Apar noi detalii despre meteoritul care s-a prăbușit lângă Berlin, la începutul acestui an. Oamenii de știință au încheiat cercetările cu privire la acest subiect și le-au făcut publice într-o revistă de specialitate. La ce concluzie s-a ajuns referitor la mirosul de ouă stricate ?
Pe data de 21 ianuarie, în apropiere de capitala Germaniei, Berlin, s-au depistat fragmente dintr-un asteroid, care a fost denumit de către experți 2024 BX1. Corpul ceresc a oferit un spectacol astronomic foarte interesant prin faptul că a început să ardă la intrarea în atmosfera terestră.
Micul asteroid a fost depistat în regiunea Havelland din landul Brandenburg, care înconjoară capitala germană. Fragmentele au fost adunate atât de oamenii de știință, cât și de colecționarii interesați să-și mărească ”portofoliul” cu noi ”piese” emblematice.
În total, mai mult de 200 de fragmente din 2024 BX1 s-au recuperat din zone nelocuite, din apropierea satelor Ribbeck, Berge și Lietzow din landul Brandenburg. Au cântărit în total 1, 8 kilograme și erau împrăștiate pe o suprafață cu dimensiunile de 1, 5 kilometri, pe 10 kilometri.
Cele mai multe componente ale meteoritului s-au identificat în Ribbeck, o altă denumire care i s-a mai ”oferit” obiectului de proveniență spațială. Cercetători de la Institutul de Planetologie din cadrul Universității Munster spun că rămășițele fac parte din clasa extrem de rară a aubriților, meteoriți bogați în magneziu și siciliu.
Totodată, meteoritul Ribbeck conține o proporție excepțional de mare de feldspați. Aceștia sunt minerali care au o vechime de aproximativ 4,5 miliarde de ani și provine din Centura de asteroizi, dintre planetele Marte și Jupiter.
Fragmentele din meteorit miroseau puternic a hidrogen sulfurat, un miros similar cu cel al ouălor stricate. Reacțiile chimice dintre minerale și umezeală, care au rezultat din zăpadă și dezgheț au dus la formarea mirosului insuportabil și inițial greu de explicat.
”Când cauți meteoriți, de obicei cauți roci negre. Cu toate acestea, datorită mineralogiei și compoziției lor, fragmentele Ribbeck nu au avut o crustă de fuziune întunecată constant.
Probabil acesta este motivul pentru care numeroase fragmente au fost ratate în primele zile ale căutării, până când această particularitate a fost recunoscută”, a explicat Addi Bischoff, unul dintre cercetători, potrivit dw.com