”Rău era cu `der, die, das`/ Da-i mai rău cu `davai ceas`/ De la Nistru pân’ la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai ceas, davai moșie/ Harașo, tovărășie”, era cupletul pe care marele actor Constantin Tănase îl spunea, pe scena teatrului Cărăbuș din București, în 1945. Murea subit câteva zile mai târziu, într-o perioadă în care Armata Roșie făcea dezastru prin București, zvonurile despre asasinarea lui de sovieticii ironizați fiind nenumărate. Dar de unde a pornit totul? Soldații ruși deveniseră ahtiați după ceasuri. Nu doar în România, desigur, ci în toate țările pe care ”le-au eliberat” și din care, apoi, au ”uitat” să mai plece.
De-a lungul perioadei în care armata sovietică a reușit să intre în România și până la plecarea ultimului soldat din Armata Roșie din țara noastră, românii au trăit momente de-a dreptul dificile. Jafurile, violurile și furturile, precum și alte abuzuri erau la ordinea zilei, iar sovieticii nu puteau fi trași la răspundere. Erau ”eliberatorii”…
Unul dintre istoricii reputați în studierea arhivelor comunismului, Mădălin Hodor, a explicat motivele pentru care soldații sovietici se dedau la jafuri și furau, cu precădere, ceasurile românilor, obiect care, în anii războiului era, oricum, destul de rar și deținut de oameni oarecum înstăriți.
”Vin cu o explicaţie furnizată de un ofiţer al Armatei Roşii. Întrebat de omologul sau englez din Comisia Aliata de Control care este motivul pentru care soldaţii ruşi sunt atât de ahtiaţi după ceasuri (povestea era arhicunoscută) ofiţerul sovietic a dat următoarea explicaţie (parafrazez): în Armata Roşie doar ofiţerii aveau ceasuri, indispensabile pentru operaţiunile militare.
Dar a avea ceas în ochii soldaţilor aduşi din cele mai îndepărtat unghere ale imperiului sovietic (a se vedea componenta Armatei Roşii după patru ani de război şi pierderi umane uriaşe) însemna şi a controla timpul. Astfel procurarea unui ceas era pentru soldatul sovietic o chestiune de statut.
Dacă avea ceas şi ştia ora urca în ierarhia socială. De unde şi ideea de a avea cât mai multe ceasuri şi confuzia cu orice obiect înzestrat cu un cadran şi un ac indicator”, a explicat istoricul Mădălin Hodor, citat de Adevărul.
De-a lungul timpului, mai ales după Revoluția din 1989, au ieșit la iveală documentele care atestă mărturii înfiorătoare ale abuzurilor făcute de Armata Roșie. În România, până la venirea comuniștilor la putere, între anii 1944 și 1948, au fost documentate sute, mii de cazuri ale infracțiunilor comise de soldații sovietici care se pretindeau eliberatori și luptători împotriva nazismului.
Marele Stat Major primea rapoarte despre silniciile făcute de ”eliberatorii” ruși după momentul 23 august 19444, cel în care România a trecut de partea aliaților împotriva naziștilor din cel de-al doilea Război Mondial.
”Am onoarea de a vă raporta cele constate: jafurile, tâlhăriile, silniciile, violurile și chiar omorurile sunt în continuare. Elementele de coloane și elementele izolate s-au revărsat în toată zona, după prădăciuni și nelegiuiri (…)
Trupele ruse comit jafuri și violențe pe întreg teritoriul țării. Prin satul Breaza a trecut prima coloană de circa 60 căruțe ieri, 2 Sept., orele 20. S-au îmbătat și au comis prădăciuni. Echipe armate au ridicat 21 autovehicule din parcul capturii; au anunțat că revin să ridice și restul.
Se ridică orice auto întâlnit pe șosele. Ȋn cazărmi s-au spart magaziile luând ceea ce le trebuie. Restul s-a distribuit populației civile. Nu ne putem opune în nici un fel”, arătau rapoarte de după momentul 23 august 1944.
Ambasada Rusiei emitea, în urmă cu câțiva ani, un comunicat care, practic, neagă documentele oficiale din perioada de dinainte de comunism. ”Mitul creat de cei cu atitudinea antirusă, cu acel `Davai ceas, davai palton` (`Dă ceasul, dă haina`, n. red.), conform căruia trupele sovietice au jefuit masiv populaţia românească în 1944, are prea puţin de a face cu realitatea”, susținea Ambasada Rusiei.
Mai mult, susține Ambsada Rusiei, aceste discuții despre abuzurile sovietice sunt doar ”intoxicări” făcute de dușmanii lor: naziștii și, evident, americanii și aliații lor occidentali, vcunoscuți ca virulenți critici ai stilului de democrație rusesc.
În altă ordine de idei, trebuie amintit că România a fost, la propriu, ocupată de sovietici din 1944 până în 1958, atunci când Armata Roșie s-a retras din țara noastră. În acea perioadă s-a dus, probabil, cea mai cruntă epurare a celor considerați dușmani ai comunismului, nenumărate crime și abuzuri fiind îndreptate împotriva ”dușmanilor de clasă”, numărul exact al victimelor făcute de sovietici în România fiind și acum greu de stabilit exact.
În ultimele 150 de zile de război declanșat de Rusia în țara vecină, Ucraina, au apărut nenumărate infirmații și înregistrări cu privire la jafurile și celelate abuzuri – unele considerate chiar și crime de război – comise de soldații ruși.
Chiar dacă reprezentanții Rusiei neagă cu fermitate că s-ar petrece abuzuri la adresa populației civile, în presă au apărut, în ultimele patru luni, nenumărate înregistrări și imagini cu soldații ruși care fură de la mașini de spălat, laptopuri, până la articole de îmbrăcăminte și chiar cosmetice din zona pe care au invadat-o în Ucraina.