De ce asiaticii poartă alb atunci când țin doliu și nu negru. Ce semnificație are moartea, de fapt

Atunci când țin doliu, asiaticii poartă alb și nu negru, dar care este explicația? În culturile asiatice, moartea este privită într-un mod diferit.

Motivul pentru care asiaticii poartă alb atunci când țin doliu

Doliul reprezintă modul în care oamenii își exprimă durerea după ce pierd o persoană dragă. În Europa și în America, hainele negre simbolizează doliul, lucru care are rădăcini încă din cele mai vechi timpuri.

În Egiptul Antic, roșul era culoarea tradițională a doliului, în unele contexte. Negrul era, însă, principala nonculoare asociată cu moartea și cu regenerarea.

Pentru egipteni, negrul semnifica viața de după moarte și forța fertilă a Nilului, nu sfârșitul absolut, motiv pentru care multe statuete funerare erau negre. Roșul era asociat, în diferite contexte, cu violența și destrămarea, dar și cu tragedia, și avea legătură cu figura zeului Seth.

Digi24.ro

Verdict în cazul Pfizergate: Comisia Europeană a greșit când a blocat accesul la mesajele secrete dintre Von der Leyen și șeful Pfizer

În cazul marilor civilizații din Asia, albul este folosit pentru a reprezenta doliul. În India, China, Japonia sau Vietnam, ceastă nonculoare este asociată cu puritatea și simbolizează tranziția spirituală, în timp ce negrul, folosit în Occident, transmite ideea de absență și de mister.

Motivul pentru care albul reprezintă doliul în Orient este faptul că moartea nu este văzută ca fiind un sfârșit absolut în culturile asiatice. Aceasta este privită, de fapt, ca o tranziție naturală spre o altă formă de existență. Totodată, albul mai este asociat și cu eliberarea de constrângerile materiale, iar sufletul trece într-o altă etapă a existenței.

Digisport.ro

Ionel Ganea, devastat, la 5 zile de la accident. Martorii au dezvăluit ce face fostul fotbalist la spital

În China Antică, la ideea potrivit căreia viața și moartea reprezintă două fețe ale unei realități comune au contribuit influențele taoiste și confucianiste. Moartea reprezenta întoarcerea la fluxul natural al universului și nu reprezenta o pedeapsă, astfel că albul a devenit o nonculoare potrivită pentru doliu.

În loc să transmită cu tristețe durerea pierderii unei persoane, albul celebra purificarea și revenirea sufletului la sursa universală. În China, la înmormântările tradiționale, membrii familiei în care cineva drag a murit poartă robe albe simple, din bumbac neînălbit, notează omofon.com.

Cum este văzul albul în India sau Japonia

Filosofia reîncarnării, specifică hinduismului, are legătură cu purtarea albului de către persoanele care țin doliu. Viața este văzută ca fiind o etapă într-un ciclu nesfârșit de nașteri, morți și renașteri. În hinduism, moartea nu este asociată cu dispariția, ci cu transformarea.

Albul simbolizează, în acest context, renunțarea la dorințele și atașamentele pământești. La funeralii, participanții și familia persoanei decedate poartă alb în tradiția hindusă. Multe văduve poartă alb pentru tot restul vieții. Acest lucru semnifică îndepărtarea de viața socială anterioară și intrarea într-o stare de renunțare, dar și reflecție spirituală.

În Japonia, albul era asociat cu moartea în tradiția veche. Înainte, moartea nu era percepută ca o întrerupere bruscă a vieții. Era asociată, în schimb, cu trecerea într-o altă stare a existenței.

Se considera că albul era potrivit pentru cei care părăseau lumea materială. În mai multe sate rurale, dar și în cadrul ceremoniilor tradiționale shintoiste, cei decedați erau îmbrăcați în kimono-uri albe. Pentru a onora trecerea, albul era purtat inclusiv de către rude.

În culturile asiatice, moartea nu este privită ca un sfârșit tragic. Viziunea multor țări din Orient despre moartea este o continuare firească a existenței, dar în altă formă.

În timp ce moartea este privită, în Asia, ca o purificare sau o trecere în altă formă de existență, lucrurile stau diferit în Europa și în America. Moartea este văzută, în culturile europene, ca un sfârșit ce se definește prin suferință și pierdere a cuiva drag.

Motivul pentru care negrul este asociat cu doliul în Europa

Percepția asupra morții, așa cum este în Europa, are legătură cu reprezentarea doliului tot printr-o nonculoare, de data aceasta negrul, care semnifică necunoscutul, tristețea și suferința.

Moartea era privită prin perspectiva creștinismului în cultura europeană medievală, punând accent pe ideea de păcat, suferință și judecată divină. Pentru om, moartea era ceva înspăimântător, un moment solemn, dar și grav, iar negrul a fost asociat cu finalul vieții și cu întunericul necunoscutului, precum și cu golul lăsat de cei care pleacă.

Un rol important pentru impunerea negrului ca simbol al doliului l-a avut Biserica Catolică. La Liturghiile de requiem, dedicate celor decedați, preoților li se impunea să poarte veștminte negre. Acestea simbolizau tristețea și căința.

În cadrul acestor ritualuri, negrul reprezenta durerea familiei îndoliate, precum și recunoașterea fragilității vieții umane, marcată de păcat, și faptul că moartea este inevitabilă.

Nobilii și familiile regale au oficializat portul veștmintelor negre asociate cu doliul, în perioada medievală și renascentistă. Au fost instituite reguli clare în legătură cu durata doliului și cu severitatea acestuia.

În perioada victoriană există un exemplu în acest sens. Regina Victoria a Marii Britanii a purtat negru pentru tot restul vieții sale după ce și-a pierdut soțul, pe Prințul Albert, în 1861.

În epoca victoriană, au fost dezvoltate coduri stricte pentru doliu. Este vorba despre perioade clare pentru doliu complet, dar și doliu secundar și semi-doliu. Fiecare dintre acestea are propriile reguli privind culoarea și stilul vestimentației. Odată cu coloniștii puritani, viziunea a ajuns și în America de Nord. Aceștia asociau negrul cu modestia și cu seriozitatea religioasă.

Cum au evoluat lucrurile privind doliul

Acum, aceste coduri stricte ale doliului nu mai sunt valabile. Cu toate acestea, negrul a rămas predominant la ritualurile funerare și în perioada de doliu. Moartea este văzută ca o pierdere definitivă, iar negrul reprezintă absența sau sfârșitul, nu tranziția către altceva, așa cum e în Asia.

Negrul a început să fie adoptat, însă, și în orașele mari din China și India. Portul alb încă este păstrat în mediul rural, conform tradiției. De altfel, în Japonia, participanții la înmormântări au început să poarte negru.

În ultimele decenii, în Europa și America, oamenii obișnuiesc să “celebreze viața” în timpul ceremoniilor de doliu. Viața celui trecut în neființă este omagiată prin purtarea de culori deschise, dar și haine care reflectă personalitatea sa. Se poartă alb, bej sau albastru închis, dar și alte nuanțe sobre.

Indiferent de tradițiile culturii respective, doliul reprezintă un act de respect și, în același timp, de amintire față de cei pe care i-am pierdut.