Altarul bisericilor este orientat, în cele mai multe cazuri, către Est. Este o regulă care se practică încă de la începutul creștinismului, dar care este explicația care stă la baza acesteia?
În arhitectura bisericilor, există anumite detalii foarte interesante, dar care sunt trecute cu vederea, de multe ori. De exemplu, te-ai întrebat vreodată de ce altarul lăcașelor de cult are orientarea către Est?
Orientarea către est a altarului bisericilor nu este o practică întâmplătoare, ci are la bază simbolismul profund al luminii și Învierii Lui Hristos.
Estul semnifică lumina, speranța și renașterea. În Evanghelie, Iisus Hristos este numit “Soarele dreptății” (Maleahi 4:2). De asemenea, în Apocalipsă, este precizat că El va reveni din Răsărit.
Creștinii timpurii obișnuiau să se roage cu fața către Est, în timp ce așteptau a doua venire a lui Hristos. Acesta reprezintă motivul pentru care altarul din biserici este, la rândul lui, așezat către această.
Practica datează încă din primele secole ale creștinismului. Potrivit dovezilor existente, în perioada incipientă a Bisericii, orientarea către Est era o regulă atunci când se construiau lăcașele de cult.
Această regulă a fost confirmată de scrierile Părinților Bisericii, cum ar fi Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur, notează atlas-geografic.net.
Orientarea a fost încurajată de Sinodul de la Niceea din 325 d.Hr., fiind considerată un mod de uniformizare a cultului creștin.
Tradiția nu este urmată doar de Biserica Ortodoxă. Bisericile catolice și anglicane, mai ales în Europa, unde sunt păstrate structurile vechi, au altarul orientat către Est.
Pe de altă parte, regula nu este urmată întotdeauna în bisericile protestante. În cazul acestora, accentul este pus pe funcționalitate, dar și pe adaptarea la mediul înconjurător.
În construcția bisericilor ortodoxe, practica a ajuns să devină o normă, fiind respectată cu strictețe atunci când s-au construit lăcașele de cult. Au existat și unele excepții care au avut legătură cu factorii geografici sau istorii.
Altarul este orientat către Est pentru a le oferi credincioșilor un reper spiritual constant. Aceștia sunt încurajați să-și îndrepte nu doar privirea, ci și rugăciunile către lumină și către Iisus Hristos.
Nu este o tradiție care reprezintă un simplu aspect ce ține de arhitectură, dar și o dimensiune teologică și spirituală profundă, care consolidează legătura dintre credincioși și divinitate.