Bogdan Baratky, contrariat de decizia lui Daniel Pancu din Rapid – Craiova 1-1: „De ce renunți? Daca te răzgândești, înseamnă că planul e altul”

Multă vreme am crezut orbește în niște concepte pe care fotbalul le-a transformat în reguli imuabile: ADN fotbalistic și tradiție. Asta nu înseamnă că am ajuns să le neg, dar cu siguranță le discountez valoarea de adevăr. Ca rapidist, am fost învățat (și am ajuns la rândul meu să inoculez altora această idee) că un secol (literalmente!) fără campionat câștigat nu iți permite să visezi la trofee, iar răbdarea suporterului e obligatorie.

Rapid, ADN, tradiție de club dominant…de acord. Dar hai să mai tăiem din ele, domnilor!

Pentru că vine de nicăieri un Como, în ditamai Serie A (campionat de top 5, no?) să distrugă în doi timpi și trei mișcări frumusețe de filosofie fotbalistică. Un club născut în 1907, aflat la (doar) al șaisprezecelea sezon de Serie A, care a bifat cea mai bună clasare în primul eșalon la prima participare în prima ligă (1949/50) – locul 6!!! Cu trei sferturi de secol în urmă! Aceasta echipă promovează așadar din Serie B în 2023/24, termină pe 10 în 2024/25 (sezonul 14 de Serie A într-o istorie de 117 ani!) și încheie sezonul 15 pe loc de Champions League. Fără pic de respect pentru ADN sau tradiție. Iar în sezonul 16 începe cu o victorie pe terenul lui Napoli.

Cum să vă zic…mă folosesc de exemplul Como, pentru că Serie A e lucru mult mai serios decât campionatul Elveției, câștigat pentru prima dată în istorie de…FC Thun, cu Labeau (fost fotbalist al Rapidului în liga 2) în lot. Câștigat cum? În primul sezon după promovarea din liga secundă. Club înființat în 1898. Primul titlu în 128 de ani!

Desigur, rezultatele sunt obținute cu bani, bani mulți, dar nu DOAR cu bani. Ci cu bani investiți cu cap (nu cheltuiți), cu pricepere, cu talent, cu fotbaliști, cu antrenori și cu un club construit cu simț de răspundere. Care în anul 2 după promovare joacă Champions League, dintr-un campionat în care sâmbăta joacă cu Inter, cu Milan, cu Napoli, cu Juventus, cu Roma, cu Lazio, cu Atalanta. În schimb, la Rapid trebuie să avem răbdare, pentru că suntem, nu-i așa, un club cu 3 titluri în 103 ani și la doar al cincilea sezon după promovare.

Digi24.ro

Sute de oameni au mers în Deltă la un festival de borș care nu are loc. Cum au fost păcăliți turiștii de inteligența artificială

Curajul – ingredient obligatoriu în compoziția victoriei

Permiteți-mi să nu fiu entuziasmat după încă un meci spectaculos, cu ritm și intensitate, încheiat fără victorie. Cu un plus totuși față de partida cu Dinamo – nu am pierdut. Universitatea Craiova venea în Giulești după o ratare de obiectiv dureroasă și demoralizantă. Și cu 8 (opt) meciuri în plus jucate față de Rapid în acest debut de sezon. Înțeleg (în contextul mai sus prezentat) că Rapidul a avut în prima repriză o sofisticată strategie de înghețare a tabelei. Pe Giulești, în etapa a șaptea, cu un adversar sângerând, obosit fizic și psihic, care a jucat în Europa mai mult decât a jucat Rapidul în campionat, ne-am propus să nu luăm gol. Nu știu cum o resimțiți dumneavoastră, dar lipsa de curaj cu premeditare mi se pare un antidot perfect pentru entuziasm.

Digisport.ro

Fiica lui Gigi Becali a aflat cât trebuie să plătească, după lovitura primită de la instanță

Spuneam după meciul de la Ploiești că probabil nu îi vom mai vedea concomitent în teren pe Doumbia și Bubanja. Am avut dreptate. Am sperat că nu îl vom mai vedea pe Doumbia inter. M-am înșelat. L-am văzut din nou aseară în această postură care (părere de chibiț, enthusiastic amateur, cum ar zice francezul) nu i se potrivește. Rapidul a început derby-ul cu Craiova într-un 4-3-3 care nu poate produce fotbal prin joc colectiv, pentru că linia de mijloc Doumbia – Vulturar – Grameni nu poate lucra pentru cei 3 din fața lor.

Aioani – Onea, Pașcanu, Kramer, Salceanu – Doumbia, Vulturar, Grameni – Moruțan, Stojlkovic, Dobre. Aceasta a fost formula aleasă de Pancu pentru a nu primi gol pe Giulești în prima repriză cu Craiova. Cu o linie de mijloc de luptă, fără talent creator și cu un Moruțan izolat în dreapta, care își caută poziția ideală tot în centru. Asta după ce etapa trecută, la Ploiești, genul acesta de formulă de start a demonstrat că nu poate produce fotbal. Atunci am preferat-o din cauza terenului, aseară pentru că ne-am propus să nu luăm gol. Ceea ce am și reușit, doar până în minutul 29 însă. Atunci când la o fază fixă marcăm trei adversari cu un singur om (Pașcanu) pe bara a doua, iar Aioani, țopăie că un hopa-mitică la o minge care în mod normal trebuia prinsă cu două mâini deasupra capului.

Până atunci, într-o repriză în care posesia a aparținut oaspeților, am văzut câteva șuturi la ambele porți și două ocazii de gol – una foarte mare a Craiovei (reluarea lui Assad din careul mic la centrarea lui Bancu) și una care putea fi foarte mare a lui Stojilković, care întârzie finalizarea după angajarea lui Moruțan. După gol, tot Filip (Stojilković) ratează ocazia meciului pentru Rapid, după pasa filtrantă a lui Filip (Onea). Sârbul are preluare de fotbalist, atacă spațiul din careu, dar șutează pe direcția lui Popescu, care respinge în corner.

O repriză dominată teritorial de Craiova, care a insistat în flancul apărat de cuplul Onea – Moruțan, cu ocazii împărțite și un gol oferit cu generozitate de Aioani. O repriză din care rămân cu duelul Onea-Moruțan vs Bancu-Baiaram, duel premeditat (înțeleg eu după declarațiile de după meci), duel care ne oferea certitudinea neprimirii golului.

Pauza care repară meciul Rapidului cu Craiova

Meciul de la Ploiești ne-a arătat formula în care Rapid nu poate produce fotbal (în prima repriză) și așezarea care ne pune în valoare (în cea de a doua). După meciul de aseară am întâlnit multe comentarii apreciative pentru schimbarea de sistem de la pauză. Comentarii cu care (știu că fac notă discordantă) nu sunt de acord. Pentru că modificarea de sistem era decizia firească pentru a pune lucrurile în ordine. Înțelegând prin “în ordine” că nu ne propunem și în repriza secundă să nu luăm gol.

Doumbia iese (vinovat că joacă un post care nu i se potrivește), iar Rapidul trece în 4-2-3-1, sistemul în care se poate exprima ofensiv. Cu Moruțan mijlocaș ofensiv, Kamara în stânga și Dobre în dreapta. Primele minute aparțin Craiovei, dar este doar un foc de paie care se stinge urgent sub presiunea Rapidului. E repriza lui Stojilković, care pare să aibă un război personal cu Popescu. În minutul 52 șutează la lung (tot din pasa lui Onea), dar mingea trece puțin pe lângă bară, apoi tot el își creează oportunitatea de a șuta din unghi, șut respins din nou de Popescu. Nsimba șutează și el pe lângă după o contră, apoi Kamara finalizează dezamăgitor după o incursiune a lui Onea.

În minutul 67 vine (absolut meritat!) golul. Moruțan simte perfect momentul, atacă perpendicular spațiul dintre fundașul lateral și stoper, pune mingea perfect pentru Stojilković și sârbul punctează din gura porții. Să ai un arc – Moruțan) și o săgeată – Stojilković (oamenii meciului pentru Rapid) de asemenea calitate și să iți propui să nu primești gol în prima repriză de la o Craiova care a plâns și în autocar în drum spre Giulești după calificarea ratată în Armenia…

Daniel Pancu, schimbarea care schimbă jocul

Nu știu daca ați observat asta la TV, dar de asta sunt eu aici, să vă povestesc și ceea ce eventual v-a scăpat în tensiunea meciului. În timpul atacului finalizat cu golul egalizator, staff-ul Rapidului pregătea o dublă schimbare. Se pregăteau să intre Bubanja și Rareș Pop. Ambii erau în apropierea tușei, așteptând întreruperea pentru a intra. Pancu a simțit că Universitatea se clatină și a decis să mute. Bubanja la Grameni, pentru un plus de forță la mijloc și pressing pe construcția Craiovei și Pop fundaș stânga pentru a-l ajuta pe Kamara pe faza ofensivă.

Rapidul marchează, e 1-1, dar schimbarea se face pe jumătate. Bubanja se întoarce pe bancă; doar Pop îi ia locul lui Sălceanu. Efectul schimbării? Craiova vine peste noi. Instantaneu. Imediat. Așa cum a marcat Dinamo după schimbarea care a bramburit trei fundași.

E 0-1, pregătești o dublă schimbare pentru a ataca. Se face 1-1, renunți la una dintre schimbări. De ce renunți? Ce s-a schimbat la 1-1?! În mod normal…absolut nimic. În continuare trebuie să marchezi pentru a câștiga. Daca te răzgândești, înseamnă că planul e altul și nu vrei să continui asaltul din primele 20 de minute ale reprizei. Problema e că și ai tăi și ai lor observă asta. Efectul? Schimbarea se face după gol și imediat după repunerea balonului în joc avem alt meci. Cu Craiova în atac și Rapid făcând pasul în spate. Doar că acum cu un flanc stâng vulnerabilizat prin introducerea unui fundaș improvizat – Pop – al cărui rol era să atace, nu să se apere.

Avem nevoie de 12 minute să ne redresam, să înțelegem ce se întâmplă și să reparăm. Intră Latif fundaș stânga, Ciobotariu în locul lui Pașcanu (epuizat) și Bubanja în locul lui Grameni (schimbarea planificată de la început). Odată cu ieșirea lui Moruțan, Rareș Pop trece în extrema dreaptă, iar Dobre devine al doilea vârf. Cu flancul stâng reparat și cu infuzia de forță la mijloc (Bubanja) corabia se echilibrează din nou.

Enigma Latif

Apropo de Latif. Transfermarkt îl evaluează la 1 milion euro. Câți fundași laterali de 1 milion de euro avem în SuperLiga? L-am văzut 20 de minute cu Dinamo și aproximativ 15 aseară cu Craiova. Minute suficiente pentru a ridica o întrebare: cu ce argumente a venit Sălceanu pentru a primi tricoul de titular în fața lui? Latif are viteză, nu face greșeli de poziționare, e puternic și știe că rolul ofensiv al unui fundaș lateral este acela de a pune mingea în careu de câte ori are ocazia. Și încă o întrebare: ce anume ne face să credem că un flanc bântuit de Mora și Matei e mai bine apărat de Rareș Pop, decât de Latif? Latif valorând că fundaș stânga de două ori mai mult decât valorează Pop ca…extremă dreapta.

Rezultatul de egalitate este cu siguranță echitabil. Pentru că am înțeles momentul emoțional dificil prin care treceau oaspeții noștri după episodul Armenia și ne-am propus să nu luăm gol în prima repriză. Și pentru că am schimbat inspirat la pauza sistemul cu care nu ne-a obligat nimeni să începem. Și pentru că am permis unui adversar în corzi să vină peste noi apărându-ne la Mora cu Rareș Pop. Și pentru că, în general, nu trebuie să ne grăbim și să ardem etapele. Au trecut doar 5 ani de la promovare și avem doar 3 titluri în 103 ani.