De ce acceptă rușii războiul. Fiica unei deputate din partidul lui Putin vorbește deschis despre minciună, manipulare și vina fiecărui cetățean

O jurnalistă americană de origine rusă, care a lucrat la începutul carierei la canalul de propagandă al Kremlinului, Russia Today, din Statele Unite, a analizat situația în care trăiesc rușii de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina. Ea spune că rușii put și simplu ignoră intenționat realitatea că țara lor e agresorul, că soldații lui Putin ucid civili, violează și torturează în numele lor.

De ce aleg rușii să trăiască în minciună

„Miile de părinți și soții care primesc rămășițele fiilor sau soților lor în saci de cadavre trebuie să creadă că cei dragi au murit pentru ceva, pentru o cauză demnă. Cum altfel ar putea trăi altfel? Acesta este diabolicul confort pe care minciuna prin omisiune, mare sau mică, îl oferă: e mai ușor să crezi înșelăciunea decât să înfrunți durerea unui suflet măcinat de vinovăție”, spune Alyona Minkovski, pentru The New Republic.

Jurnalista a emigrat în SUA, împreună cu familia, pe când avea patru ani, dar mama și fratele ei s-au întors la Moscova în urmă cu mai mulți ani. Acum, spune ea. în timpul convorbirilor cu familia din Rusia, se simte șocată și uluită de capacitatea mamei sale de a se comporta ca și cum lucrurile ar fi normale. Iar acest fenomen a pătruns adânc în viața cotidiană a poporului rus. Se poartă ca și când nu s-ar întâmpla nimic în jurul lor.

Și, adaugă Alyona Minkovski, nici „nu va exista o schimbare reală în Rusia până când oamenii nu vor trece printr-o perioadă de reflecție colectivă, în care trecutul și adevărul acestui război să fie acceptate pe deplin, fără omisiuni. Acest tip de socoteli pot fi dureroase, dar fructele născute din acest disconfort ar face semințele unei viitoare posibile democrații”.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

„Acesta este spiritul pe care Putin s-a străduit atât de mult să-l înlăture. Din păcate, nu știu cât de curând ar putea fi restabilit: cei mai mulți activiști proeminenți ai mișcărilor pentru democrație au fost închiși sau au fugit din Rusia, la fel tinerii profesioniști. Și acest exod al creierelor nu e singular, el a avut loc în mai multe perioade anterioare din istoria tulbure a poporului rus.

Toți ceilalți locuiesc într-o țară cu două opțiuni: să fie înfricoșați, paralizați într-un mediu în care oamenii se întorc la cele mai întunecate zile ale istoriei sovietice, în care se turnau reciproc la autorități pentru că au spus ceva greșit, sau să-și continue viața ca de obicei, prefăcându-se că nu este nimic în neregulă, poate chiar lăsându-se atrași în iluzia fervoarei patriotice specifice timpurilor de război”, mai spune jurnalista ruso-americană.

Viața din spatele vălului de dezinformare

Regimul lui Putin nu precupețește niciun efort pentru a distrage atenția publicului de la război și a-și îngropa cetățenii sub munți de propagandă. „Dar minciunile de omisiune sunt cele care fac cel mai mult rău”, spune Alyona Minkovski. „Cum poate poporul rus să susțină invazia Ucrainei? Cu cât acest război continuă, iar poveștile despre execuții ale civililor, violuri și alte orori inundă ecranele noastre, întrebarea devine și mai apăsătoare. Este una la care mi s-a cerut să răspund, să fiu un „traducător cultural”, să explic universul alternativ de minciuni și mistificări care domină mass-media pentru vorbitorii de rusă din Statele Unite”.

Jurnalista este fiica fostei campioane europene, mondiale și olimpice la patinaj a URSS Irina Rodnina, în prezent deputată în Duma de Stat a Rusiei din partea partidului lui Vladimir Putin, Rusia Unită. Iar cariera și-a început-o la rețeaua de propagandă finanțată de Kremlin, RT America. „Întrucât am trăit de ambele părți ale vălului de dezinformare al Rusiei, pot înțelege cum s-a ajuns în acest punct. Ca observator extern al abisului de manipulare în care se află acum oamenii din Rusia, nu văd nicio modalitate de a fi scoși prea repede din acesta”. Ea spune că războiul din ucraina a făcut-o să simtă că locuiește pe o planetă diferită de mama sa.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

„Mama mea chiar crede că imaginile cu maternitatea bombardată din Mariupol sunt false? Îi este prea frică să spună deschis contrariul sau se minte pe ea însăși, pentru că înfiorătoarea realitate este prea greu de acceptat? Războiul este «elefantul din încăpere», chiar și atunci când încercăm să-l evităm de dragul de a savura câteva minute urmărind giumbușlucurile făcute de copilul meu pe FaceTime pentru bunică”, spune Alyona Minkovski.

„Familia noastră nu e singura care se confruntă cu această realitate. Au existat relatări sfâșietoare despre oameni care trăiesc în orașe ucrainene aflate sub asediu, ale căror persoane dragi din Rusia refuză să recunoască faptul că guvernul de la Moscova este agresorul. (…) Nuanțele negării realității sunt derutante, exasperante și deprimante. Ce îi face pe oameni să creadă în minciuni? (…) Dacă timpul petrecut la RT America m-a învățat ceva, acesta este că omisiunea poate fi un instrument la fel de puternic ca a spune minciuni nesăbuite sau a semăna suspiciunea”, explică jurnalista.

„Omisiunea strategică”. Nu ești vinovat de ceea ce nu știi

„Putin a dezvoltat o adevărată artă a omisiunii strategice; iar de când a început războiul, el a dus această artă la perfecțiune, printr-o cenzură dură”, mai spune Alyona Minovski, explicând că legea care prevede pușcărie pentru jurnaliștii care spun altceva decât vrea Kremlinul a făcut ca instituțiile independente de presă să fie închise, iar jurnaliștii occidentali au plecat și rețelele sociale au fost blocate. Așa că majoritatea rușilor nu văd decât povestea controlată de Kremlin, cea despre eroismul rus în fața „opresiunii occidentale” și a „nazismului” din Ucraina.

Dar, mai explică jurnalista, pe măsură ce conflictul s-a prelungit, necesitând justificări pentru pierderile Rusiei, narațiunea oficială a devenit din ce în ce mai barbară, bizară și contradictorie: „o versiune spune că masacrul civililor de la Bucea a fost rezultatul bombardamentelor ucrainene, alta că atrocitățile sunt o înscenare. Unele rapoarte spun că scufundarea navei Moskva a fost produsă de o explozie accidentală a muniției, altele că daunele au fost cauzate de rachetele ucrainene, justificând astfel represaliile. Vârtejul de minciuni face adevărul imposibil de identificat”.

Jurnalista povestește și cum a fost de acord, când lucra pentru Russia Today America, să critice anumite lucruri din SUA, în timp ce trecea cu vederea aceleași realități din Rusia. „Am acceptat ideea că nu ne compromitem pentru că am arătat publicului american știri critice, pe care alte canale au ales să le evite”. Dar disonanța cognitivă a rămas. A urmat căderea în carieră, de la a fi pe lista Forbes „30 Under 30” la a deveni complet neangajabilă din cauza lucrurlui la RT. „Povestea mea e doar un exemplu al modului în care normalizarea omisiunii alimentează negarea colectivă și o face mai ușor acceptabilă”.

„A alege să eviți să te confrunți cu adevărurile incomode alimentează neîncrederea care ațâță focul dezinformarii. (…) Gimnastica mentală pe care mulți ruși o fac chiar acum pentru a ocoli prăpastia căscată de invazie creează sentimentul că nu sunt responsabili de războiul și crimele făcute în numele lor”, spune jurnalista, care avertizează însă că „este un confort temporar (…) nimic nu va aduce înapoi viețile pierdute în acest conflict fără sens și sângeros”.

În plus, nu toți rușii pot da vina pe dezinformare, mai spune ea. Zeci de mii au fugit din țară; mulți dintre cei rămași ocolesc cenzura prin VPN-uri. Adolescenții încă intră pe Instagram și piratează conținut de pe Netflix.

Totalitarismul a apărut pentru că represiunea din comunism nu a fost pedepsită

„Cum convingi un popor că patriotismul lui este manipulat? (…) Combaterea dezinformării înseamnă confruntarea cu adevărurile incomode, mai degrabă decât eludarea lor. Este un efort dificil și, deseori, suntem mai buni să cerem celorlalți să facă asta. Rușii știu că țara lor nu a alunecat din nou în totalitarism peste noapte. Dar este consecința faptului că nu au anchetat și pedepsit niciodată represiunea din timpul Uniunii Sovietice”, explică Alyona Minkovski.

Iar „Putin a alimentat sentimentul de superioritate națională al Rusiei cu o versiune agreabilă a istoriei, insistând asupra curajul colectiv de care a dat dovadă națiunea în al Doilea Război Mondial, distragând în același timp atenția de la revenirea statului la putere despotică cu câteva îmbunătățiri economice și cu promisiuni că țara câștigă astfel respectul întregii lumi”.

„Vă spun clar: nu am vrut să recunosc ce se întâmplă. Ani de zile, când vorbeam despre Rusia, m-am străduit să împac represiunea opoziției politice cu imaginea unei Moscove complet moderne, cu proteste ziua și baruri uimitoare noaptea (…) orașul plin de contradicții, «fericit, dar neliber»”.