul Marian Popovici în luna decembrie a anului trecut, înotătorul spunea că obiectivul său este acela de a domina lumea nataţiei şi iată că a început deja. Mai jos, interviul din decembrie 2021 cu David Popovici.

David Popovici, interviu eveniment pentru FANATIK

Cu tânărul înotător ne-am întâlnit la sediul clubului Dinamo, noul său club. David a fost foarte dezinvolt, glumind încă de când am făcut cunoştinţă: „Aaa, te cheamă tot Popovici. Foarte tare. E nume predestinat”. Apoi s-a aşezat comod în fotoliu şi a răspuns franc la fiecare întrebare.

David a impresionat prin naturaleţea răspunsurilor. Nu a avut nicio urmă de regret când a vorbit despre cele două sutimi de secundă care l-au despărţit de prima medalie olimpică, recunoscând că este posibil să fi fost prea devreme. În schimb, Popovici a emanat o siguranţă dezarmantă când a spus că va fi cel mai bun din lume. Nu pe un ton arogant, ci într-un discurs aşezat, argumentat şi foarte natural.

„Mă trezesc la ora 04:30, cu două ore înainte de antrenament”

În primul rând aș vrea să îmi spui cum decurge o zi obișnuită din viața ta…

– Într-o zi obișnuită mă trezesc cu două ore înainte de antrenament pentru a mânca, pe la 04:30. Este un obicei mai special, funcţionează la mine… Să am timp să se digere mâncarea, dar să şi mănânc destul. După masă, mai dorm o oră, apoi plec spre antrenament. Mai întâi am sală, la 06:30, apoi primul antrenament, de la 07:00.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Deci trezirea este foarte devreme, la ora 04:30…

– Da, merg la sală, apoi la primul antrenament. Intru în apă pe la ora 07:00 pentru primul antrenament. După primul antrenament, mă relaxez, intru la orele online cât mai apuc, încerc să mă odihnesc cât mai mult, să vin cu bateriile încărcate la al doilea antrenament, de la ora 16:00. Cam aşa decurge o zi monotonă. Se repetă destul de des.

„E destul de greu să mă bag la somn. Mai vreau şi eu să vorbesc cu prietenii, cu iubita”

La ce oră te bagi la somn?

– Încerc până în ora 22:00 să merg la somn. Vreau măcar să mă apropii de opt ore de somn. E destul de greu la 22:00. Mai vreau şi eu să vorbesc cu prietenii, cu iubita.

Acum eşti unul dintre cei mai populari sportivi ai ţării. Însă ai fost pentru prima dată în bazin după ce un doctor ţi-a recomandat să faci înot…

– Da. Aveam nişte probleme cu spatele, ceva scolioză, nu ştiu. Mi-a recomandat un doctor ortoped să merg la înot. Aveam şi un surplus de energie de care părinţii mei voiau să scape şi s-au gândit să mă ducă la un sport. S-au gândit la înot, ştiind că este cel mai sănătos sport.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Şi când ţi-ai dat seama că poţi să faci performanţă?

– La primul campionat naţional la care am participat. Mai trecusem prin câteva concursuri, dar la primul campionat naţional, când am luat primul titlu naţional, aflat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să rămân acolo.

„La 12 ani mi se risipise puţin talentul. Se ducea”

Primul record naţional a venit la vârsta de 10 ani, au urmat alte 36 în decurs de şase ani…Au venit natural aceste performanţe sau este vorba şi de un volum uriaş de muncă?

– Cred că până la vârsta de 12 ani, mi-era lene la antrenament. Mă fofilam de câte ori puteam şi nu prea munceam. De pe atunci mi-am dat seama că trebuie să muncesc la antrenamente. Mi se risipise puţin talentul. Adică, se ducea şi trebuia să intervină şi mai multă muncă şi dedicare. Aşa că, de la 12 ani, am început să iau foarte în serios treaba asta. Mi-am spus că mi-ar plăcea să ajung la Jocurile Olimpice şi la tot felul de campionate mondiale şi să câştig tot ce se poate, să fiu cel mai bun din lume. Am deraiat puţin, care era întrebarea originală?

„Fără să par lăudăros, când mergeam la o competiţie cu cei de vârsta mea se întâmpla să domin”

Stai liniştit, ai spus-o foarte bine. Era vorba de muncă şi performanţe…

– Aaaa, ok. O chestie voiam să mai spun. Mi-a spus antrenorul meu o dată şi mi-a rămas în minte. Că nu ar fi rău şi că i-ar plăcea atunci când se uită la lista cu recorduri naţionale să fie de cât mai multe ori numele meu. Şi mie mi-ar plăcea acest lucru.

Trecând la Campionatele Europene de la Roma din acest an. Cum te-ai simţit să domini competiţia? Ai luat trei medalii de aur şi un argint…

– Fără să par lăudăros în vreun fel… Încă de mic, când mergeam la o competiţie cu cei de vârsta mea, se întâmpla să domin şi cumva, mă aşteptam la asta de la Campionatele Europene de Juniori de la Roma. Însă, a fost total diferit faţă de un concurs municipal să fac asta, ci la un nivel european. Şi să le arăt celorlalţi că pot deveni cel mai bun din lume chiar şi la seniori.

„Am luat decizia cu părinţii mei şi cu toată echipa din spatele meu. După ce se termina contractul, au reînceput negocierile şi după mai multe întâlniri cu ambele părţi, au decis adulţii din jurul meu, cu siguranţă şi cu acordul meu, că este cea mai bună variantă. Am vorbit mai mulţi şi am stabilit că este cel mai bun lucru de făcut în această perioadă din viaţa mea”, Popovici despre transferul de la CSA Steaua la Dinamo

„În capul meu, m-am gândit că poate ar fi fost prea devreme să iau o medalie”

Iar la seniori au urmat Jocurile Olimpice. Şi ai fost atât de aproape de o medalie olimpică. Cum te-ai simţit după finala de 200 de metri liber, când ai pierdut la un vârf de unghie medalia de bronz?

– M-am simţit foarte bine. Am terminat cursa, am văzut pe tabelă că sunt pe locul patru şi mai mult de curiozitate m-am uitat să văd cu cât am pierdut. Când am văzut două sutimi, nu m-am supărat absolut deloc. Cumva, în capul meu, m-am gândit că poate ar fi fost prea devreme să mă calific la limită la Jocurile Olimpice şi pe urmă să iau o medalie. Cred că totul s-a întâmplat cu un motiv şi m-am simţit foarte bine ştiind că sunt al patrulea cel mai bun din lume.

„La unele concursuri dacă vine Djokovic, o să fie tratat ca un rege. La Tokyo eram eu şi Djokovic, unul lângă altul la masă”

Cum a fost experienţa Jocurilor Olimpice pentru tine?

– Am o expresie care îmi place. Jocurile Olimpice sunt un alt animal de competiţie. Sunt total diferite. Este un regim nemaiîntâlnit de oricare sportiv. Când ajungi acolo, te integrezi în stilul ăla de viaţă. Ai cartierul tău, satul olimpic. Ai cantina unde mănâncă mii de sportivi, fără excepţie. Nimeni nu este tratat preferenţial. Asta îmi place. La unele concursuri dacă vine Djokovic, o să fie tratat ca un rege. Acolo, eram eu şi Djokovic, unul lângă altul la masă. Aşa că, Jocurile Olimpice m-au făcut să mă simt foarte bine şi să realizez despre ce este spiritul olimpic.

„Eu îl consider o dovadă în plus că munca pe care o fac împreună cu echipa mea funcţionează. Este o dovadă că totul merge foarte bine şi că ar trebui să o ţinem aşa. Este şi o motivaţie”, Popovici despre premiul de cel mai bun tânăr sportiv european

Cum a fost pentru tine să fii în centrul atenţiei în probele de sprint? Ceilalţi competitori au vorbit frumos despre tine, despre potenţialul tău…

– Eu am auzit de fiecare, de Caeleb Dressel, de alţii, că mi-au adresat complimente indirect, când au fost întrebaţi despre mine. Atunci când am comunicat eu cu ei, se întâmpla să fie nişte oameni exact ca mine. Nişte oameni simpli, care au venit la concurs doar să îşi facă treaba. Fără aroganţe, fiţe, chiar dacă sunt cei mai buni din lume şi sunt recunoscuţi peste tot.

Despre aurul la Europene: „Când am realizat că se simte rapidă apa pentru mine, am ştiut că va fi foarte bine”

În toamnă, ai participat la Campionatele Europene în bazin scurt. Ai câştigat primul tău titlu de campion european, la vârsta de 17 ani. Cum a fost?

– Am intrat orb în calificări, ca să zic aşa. Era prima cursă importantă de seniori într-un bazin scurt, un teritoriu nou pentru mine. Am intrat neştiind ce o să se întâmple. După calificări, mi-am dat seama că am mari şanse de a câştiga. Când te simţi bine în apă, am o vorbă, se simte rapidă apa. Când am realizat că se simte rapidă apa pentru mine, am ştiut că va fi foarte bine.

Gafa de la 400 de metri liber: „Să vedem dacă mai pot să număr bine”

Ai avut şi o cursă mai puţin perfectă, în care te-ai oprit mai devreme. Ai calculat greşit sau ce s-a întâmplat?

– (râde) În capul meu am numărat bine. Pur şi simplu undeva de la 10-12 ture de bazin m-am dat în spate sau în faţă. Ne-am amuzat împreună cu antrenorul meu. El râdea şi în timp ce înotam. Se aude şi pe filmare. Da, am ajuns, eram primul în serie şi conduceam. Îl văd şi pe cel de lângă mine că face întoarcere. Toate acestea se întâmplau foarte repede. Am înregistrat că ceva nu am făcut bine. Mă uit şi spre tabelă şi văd că este undeva cu 30 de secunde mai rapid. Adică era record mondial cu mult. Apoi mă uitam şi spre arbitru şi nu ştia engleză şi făcea aşa (n.r. arăta două degete). Bine, hai. Au durat 5-6 secunde totul. Dar asta a fost, o întâmplare amuzantă din care am avut ce învăţa. Sper. Să vedem dacă mai pot să număr bine (râde).

„Nu înseamnă neapărat cel mai important concurs din viaţa mea, dar va fi prima ocazie în care mă voi putea afirma la nivel de Jocuri Olimpice. Este următoarea ediţie, o aştept cu interes. Nu pot să îmi las gândul să zboare până acolo pentru că mai am o mulţime de concursuri până acolo”, Popovici despre JO de la Paris 2024 

Înoată pentru cauze umanitare: „Nu spun că sunt cel mai influent sau cel mai bogat, dar sunt într-o poziţie în care pot să îi ajut pe foarte mulţi”

Chiar dacă ai doar 17 ani, ai înotat foarte mult şi pentru cauze umanitare. Cum ai ajuns să înoţi şi să te implici ca să îi ajuţi pe cei nevoiaşi?

– Am fost educat de mic, de către părinţii mei, că cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci, indiferent de cât de influent sau bogat eşti, să nu uiţi să faci bine. Nu spun că sunt cel mai influent sau cel mai bogat, dar sunt într-o poziţie în care pot să îi ajut pe foarte mulţi. Chiar şi cu puţin sau mult. Aşa am ajuns să înot pentru copiii cu autism, aşa am ajuns să donez de câte ori am ocazia şi aşa am ajuns să promovez… scuză-mă, nu îmi vine în română. Sunt la un liceu bilingv şi se mai întâmplă la unii termeni.

Spune în engleză…

– Nici în engleză nu îmi vine (râd atât reporterul cât şi David).

Integrarea?

– Da, integrarea şi tratarea copiilor şi oamenilor cu probleme. Inclusive, era cuvântul.

„Să nu las să mi se urce la cap, indiferent de ce realizez. Că sunt preşedinte sau campion olimpic”

Referitor la familie. Părinţii au fost un mare sprijin în cariera ta. Care au fost cele mai importante sfaturi pe care le-ai primit de la ei?

– Nu neapărat sfaturi, pentru că nu prea le ţin minte, dar mai mult lecţii de viaţă, fără legătură cu serialul de la Pro Tv (râde). Să încerc să fac bine de câte ori am ocazia, să nu las să mi se urce la cap, indiferent de ce realizez. Că sunt preşedinte sau campion olimpic. Şi să fiu mai înţelegător cu toată lumea când îi cunosc pentru că nu ştiu prin ce-au trecut.

„Matematica nu îmi place deloc”

Care este materia preferată de la şcoală?

– Engleza îmi place foarte mult pentru că o consider ajutându-mă cel mai mult dintre toate materiile.

Şi care nu îţi place deloc?

– Nu sunt o persoană de real. Nu sunt mare fan matematică, fizică şi chimie. Ok. Matematica nu îmi place deloc.

„Tactică” pentru BAC: „O să o las puţin mai moale cu antrenamentele şi o să învăţ nişte opere”

Mai mari emoţii când te gândeşti la BAC sau la o finală de înot?

– Pentru BAC mai am destul de mult, dar acum nu am nicio emoţie. Ştiu că atunci când va veni vremea şi va trebui să învăţ, o voi face. Va trebui să o las puţin mai moale cu antrenamentele. Nu se vor opri niciodată, dar o să o las puţin mai moale cu antrenamentele şi să învăţ nişte opere.

Ce primire ai la şcoală după competiţiile importante?

– Copiii mai mici decât mine sau de aceeaşi vârstă au vrut să facă poze cu mine. Autografe cerute direct pe hol. Aproape ca în filmele alea americane, în care vine un băiat super popular la şcoală, aşa m-am simţit pentru puţin timp. Atenţia este plăcută întotdeauna, dar nu trebuie prea multă niciodată.

„Dorinţa şi vendeta mea personală: vreau să ajung cel mai bun din lume”

Referitor la discursul tău… Este mereu optimist, unii îl consideră puţin arogant. De unde ai liniştea asta, încrederea asta în tine?

– Încrederea pe care o am în mine şi siguranţa că pot realiza lucruri măreţe vine exclusiv de la faptul că am foarte mare încredere în echipa mea. Eu le ofer foarte mare încredere şi cred cu tărie în ceea ce îmi predau la înot, sală, pregătire fizică, orice. Asta îmi oferă mie. Am spus încredere de 1000 de ori, dar despre asta vorbim. Asta îmi oferă mie siguranţă.

Ce îţi doreşti să obţii în înot?

– Pe lângă dorinţa şi vendeta mea personală că vreau să ajung cel mai bun din lume…. Vreau asta de mic şi voiam să fiu cel mai bun în lume la ceva sau primul care să realizeze ceva. S-a lipit înotul de mine, o să fiu cel mai bun din lume la înot. Sunt sigur de asta. Dar ce consider eu misiunea mea: să îi inspir pe alţii. Să îi inspir să aleagă un stil de viaţă sănătos. Să inspir copiii. Să se gândească la mine: «vreau şi eu să ajung ca David. Vreau să îl întrec, să fiu şi mai mare decât el». Asta o dată ce o să fiu mare. Vreau să le aprind luminiţa aia din ei care să îi împingă să facă ceva de care sunt mândri: şah, badminton, înot, matemtică, orice.

„Apar şi au apărut destul de multe fane. Erau şi înainte. Aveam părul lung, le plăcea fetelor. Şi deja de un an şi trei luni sunt împreună cu actuala mea prietenă cu care mă amuz pe baza fanelor şi mesajelor pe care le primesc. Râdem împreună”, David Popovici despre admiratoare

„Mă recunoaşte mai multă lume. Doar asta s-a schimbat.  Eu am rămas la fel”

Cum ţi s-a schimbat viaţa în 2021?

– S-a schimbat cel mai mult din punctul de vedere al popularităţii şi al atenţiei primite. Deşi am muncit dintotdeauna şi am avut aceleaşi obiective, abia acum am putut să mă afirm şi am reuşit să scot şi nişte rezultate care o să vină în continuare. Gândirea mea a rămas la fel. Dacă făceam un interviu acum doi ani, deşi mai mic şi mai puţin matur, scoteam cam aceleaşi lucruri pe gură. Doar acest lucru s-a schimbat. Mă recunoaşte mai multă lume. Eu am rămas la fel. Sunt doar un pic şi mai motivat.

Flash interviu: 

Mâncare preferată?

– Lasagna.

Vacanţa preferată?

– Am fost de foarte multe ori în Thassos. Am crezut că o să ne săturăm, dar tot ne place foarte mult. Totuşi, anul ăsta ne-am săturat. Mi-am primit răspunsul (râde).

Hobby-uri?

– Îmi place să merg cu bicicleta, să ascult muzică, încontinuu.

Alte sporturi pe care le urmăreşti?

– Nu prea urmăresc. Îmi place să mă uit la fotbal, îmi place atmosfera, dar nu ştiu mai nimic despre fotbal. Nici să joc. Sunt patru beţe la fotbal. Mai joc tenis de masă. Mă mai uit la handbal sau baschet.

Ai o echipă de fotbal preferată?

– Nu una preferată. Dar îmi place foarte mult obiceiul celor de la Benfica, cu vulturul dresat eliberat pe stadion. Au şi un imn superb. Probabil Benfica e echipa preferată.

Hagi, Ilie, Nadia sau Halep?

– Îmi place de toţi, îi admir pe toţi, dar dacă ar fi să aleg, probabil îmi influenţează răspunsul că este activă acum, Simona Halep.

• 17 ani are David Popovici
• 36 de recorduri naţionale a doborât înotătorul până la 16 ani
• 4 este locul ocupat de Popovici în finala olimpică de 200 de metri liber