De ce nu e bine să minți? Este o întrebare pe care multe persoane și-o pun. În general, minciuna apare când vrem să ascundem un adevăr. Uneori credem că o facem pentru binele unei persoane, alteori pentru a ne proteja doar pe noi.
În realitate însă, s-ar putea întâmpla contrariul, spun cercetătorii. Timothy Levine explică de ce nu e bine să minți, dar și ce efecte devastatoare poate avea o minciună asupra creierului nostru. Dacă la prima vedere unele sunt inofensive, acestea ajung să ne afecteze masiv.
În momentul în care minți, creierul depune eforturi majore. Cercetătorii au studiat modul în care acesta funcționează în timp ce o persoană minte. Sunt cazuri în care creierul ajunge în imposibilitatea să mai facă anumite sarcini importante.
În cadrul studiului, cercetătorii au aflat că cei care ajung să spună adevărul se simt mult mai bine. ”Capacitatea de a fi sincer cu oamenii te ajută să construiești capital social”, spune Timothy Levine. De ce nu e bine să minți totuși?
Mincinoșii cronici ajung să devină nesiguri. De asemenea sunt persoane care aleg să mintă doar pentru a-i impresiona pe ceilalți. Pe de altă parte, sunt și oameni care mint pentru a profita de ceilalți, sau pentru a-i înșela.
Cum este afectat creierul de minciunile noastre? În primul rând, deși nu pare, minciuna este un proces destul de complicat. Creierul consumă energie atunci când minți, iar acea energie nu mai poate fi folosită pentru alte sarcini simple pe care odată le făceai.
Un alt specialist spune că cele mai afectate sunt persoanele tinere. Care este motivul? În primul rând, cortexul prefrontal nu este dezvoltat pe deplin până în jurul vârstei de 25 de ani. Astfel, cei care mint până la această vârstă vor fi puși în ipostaze dificile.
Pentru ei mințitul e mai greu, în condițiile în care există puține resurse. Astfel, atunci când cortexul prefrontal este preocupat cu procese care țin de minciună, devine dificil pentru el să mai aloce resurse și pentru alte activități. De aici pot apărea probleme în ceea ce privește memoria funcțională ori auto-control.
Un exemplu este cel al spionilor. Aceștia petrec cea mai mare parte din viața lor mințind. Astfel, creierul lor este mereu ocupat cu informațiile false legate de identitatea pe care o au. Trebuie menționat că lucrurile pot fi uneori diferite atât la bărbați, cât și la femei.