Alexandru Repan mărturisește că nu a vrut să se însoare și să-și lase casa părintească până când mama lui nu a trecut la cele sfinte.
Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, marele actor Alexandru Repan își deschide sufletul și vorbește despre relația specială pe care a avut-o cu mama lui. Nu s-a însurat și nu a plecat de acasă până când mama lui nu a murit.
A devenit tată la o vârstă la care alții aveau deja copii mari iar Alexandru și Mateiu, băieții lui, i-au schimbat viața. Marele actor își aduce aminte ce probleme a avut, pe vremea comuniștilor, cu intratul la facultate și ne spune care sunt cele 3 roluri pe care nu a avut șansa să le joace niciodată. Alexandru Repan recunoaște că i-au plăcut mai mult rolurile negative, că nu s-a simțit niciodadă vreun geniu și că nu a avut parte de prea multe prietenii.
Alexandru Repan numără 70 de roluri în teatru și 50 în filme și o viață dedicată publicului și artei. Aflăm de la actor ce este mai greu de jucat și care este prețul unui succes atât de mare.
“Sută la sută este mai greu de jucat pe scenă. Teatrul este mai dificil, dar și mai frumos, mai plin de mulțumirea publicului decât filmul. Pe scenă lucrurile sunt mai complicate dar și mai mulțumitoare. Nu spun că cinematografia nu este o artă, dar teatrul sigur este.
Există un preț pe care îl plătești dar mulțumirile pe care le primești sunt mult mai mari. Prețul plătit de un actor este mult mai mic și insignifiant în comparație cu mulțumirea pe care ti-o aduce succesul. Lucrurile negative, complicate, grele, se pierd cu timpul”, declară Alexandru Repan, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.
Trei roluri și-ar fi dorit să joace marele actor în cariera lui, dar nu a fost să fie. Aflăm care este personajul lui preferat, rolul care l-a ridicat pe culmile gloriei.
“Trei roluri mi-am dorit, dar nu am apucat să le joc. Cyrano de Bergerac este unul. Apoi ceva din Caragiale. Pentru mine, acest dramatug rămâne un reper important dar nu mi-a fost dat să joc niciun personaj de Caragiale, iar acum este prea târziu. Și mi-am mai dorit să joc Othello. Rolurile negative sunt mai tentante, mai aducătoare de aplauze.
Momentul cel mai de sus al carierei mele, piatra mea de încercare, rolul care m-a ridicat pe o oarecare culme a fost Ivan Karamazov din ‘Karamazovii’, în regia lui Horia Lovinescu”, mai spune în exclusivitate pentru FANATIK, Alexandru Repan.
Despre cum știe statul român să recompenseze marii actori ai României, maestrul Repan face lumină. Aflăm dacă se poate trăi decent dintr-un salariu sau o pensie de actor.
“Actorul de teatru, în toată lumea nu numai la noi, nu este un om care să se lăfăie din punct de vedere financiar. Totuși, în România, mai mult decât în alte țări, lucrurile au stat destul de rău și stau în continuare.
S-au mai făcut unele măriri de salarii, în ultima vreme, dar pe vremea comuniștilor salariile erau foarte mici. Financiar, înainte de ’89, câștigai mai bine în cinematografie, televiziune și radio.
A dispărut teatrul tv, cel radiofonic, așa că actorul de azi face lucruri care nu sunt demne de toată lauda, pentru un sprijin material. Trebuie să devii specialist în buletine meteorlogice sau alte fleacuri pentru a-ți suplimenta venitul”, explică, în exclusivitate pentru FANATIK,, maestrul Alexandru Repan.
Marele actor își aduce aminte de copilărie și ne spune motivul pentru care, până la moartea ei, a avut în permanentă grijă de mama lui. Ne povestește și ce a învățat de la tatăl lui, tâmplar de meserie.
“Eram băiatul mamei, clar. Am stat cu mama până când a murit, nu m-am căsătorit și nu am plecat de acasă până nu a murit. Pentru mine, cuibul părintesc a fost de neocolit, indispensabil. Nu este un lucru de rușine și sunt sigur că este spre fala copilului să considere căminul părintesc cel mai important în viața lui.
Tatăl meu a făcut școala de meserii, era un fel de tâmplar, dar lucra ca profesor de lucru manual la liceu. Avea un atelier cu unchiul meu, făceau mobile. Tata îmi făcea jucării care nu se găseau pe vremea aceea. Mașini, avioane, trotinete, biciclete”, își amintește celebrul actor.
Alexandru Repan își aduce aminte de perioada liceului și aflăm cum și-a dat seama că nu vrea să se facă profesor de istorie, ci actor. Având în vedere că avea ‘origini nesănătoase’ pe vremea comunismului, Alexandru Repan a avut mult de tras.
“Nu am fost un elev eminent, de nota 10. Am fost mereu timid, o mare parte din adolescenaă mea am fost un copil retras. Am făcut 10 clase și, la 16 ani, am vrut să dau la teatru. Profesorul meu de atunci mi-a zis să mai stau, că sunt prea adolescentin. Așa că am decis să dau la Istorie.
Nu am rezistat și, la 18 ani, am dat la teatru, de data asta fiind ceva mai matur. În anul acela a apărut în România o lege și tata a fost încadrat la ‘mic burghez’, iar intrarea la facultate a devenit o problemă.
În 1961 am intrat la teatru, din prima. Am stat 4 ani apoi, în 1965, am devenit actor pentru prima dată, la Teatrul de stat din Brașov. Dar prima oară am jucat la 11 ani, m-a pus profesoară de română. A ales ‘Vizita’, de Caragiale, unde erau 3 personaje: un bărbat, o femeie și un copil. Ea a decis că sunt mai talentat și mi-a dat rolul femeii. Oficial, prima mea apariție a fost un travesti, mi-a făcut mama rochiță și turban, mi-a pus și cerceluși”, declară Alexandru Repan, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.
Alexandru Repan ne povestește despre prima lui iubire pentru care a trebuit să ‘lupte’ contra regretatului Răzvan Teodorescu. Aflăm și cum a cunoscut-o pe Simona, femeia care l-a transformat din actor în tată.
“Pe Simona am cunoscut-o când încă mai trăia mama, dar nu ne-am căsătorit. Am fost mare crai și am avut multe relații pasagere, dar despre Simona mama a avut altă părere de la început. A înțeles că Simona va fi soția mea și mă va transforma în tată.
Atunci, pentru prima dată în, s-a întâmplat un lucru care a devenit mai important decât teatrul: am devenit tată de copii. Era ceva ce mă făcea mai fericit decât teatrul, ceva ce mi se părea, până atunci, utopic
Am avut toate calitățile și defectele unui părinte. Răsplata faptului că aveam 2 băieți anihila orice greutate și orice neajuns. Pentru mine venirea lor, Alexandru și Mateiu, a fost atât de călduroasă încât a devenit un rai pământesc viața mea. Sunt convins că cel mic ar fi avut talent la teatru dar nu l-am influențat cu nimic. Am văzut, prin clasa a 8-a, că are o anume înclinație. M-a întrebat, într-o zi, ce salariu am și când i-am zis nu i-a mai trebuit așa ceva. Este un tip foarte pragmatic”, declară Alexandru Repan, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.
Alexandru Repan își amintește de cel mai frumos moment din viața lui, când a făcut febră musculară ieșind prima dată de la maternitate. De asemenea marele actor recunoaște că niciodată nu s-a simțit celebru.
“Când m-am întors de la maternitate am trăit un moment de mare dificultate. Trebuia să urc o scară, cu copilul în brațe, îl luasem prima dată în brațe. După câteva minute, când l-am lăsat jos, aveam febră musculară, așa de concentrat al urcat scările.
Nu m-am considerat niciodată celebru. Nu pentru că aș fi un om modest, dimpotrivă, sunt mândru de succesele mele și uneori eram considerat destul de îngâmfat. Dar să iasă din matcă cursul firesc al vieții mele nu s-a întâmplat.
Niciodată nu am fost atât de înfumurat încât să-mi ies din matcă. Din punctul de vedere al meseriei am fost destul de modest, nu am exagerat niciodată. Nu m-am considerat niciodată un geniu, în această meserie nu există genii. Chiar și titulatura de geniu mi se pare un lucru greu de definit”, mărturisește celebrul actor.
Maestrul Alexandru Repan ne vorbește despre prietenie și despre cum era teatrul pe vremuri, ca o mare familie. Dar el, personal, mărturisește că nu a trăit niciodată o prietenie pe viață.
“Există foarte multe prietenii și afinități dar și destule momente de râcă în teatru. Viaț mea a fost lipsită de prietenie, mereu mi-am spus că e vina mea. Cele mai importante momente ale vieții unui actor se întâmplă pe scenă. Pe vremuri, teatrul era o familie, uneori mai importantă decât cea de acasă. Legăturile dintre colegi mergeau până la prietenie dar când ei se mutau în alt teatru se schimbau lucrurile. Oameni cu care mă vedeam de 10 ori pe zi ajungeam să mă văd o dată la 10 ani.
Odată cu mutarea, legăturile de prietenie dispar. M-am întrebat ce înseamnă prietenie și nu am găsit o definiție. Nu m-am autoflagelat niciodată pentru că nu am avut o prietenie pe viață”, declară, în exclusivitate pentru FANATIK.RO, Alexandru Repan.