Paris găzduieşte Campionatele Europene de Nataţie, între 10 şi 16 august. Pentru David Popovici este cea mai importantă competiţie a sezonului, în care vrea să îşi apere titlurile la 100 şi 200 de metri liber.
David Popovici revine la Paris, la doi ani de la Jocurile Olimpice, unde a obţinut cea mai importantă performanţă a carierei: aurul în proba de 200 de metri liber. A fost o finală de infarct, David Popovici revenind spectaculos pe ultima lungime de bazin.
În proba de 200 de metri liber de la Jocurile Olimpice, David Popovici a fost mare favorit şi s-a calificat fără mari emoţii în finală, acolo unde urma să evolueze pe culoarul patru. Însă, în ziua finalei înotătorul român s-a simţit foarte rău.
Încă de la începutul Jocurilor Olimpice, campionul s-a luptat cu o răceală, iar cel mai rău s-a simţit în ziua finalei, iar la un moment dat chiar s-a pus problema dacă poate lua startul în finala de 200 de metri liber, unde a fost mare favorit.
Campionul român a început neobişnuit de încet finala şi pe parcursul cursei nu a fost niciodată în frunte. Ultima lungime de bazin a fost extraordinară pentru David Popovici, care a forţat la maximum şi a câştigat aurul olimpic cu o diferenţă de 0.02 secunde față de britanicul Matthew Richards.
Avea să fie prima medalie olimpică de aur din istoria înotului masculin românesc şi abia a doua, după bronzul lui Răzvan Florea de la Atena 2004. La două zile după aurul olimpic la 200 de metri liber, David Popovici a câştigat bronzul la 100 de metri liber.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/08/hepta7962217-1-scaled.jpg)
După câteva luni, David Popovici a spus că n-a vrut să se dea bătut nicio clipă şi indiferent cât de rău i-a fost în ziua finalei a luat decizia de a intra în bazin şi de a da totul pentru marele obiectiv:
„Nu aveam voie să-mi fie rău, ajunsesem acolo, am muncit acumulat 16 ani să ajung în acel punct. Nu mi-am permis să-mi fie rău, am zis că mai bine intru în apă și mor acolo decât să mă oprească o stare de rău, chiar și acută. Am refuzat să mă dau bătut, dar eram varză.
M-am uitat de puține ori la cursă după Paris, dar m-am uitat. Şi a fost atât de aproape finişul cursei, până şi eu am emoții când urmăresc cursa. Nu ştiu dacă voi atinge primul sau nu. Mi-am adus aminte prin cât de multe momente grele am trecut şi cât de greu a fost mi-am spus: «Ştii ceva? Trebuie să fiu mândru de mine». Cred că ar trebui să nu uit asta niciodată”, a rememorat David Popovici în finalul anului 2024.