Oficial, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a invocat faptul că Suedia și Finlanda ar adăposti militanți din Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizație considerată teroristă de către SUA și UE, fapt ce ar periclita siguranța NATO în ansamblu. Însă nemulțumirea Ankarei vizează în primul rând Statele Unite, potrivit mai multor publicații internaționale.
Nu este prima dată când Turcia pune piciorul în prag în cadrul Alianței Nord-Atlantice pentru a obține concesii. În 2009 s-a opus numirii lui Anders Fogh Rasmussen ca secretar general al NATO, cedând doar atunci când a primit la schimb un post de secretar general adjunct. Erdogan repetă acum același joc, în contextul în care amânarea aderării celor două țări nordice ar da Rusiei răgaz să determine și alte țări NATO să se opună.
Principala nemulțumire a lui Recep Erdogan ar fi legată de Statele Unite, potrivit lui Asli Aydintasbas, expert la European Council on Foreign Relations. „Aproape sigur președintele vede asta ca un moment oportun pentru a-și exprima nemulțumirile față de membrii actuali ai NATO, în special față de administrația Biden, care l-a ținut la distanță pe liderul turc”, a declarat Aydintasbas, citat de CNN. Acesta a menționat faptul că, într-o discuție cu presa, Erdogan s-ar fi plâns că nu are cu Joe Biden genul de relație pe care l-a avut cu predecesorii acestuia, Barack Obama și Donald Trump.
Însă relația turco-americană s-a răcit încă din vremea lui Trump, în 2019, când Turcia a cumpărat din Rusia sisteme de rachetă S-400. Ca represalii, americanii au scos Turcia din programul de producție al avioanelor F-35, iar cererea Ankarei de a cumpăra noi F-16 și de a le upgrada pe cele deținute deja încă nu a primit un răspuns favorabil din partea Congresului american.
Problemele dintre Washington și Ankara sunt cunoscute inclusiv de Finlanda și Suedia, care sunt acum victime colaterale ale relațiilor tensionate turco-americane. „Finlanda are o relație bună cu Turcia și avem în comun obiectivul luptei împotriva terorismului. Nu cred că relațiile noastre bilaterale sunt o problemă. Este mai degrabă vorba despre problemele Turciei cu SUA”, a declarat un oficial de la Helsinki, citat de Politico.eu.
Potrivit altor analiști, există totuși motive ale opoziției Turciei la extinderea NATO care vizează direct țările candidate. Nu este vorba doar de faptul că în cele două țări există militanți ai PKK, organizație despre care unii oficiali din cancelariile europene cred că ar trebui scoasă de pe lista organizațiilor teroriste. Problema Turciei ar viza, de fapt, kurzii din Siria, nu pe cei din interiorul țării.
Unitățile de Apărare Populară (YPG) sunt o miliție formată de kurzii sirieni care au avut un rol major în stăvilirea ofensivei Statului Islamic și care a format un stat cvasi-independent în nordul Siriei. Îngrijorată de perspectiva formării unui stat kurd, Turcia a atacat zona controlată de YPG în 2018, ofensivă care a determinat o reacție critică din partea multor cancelarii europene. Printre țările care au reacționat se află cele două țări nordice, care au impus un embargo privind vânzarea de armament către Turcia.
Potrivit Bloomberg, embargoul nu a afectat Ankara întrucât achizițiile de armament din Finlanda și Suedia erau insignifiante, însă ministrul de Externe Mevlut Cavusoglu a apreciat că restricțiile privind armamentul între țările membre sunt „contrare spiritului alianței”. Mai mult, Turcia ar vrea ca Alianța Nord-Atlantică în ansamblul ei să-i susțină politica față de kurzi, indiferent dacă aceștia sunt reprezentați de organizații din interiorul sau din afara Turciei.
Poziția lui Erdogan față de accederea Suediei și Finlandei în NATO ar putea fi explicată și prin considerente de politică internă. În 2023, în Turcia vor avea loc alegeri parlamentare și prezidențiale, iar exploatarea temei kurde i-ar putea aduce lui Erdogan susținerea electoratului naționalist.