Începutul de an ne arată cifre îngrijorătoare în ceea ce îi privește pe tinerii cu dorință de muncă sau cu un job din România. Un număr mare refuză să se angajeze. Apar, însă, și mai multe paradoxuri. Fie zona țării nu este propice, fie angajatorii se feresc de lucrătorii fără studii sau pregătire.
În luna decembrie, rata șomajului din România era de 3,28. Procentul este mai mare decât în decembrie 2023, fiind vorba, în prezent, de aproape 300.000 de șomeri. Problema nu este doar dorința tot mai redusă de muncă, ci discrepanța între județe țării.
Cele mai ridicate rate ale șomajului sunt în județele Vaslui, Teleorman și Dolj, unde peste 8% din populație nu muncește. Motivele pentru care în aceste zone nu se lucrează sunt simple: ofertele de muncă limitate, infrastructura insuficientă, comunitățile izolate și migrația excesivă a forței de muncă. În aceste regiuni ale țării nu se dezvoltă industrii moderne și nici nu se investește. Astfel, atât gradul sărăciei, cât și al educației, sunt foarte mici, ducând la limitarea drastică a locurilor de muncă plătite decent.
La polul opus regăsim orașe în care rata șomajului este sub 1%. Vorbim despre București și Ilfov, zone ale țării unde industriile sunt foarte dezvoltate, iar ofertele de muncă sunt diverse. În Timiș, Cluj, Arad și Constanța, rata șomajului este sub 2%, discutând despre orașe mari, puternic industrializate și modernizate. Aici își au sediul mari companii internaționale, vin investitori, iar comunicarea cu mediul universitar facilitează ocuparea locurilor de muncă.
„În anumite județe, companiile care au posturi deschise sunt foarte puține. Sunt oameni care își caută de lucru și nu au unde să găsească. Adică nu se întâlnește cererea cu oferta. Candidații nu mai acceptă orice fel de loc de muncă. Angajatorii profită și cred că pot jongla cu faptul că foarte mulți oameni își caută loc de muncă, dar aceștia nu vor să lucreze pe bani puțini și să facă orice”, explică expertul în recrutare Corina Neagu, pentru FANATIK.
Pe grupe de vârstă, cei mai mulți șomeri se încadrează în intervalul de vârstă 40 – 49 de ani (66,281), potrivit ANOFM și Ministerului Muncii. Cifrele arată diferit când vorbim de persoanele mai tinere. Din totalul de 261.348 de șomeri din România, 24.611 persoane sub 25 de ani nu lucrează, la fel 14.792 de persoane din intervalul 25 – 29 de ani, și nici 47.612 persoane între 30 și 39 de ani. Cifre mari sunt și după aceste intervale, însă aici vorbim deja despre persoane mai în vârstă. 49.148 de persoane din intervalul 50 – 55 de ani nu lucrează, iar cei de peste 55 de ani însumează 58.904 persoane.
„Tinerii din ziua de azi nu mai acordă atât de multe șanse, nici în viața personală, nici în viața profesională. Sunt mult mai impulsivi și mai vulnerabili din cauza acestor fenomene care au luat amploare. Adică anxietatea pentru viitor, depresia, dorința de independență și libertate, dar și vulnerabilitate, frici. Tinerii nu sunt pregătiți, nu știu să ia decizii, nici în viața personală și nici în cea profesională. Nu sunt apți să facă față stresului, provocărilor de pe piața muncii, să intre în relații sănătoase, indiferent de care vorbim, pentru că nu știu să își gestioneze trăirile, emoțiile, nu știu ce vor”, mai afirmă specialista în HR.
Și educația are un rol crucial atunci când vine vorba despre locuri de muncă. Dintre cei aflați în evidențele ANOFM, 31,55% nu au studii sau au un nivel de educație mediu. Cei care au absolvit gimnaziul reprezintă 33,60%, iar cei cu studii universitare însumează 4,53%.
Lăsând la o parte aceste statistici, un paradox este reprezentat de faptul că, deși oferta de muncă este foarte vastă, tinerii nu se înghesuie să se angajeze. Potrivit cifrelor, unul din patru tineri nu are un loc de muncă. În ciuda posturilor disponibile, a căutărilor active și a CV-urilor depuse, nu toate interviurile se soluționează cu o angajare. Mai mult, în ultima perioadă tinerii par să prefere din nou munca în țară. Acest lucru se vede cu ochiul liber, dat fiind faptul că, în 2024, s-au înregistrat cele mai puține accesări pentru joburi peste hotare din ultimii șase ani. Acest lucru se leagă și de unele lacune în educație și comunicarea cu familia, care joacă un rol important în dezvoltarea individului.
„Analfabetismul funcțional e undeva la 47%, rata abandonului școlar, inclusiv în zonele urbane, rata abandonului în rândul universităților, tinerii își aleg o facultate, dar nu neapărat pe criterii de vocație, apoi devin conștienți că nu le place. Eu cred că e un cumul de factori. Cred că este nevoie de o reformă și cred și în educația părinților. Părinții, de foarte multe ori, nu se pricep să gestioneze corespunzător situațiile prin care trec copiii și nici nu sunt deschiși să învețe. Apoi profesorii, de la grădiniță și până la studenți. Acest triunghi trebuie să funcționeze foarte bine, adică părinte, școală, copil, cu el în centrul atenției, ceea ce nu se întâmplă, din păcate”, continuă Corina Neagu.
Cele mai căutate locuri de muncă rămân în retail, call center, IT, transport și turism. Cât privește salarizarea, în IT se mențin cele mai mari venituri (până la 4.000 de euro/lună). La polul opus, în vânzări se câștigă cel mai puțin (între 550 – 750 euro/lună).
Statisticile actuale arată că tinerii preferă, totuși, să nu intre prea devreme în câmpul muncii. Aproape 26%, rămân în expectativă, sperând la un serviciu care să îi satisfacă pe cât mai multe planuri. Vorbind despre tinerii din generația Z, apare un alt paradox. Indiferent cât și-ar dori să lucreze, mulți angajatori se feresc de ei. Potrivit unui raport Intelligent, una din șase companii a refuzat să angajeze un tânăr cu vârsta cuprinsă între 14 – 27 de ani. Printre motivele invocate se numără lipsa abilităților practice, competențe slabe de comunicare și neseriozitate.
Raportul mai arată că șase din zece companii au concediat un tânăr, proaspăt absolvent de facultate, după mai puțin de un an de la angajare. 46% dintre angajatori susțin că tinerii din generația Z nu dau dovadă de profesionalism și ambiție. Alte motive de nemulțumire sunt capacitatea slabă de a se organiza și de a comunica, mai spune Corina Neagu: „Este vorba despre așteptările pe care le au angajatorii față de tineri și așteptările pe care tinerii le au față de angajatori, care de multe ori sunt nerealiste. Așteptările pe care le au angajatorii se leagă foarte mult de competențe, de lucruri concrete pe care trebuie să le știe cei tineri, iar aceștia nu au de unde să le știe.
Și asta pentru că nu se mai face practică, așa cum se făcea odată, astfel încât tinerii să practice anumite meserii. Angajatorii nu mai sunt dispuși să investească, nu mai au răbdare, consideră că tinerii sunt un cost, nu o investiție. Vor să intre în pâine imediat ce au fost angajați, ceea ce este foarte nerealist”.
Vina nu ar fi integral a tinerilor, ci a facultăților absolvite. Și asta pentru că școlile nu îi pregătesc practic pe tineri pentru câmpul muncii, ci se concentrează pe redarea teoriilor.
„Așteptările acum 20 de ani erau altfel. Piața muncii era altfel, contextul era altul, nu era inteligența artificială, nu era atâta tehnologie, tinerii nu erau obișnuiți să fie la un click distanță de absolut orice. Generația Z s-a născut cu tehnologia în brațe. Ei nu mai au capacitate de concentrare, nu mai au atenție, răbdare. Își doresc ca lucrurile să se întâmple foarte rapid. Iar angajatorii își doresc oameni care să aibă răbdare, să se dedice, să stea peste program, să facă lucruri conform unei fișe de post.
Tinerii nu au răbdare să stea într-un loc de muncă și să învețe. Unii nu sunt dispuși să facă anumite eforturi, nu mai au toleranța asta. Se supără foarte rapid, iau decizii impulsiv, iau decizii emoțional, și preferă să părăsească jobul la prima chestie care nu le convine. În cazul celor trecuți de 40 de ani, aceste lucruri nu se întâmplau. Aveam capacitatea de a rămâne într-un loc de muncă și de a vedea, pe o perioadă mai lungă de timp, ce se întâmplă să acordăm șanse, să ne implicăm”, susține trainerul internațional.
Alte studii arată că tinerii generației Z preferă comoditatea și spațiul sigur oferit de casă și părinți, incluzând aici și partea financiară. Au fost și cazuri în care, atunci când au decis să se angajeze, tinerii au venit la interviu cu părinții. 70% dintre tineri au cerut ajutor, ba chiar 25% le-au cerut părinților să completeze și să depună CV-uri în locul lor.
Când vine vorba de recrutare, angajatorii caută persoane cu inițiativă, optimiste și cu o etică profesională bine definită. De asemenea, punctualitatea, seriozitatea și abilitățile bune de comunicare sunt calități mai mult decât necesare. Cât privește cerințele angajaților, multe se învârt în sfera libertății.
„În primul rând să aibă răbdare, să aibă mentori, să existe un mediu de lucru echilibrat, plăcut, unde să poată lucra, eventual, hibrid. Investiții în ceea ce înseamnă formare. Pachete financiare, accentul pe viața personală, pentru că tinerii își doresc acest echilibru între viața personală și cea profesională. Provocări, nu le place rutina, un mediu static. Și nu le place nici accentul pe discrepanța între generații, adică să vină seniorii să le spună că ei sunt mici și nu știu să facă nimic. Lor le trebuie cineva care să îi ajute și să le crească stima de sine. Nivelul de educație este cu mult sub nivelul de competențe de pe piața muncii de acum”, a conchis Corina Neagu, consultant în domeniul Resurselor Umane, pentru FANATIK.
Generația Z este definită ca toți cei născuți între 1997 – 2012. Această categorie este considerată a fi cea mai pesimistă și deprimată generație, cu dificultăți în a trăi fără telefoane mobile. Presiunile sociale tot mai apăsătoare, printre care dezvoltarea rețelelor sociale, schimbările climatice și violențele, fac ca generația Z să aibă renumele de cei mai „emancipați” indivizi. Ei sunt orientați spre munca echilibrată și nu preferă efectuarea de ore suplimentare.