Din 1979 până în 2026, Mircea Lucescu a muncit non-stop. A început de jos, de la Hunedoara, cu Corvinul, apoi a ajuns pe culmile fotbalului intern și internațional. ”Il Luce” a pregătit echipe de top din Europa, dar și două prime reprezentative. Există însă o națională importantă de pe continent pe care Lucescu a refuzat să o antreneze. Nu din vreun motiv negativ, ci dintr-o perspectivă emoțională. Rolul jucat de fiul Răzvan în această decizie.
Fotbalul românesc l-a pierdut în acest an pe cel mai mare antrenor din istoria sa, în opinia majorității specialiștilor. Marți, 7 aprilie 2026, Mircea Lucescu (80 de ani), cel mai titrat tehnician pe care l-a dat această țară, se stingea la Spitalul Universitar de Urgență din Capitală. Ceea ce a lăsat în urmă ”Il Luce” nu va dispărea însă niciodată.
Mircea Lucescu rămâne pe veci o legendă a fotbalului autohton. Vorbim de un tehnician care a schimbat destine de fotbaliști, a creat mari echipe de club în țară și în străinătate și a cucerit peste 30 de trofee. Cel mai important aspect: Lucescu a demonstrat că fotbalul de la noi poate să performeze la cel mai înalt nivel în Europa.
Legenda Mircea Lucescu – antrenorul a început în urmă cu aproape o jumătate de secol, pe 28 februarie 1979. Pentru prima dată, tehnicianul lua loc pe bancă la un meci. E vorba de Corvinul – Metalul București din Cupa României. Din acest punct a pornit spre glorie. Au fost 12 echipe de club și 2 naționale pe care le-a antrenat ”Il Luce”.
Echipele de club antrenate de Mircea Lucescu: Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid București, Inter Milano, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior Donețk, Zenit Sankt Petersburg și Dinamo Kiev. Românul a avut timp și de două naționale. România, în două rânduri, și Turcia.
Numărul naționalelor din cariera lui Lucescu putea fi 3. Nu o dată, ci în două rânduri, românului i s-a propus să devină selecționer al Ucrainei. Se întâmpla asta pe vremea în care Mircea Lucescu trăia anii de glorie pe banca celor de la Șahtior Donețk. Astfel, în 2009, avea loc o primă tentativă a ucrainenilor de a-l instala pe ”Il Luce” la cârma naționalei lor.
În luna decembrie a acelui an, Lucescu a primit propunerea oficială de a prelua echipa națională a Ucrainei. În paralel, el putea să rămână și pe banca lui Șahtior. Antrenorul român nu a ezitat și i-a refuzat pe reprezentanții Federației de la Kiev. Atunci, motivul principal era acela că fiul său, Răzvan Lucescu, 57 de ani, era selecționerul României, notează as.ro.
Reputatul tehnician nu voia să repete episodul din 2005, atunci când și-a înfruntat băiatul într-un extrem de emoțional Șahtior Donețk – Rapid 0-1, din grupele Cupei UEFA (actuala Europa League). Naționala Ucrainei din 2009 era extrem de puternică, avându-i în teren, printre alții, pe Andriy Shevchenko (Balonul de Aur din 2004, perioada AC Milan), Andriy Yarmolenko sau Anatoliy Tymoshchuk.
Ucrainenii nu s-au lăsat, iar în 2024 au dat un nou ”asalt” la Lucescu. De această dată, fostul Balon de Aur, Andriy Shevchenko, din postura de președinte al Federației de Fotbal de la Kiev, a încercat să-l convingă pe român să preia naționala. În final, nu s-a realizat mutarea, iar Lucescu a optat pentru naționala României.
Fără îndoială, echipa cea mai specială din inima lui Mircea Lucescu a fost prima reprezentativă a României. Mircea Lucescu i-a pregătit pe ”tricolori” în perioada 1981 – 1986. A stat pe banca țării sale, în primul mandat, 60 meciuri și a înregistrat 26 de victorii, 19 egaluri și 15 înfrângeri. „Il Luce” i-a calificat pe „tricolori” la Euro 1984. Lucescu a fost demis după primul meci al calificărilor pentru Euro 1988, după o victorie cu 4-0 în fața Austriei. România a terminat Grupa 1 pe locul al doilea cu Emeric Ienei pe bancă.
În vara lui 2024, Mircea Lucescu revenea pe banca echipei naționale de fotbal a României după 38 de ani de la primul mandat (1981 – 1986). Pe 6 august, avea loc prezentarea oficială a lui ”Il Luce” și semnarea contractului cu Federația Română de Fotbal. La doar o lună distanță, pe 6 septembrie, Lucescu debuta în cel de-al doilea său mandat de selecționer al României cu un meci în deplasare împotriva reprezentativei statului Kosovo (un succes clar al tricolorilor: 3-0).
Între 2017 și 2019, Lucescu a fost și selecționer al Turciei. A condus naționala ”Semilunei” în 17 meciuri. Bilanțul: 4 victorii, 6 remize, 7 înfrângeri. Golaveraj 17-25. Și-a încheiat astfel mandatul în februarie 2019.