De ce nu are Ion Oblemenco nicio selecție în echipa națională. Răzvan Ioan Boanchiș dezvăluie paradoxul: „A îmbrăcat tricoul împotriva lui Garrincha”

Meciurile din Liga 1 și din cupele europene au început, dar parcă aș vrea să mai rămânem puțin în atmosfera Campionatelor Mondiale. Pele și Garrincha au strălucit la C.M. din Suedia 1958. La C.M. din Chile 1962, Pele s-a accidentat în al doilea meci și Garrincha a fost pentru Brazilia 1962 cam ce a fost Maradona pentru Argentina 1986.

Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre paradoxul Ion Oblemenco

În iarna anului 1968, România a făcut un turneu în America de Sud. Și a întâlnit mai multe echipe de club. După cum se știe, meciurile înaintea cărora nu se cântă imnurile nu figurează în palmaresul echipelor naționale. De aceea… Dar veți vedea mai jos. Printre echipele întâlnite de ai noștri a fost și o anume F.C. Treze.

România a aliniat o formulă care era departe, foarte departe de cea din 1970, de la Mondialele din Mexic. Coman, Ivăncescu, Barbu, Măndoiu, Mocanu, Ghergheli, Dincuță, Pârcălab, Sasu, Oblemenco, Dumitriu. Și acum citez din cartea ”Corabia cu 11 pasageri” a lui Angelo Niculescu. Antrenorul a ținut în Brazilia un jurnal de călătorie.

”Iată și surpriza… surprizelor. În echipa F.C. Treze descoperim chipul zâmbitor al celebrului Garrincha, adus special să joace împotriva noastră, pentru 500 de dolari. Îl dau în grija lui Mocanu și știu că ploieșteanul se va ține scai de el. Câștigăm cu 2-1, prin șuturile teribile ale tunarului craiovean Oblemenco.”

Digi24.ro

Ce riscă bărbatul care a vandalizat o stâncă de pe Transfăgărășan în semn de iubire față de „Anna”

Garrincha, adversarul lui Ion Oblemenco

Garrincha o cam terminase cu fotbalul de vreo trei ani și apărea doar în astfel de jocuri. 500 de dolari – o sumă uriașă pe atunci. În 1968, PIB-ul Braziliei pe cap de locuitor era, în scripte, 34 de dolari pe an. Neoficial – mult mai mic. Populația era mai numeroasă decât cea din orice recensământ, pentru că existau zone necartografiate sau cartografiate parțial.

Digisport.ro

După ce au refuzat să cânte imnul naţional şi au fugit din ţară, "trădătoarele" din Iran au primit vestea

În afara de meciul contra lui Garrincha, România a jucat încă 12 în acel turneu. Oblemenco nu l-a convins pe Angelo Niculescu. Și golgeterul Craiovei nu a ajuns să îmbrace vreodată tricoul echipei naționale într-o partidă inter-țări. Dacă expun aici punctul de vedere al lui Angelo Niculescu, nu înseamnă că îi dau și dreptate.

Nu știu eu ce s-a întâmplat în urmă cu aproape 60 de ani. Citez din cartea ”Corabia cu 11 pasageri” a lui Angelo Niculescu. La întoarcerea din turneu, Angelo Niculescu l-a avertizat pe Oblemenco ”la Craiova, nu te apuca să organizezi conferințe la Minerva. Eu îi cunosc pe craioveni. Nu te vor lăsa să scapi fără tratație. Și tu n-ai nevoie de tratații. Trebuie să muncești ca un rob dacă vrei să te menții în lot.”

”La primul meci de campionat, Oblemenco mi-a dovedit că sfaturile mele îi intraseră pe o ureche și îi ieșiseră pe alta. Era cunoscut acum ca senator de drept la restaurantul Minerva.” ”Mi-a părut rău, drept să spun, să ajung la această constatare, mai ales că-mi doream în națională un oltean din orașul meu natal.” ”Mai târziu, peste vreo doi ani, am auzit că Oblemenco devenise un sportiv model – se căsătorise între timp – și că renunțase la toate vechile lui slăbiciuni. Dar acum era prea târziu. Găsisem formula pentru atac. Oblemenco pierduse deci trenul… Păcat.”