De ce ar pleca un copil de 14 ani de acasă fără să spună nimănui unde merge? Este întrebarea care planează peste un nou caz din județul Dolj, unde dispariția unui adolescent a pus pe jar familia și autoritățile. Dincolo de căutări și de amploarea intervenției, specialiștii atrag atenția că astfel de episoade devin tot mai frecvente în rândul tinerilor din România, ridicând un semnal de alarmă despre o problemă mult mai serioasă decât pare la prima vedere.
În urmă cu mai puțin de 24 de ore, autoritățile din județul Dolj au fost alertate după dispariția unui minor în vârstă de 14 ani, din comuna Bucovăț, care a plecat de la școală și nu a mai revenit la domiciliu. Potrivit polițiștilor din cadrul Secției 5 Poliție Craiova, sesizarea a fost făcută joi, în jurul orei 18:35, de către mama băiatului. Aceasta a anunțat că fiul său, Darius Gheorghe Urziceanu, în vârstă de 14 ani, a plecat de la școală în jurul orei 10:15 și nu a mai revenit la domiciliu, iar asta i-a îngrijorat, inevitabil, pe apropiați.
Imediat după ce s-a dat alerta, polițiștii au demarat verificări și căutări pentru depistarea minorului, fiind mobilizate echipe în teren și desfășurate activități specifice pentru identificarea acestuia. În decursul zilei de vineri, 8 mai, Inspectoratul de Poliție Județean Dolj a transmis că minorul a fost găsit, în cele din urmă. Băiatul a spus că a plecat de bunăvoie de acasă, fără să existe alte suspiciuni la mijloc.
Reporterul FANATIK a discutat cu surse apropiate anchetei, care au oferit informații exclusive cu privire la situația minorului. Oficialii au precizat că nu este pentru prima dată când acesta pleacă de acasă, fiind cunoscut cu mai multe dispariții voluntare în trecut. Aceștia au mai subliniat că, în acest moment, nu există date care să indice probleme de ordin medical ce ar putea sta la baza acestui comportament. „Nu este prima dată când minorul pleacă de acasă. Este cunoscut cu mai multe dispariții voluntare. Nu știm de ce face acest lucru, însă, din ceea ce observăm, pare să fie un comportament repetitiv. Nu avem informații că ar avea probleme de ordin medical care să stea la baza acestui comportament”, sunt informațiile exclusive furnizate de oficiali din cadrul anchetei, pentru FANATIK.
Plecând de la cele prezentate mai sus, am luat legătura cu Elena Stambuli, psiholog școlar cu o experiență de aproape 30 de ani în sistemul educațional, dintre care 17 ani în consiliere psihologică, care este de părere că astfel de situații nu sunt întâmplătoare și nu au o singură cauză. Potrivit acesteia, în spatele comportamentelor de risc în rândul adolescenților se află, de cele mai multe ori, o combinație de factori emoționali și sociali. „Cazurile recente care implică adolescenți foarte tineri, fie că vorbim despre fugă voluntară de acasă, tentative de suicid sau acte grave de violență, reflectă o vulnerabilitate emoțională tot mai accentuată în rândul copiilor și preadolescenților.
Din experiența mea de aproape 30 de ani în sistemul educațional, dintre care 17 ani ca psiholog și consilier școlar, consider că aceste comportamente nu apar întâmplător și nici dintr-o singură cauză. De cele mai multe ori, în spatele lor există dificultăți emoționale, lipsa comunicării reale cu adulții, conflicte familiale, presiune școlară, bullying, izolare socială, influența grupului sau expunerea excesivă la mediul online și la conținut nepotrivit vârstei”, a explicat aceasta.
Stambuli a punctat că, în numeroase situații, înaintea unor gesturi extreme apar semnale de alarmă care pot fi observate de adulți, dacă sunt atent urmărite. Aceste indicii se manifestă prin schimbări vizibile de comportament și stări emoționale, semne care ar trebui să ridice semne de întrebare și să determine o intervenție timpurie: „În multe situații apar semnale de alarmă înaintea unor gesturi extreme: schimbări bruște de comportament, retragere socială, iritabilitate, tristețe persistentă, absenteism școlar, scăderea randamentului școlar, tulburări de somn, preocupare pentru violență sau moarte, mesaje de disperare ori tendința copilului de a se izola. În practica școlară se observă tot mai des o fragilitate emoțională crescută la copii și adolescenți. Pandemia, timpul excesiv petrecut online și diminuarea relațiilor autentice au contribuit semnificativ la această stare”, a completat, pentru FANATIK, psihologul școlar.
De asemenea, ea a mai insistat și pe importanța măsurilor de prevenție, atât la nivelul copiilor și adolescenților, cât și al părinților. Elena Stambuli a mărturisit că sprijinul emoțional, comunicarea deschisă și intervenția timpurie pot face diferența în gestionarea acestor situații sensibile. „Pentru prevenție, consider importante câteva direcții esențiale: copiilor și adolescenților le transmit că pot cere ajutor fără să fie judecați, că pot şi ar trebui să vorbească despre emoțiile și problemele lor şi că, astfel, pot avea acces la activități care dezvoltă relații reale și echilibru emoțional. Părinții trebuie să fie atenți la schimbările de comportament ale copilului, să mențină un dialog constant și calm, să petreacă timp real cu copiii și să limiteze expunerea necontrolată la mediul online, dar mai ales să solicite sprijin specializat atunci când observă semnale de alarmă”, a mai spus Stambuli.
În final, consilierul a evidențiat că, la nivelul școlii și al autorităților, este necesară implementarea unor măsuri concrete care să faciliteze accesul la sprijin psihologic și intervenție rapidă în cazurile de risc. Din experiență, mai susține că importanța dezvoltării serviciilor de consiliere, a programelor de educație emoțională, dar și a unei colaborări mai strânse între familie, școală și specialiști, pentru prevenirea situațiilor vulnerabile în rândul elevilor.
„În ceea ce privește școala și autoritățile, ar trebui găsite soluții pentru dezvoltarea serviciilor de consiliere psihologică accesibile, asta însemnând un număr mai mare de consilieri şcolari, programe de educație emoțională și prevenție bine elaborate pentru a avea un impact mai mare şi rezultate măsurabile, colaborare mai eficientă între familie, școală și specialiști și instrumente adecvate și reale pentru intervenție rapidă în cazurile de bullying, violență sau abandon emoțional. Dincolo de fiecare caz mediatizat există un copil aflat într-o suferință reală. De aceea, prevenția începe prin atenție, comunicare și intervenție timpurie”, sunt recomandările specialistei în comportamentele adolescenților.