De câte ori nu ți s-a întâmplat să te lovești și, din reflex, să spui „au”? Este o reacție naturală, des întâlnită în rândul românilor, un cuvânt rostit automat când apare durerea, chiar și în urma unei lovituri minore. Totuși, puțini cunosc originea acestui gest și motivul pentru care îl facem fără să ne dăm seama.
Românii au un mod comun de a se plânge după o lovitură sau un accident. Cu toții spunem „au”, un gest aparent fără sens la prima vedere. Totuși, are această exclamație și o explicație științifică?
În dicționar, interjecția „au” exprimă o durere fizică ușoară, ce poate exprima mirarea sau surpriza, însă poate manifesta și bucuria. În plus, nu doar românii se vaită, străinii au și ei expresiile lor.
Alte nații spun „ouch” sau „oh” și, conform oamenilor de știință, aceste expresii ar putea fi o moștenire, lăsate chiar din dorința de a veni în ajutorul semenilor. Se crede că primii care au strigat, într-un fel sau altul, au fost oamenii primitivi.
În cazul lor, aceștia au făcut-o pentru a-i avertiza pe ceilalți că se află în pericol. Pe de altă parte, oamenii de știință au ajuns la concluzia ca vocalizarea ne ajută, cel puțin pentru câteva momente, să uitam de durere.
O durere mai scăzută ar putea fi corelată cu distragerea atenției, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care cadrele medicale încearcă să capteze interesul copiilor înainte de a le administra un tratament.
Din punct de vedere științific, durerea este un semnal care ne semnalează că ceva nu este în regulă sau că am făcut o greșeală. Poate că suntem victimele unei agresiuni sau afecțiuni și este necesar să luăm măsuri cât mai repede.
Astfel, expresia „au” pe care românii o folosesc atunci când se lovesc, reprezintă o tehnică auditivă a creierului, ce mută atenția într-o cu totil altă direcție, chiar dacă numai pentru câteva clipe, notează shtiu.ro.