Donald Trump pune la bătaie artileria grea împotriva presei care îi este potrivnică. Liderul de la Casa Albă a anunţat la începutul acestei săptămâni că a dat în judecată The New York Times şi solicită despăgubiri de 15 miliarde de dolari, acuzând publicaţia că acţionează ca un „purtător de cuvânt” al Partidului Democrat.
Plângerea penală, depusă luni seară la o instanţă districtuală din Florida, descrie ziarul ca fiind un „transmiţător important și intransigent de minciuni împotriva președintelui Trump”. Anterior, preşedintele republican dăduse în judecată ABC News şi CBS News şi, ca parte a unei înţelegeri, acestea au fost de acord să plătească fiecare câte 15 milioane de euro pentru biblioteca prezidenţială pe care Trump plănuieşte să o deschidă. În luna iulie, el a dat în judecată şi The Wall Street Journal, cerând despăgubiri de 10 miliarde de dolari, din cauza unui articol despre care o felicitare pe care i-ar fi trimis-o de ziua de naştere presupusului pedofil Jeffrey Epstein. În acest caz, Dow Jones, compania care deţine The Wall Street Journal, a anunţat că va merge cu procesul până la capăt.
Directorul general al New York Times, Meredith Kopit Levien, a declarat, de asemenea, că ziarul „nu se va lăsa intimidat” și l-a acuzat pe președintele SUA de „hărțuirea jurnaliștilor și discreditarea jurnalismului independent”. Înverșunarea lui Trump față de mass-media tradițională provine din faptul că principalele instituții media americane au dezvoltat în ultimii ani o părtinire pro-democrată evidentă, încercând să-l contracareze pe acesta cu atacuri uneori necondiționate, după cum se arată într-o analiză făcută de Berliner Zeitung. În mod special The New York Times a lucrat îndeaproape cu surse anonime din zona militaro-industrială și le-a prezentat deseori opiniile critice la adresa politicilor duse de Trump.
Cu toate acestea, ziarul şi acest proces deschis împotriva lui pot juca un rol important într-un moment în care administrația Trump încearcă să restructureze structura politică a Statelor Unite către autocrație, după cum se tem experţii de peste Ocean. Într-unul din cele mai recente reportaje, The New York Times a dezvăluit legăturile familiale strânse ale familiei Trump cu interese petroliere libiene. Astfel, în luna iulie, fiica lui Trump, Tiffany, și soțul acesteia, Michael Boulos, au făcut o croazieră în Mediterana cu „Phoenix 2”, unul dintre cele mai luxoase superyahturi din lume deţinut de miliardarii Ercument și Ruya Bayegan, activi în afacerile petroliere.
În timp ce fiica lui Trump se relaxa pe iaht, socrul ei, Massad Boulos, consilierul guvernului SUA pentru Africa, se afla în Libia, negociind acorduri petroliere. Potrivit New York Times, acest lucru ridică întrebări cu privire la separarea intereselor statului și a beneficiilor familiale pentru familia prezidențială. Totuşi, autorii admit că nu este clar dacă este vorba despre un caz de corupție, subliniind însă că „Phoenix 2” – un superyacht de 125 de milioane de euro, cu piscină, două heliporturi și interior Art Deco – nu este disponibil pentru închiriere publică. Familia Trump nu ar fi plătit pentru această excursie, dar BGN International, compania Ruyei Bayegan, ar putea fi răsplătită altfel, putând beneficia de urma producţiei libiene de petrol.
Tiffany Trump şi soţul ei, Michael Boulos, l-au însoțit recent pe președintele Trump în vizita sa de stat în Marea Britanie, unde Boulos a fost văzut la banchet alături de prințesa Kate Middleton. În ceea ce-l priveşte pe tatăl său, Massad, numit „Abu Tiffany” („Tatăl lui Tiffany”) de către oficialii libieni, este lăudat de diplomații americani pentru munca sa în Africa, dar este criticat pentru acțiunile sale neortodoxe din Liban, Maroc și Libia.
The New York Times mai scrie însă că Boulos este, totuşi, imprevizibil pentru clanul Trump, un exemplu fiind acela că a pus în pericol acordul dintre Congo și Angola. Trump se laudă în aproape fiecare apariție publică că a adus pacea între vecinii ostili, dar aici luptele continuă, iar o înțelegere privind o mină este, de asemenea, în aer. Se spune că Boulos ar fi încercat să-l scoată din joc pe un alt prieten al lui Trump, căruia îi fusese promisă această mină.
În Libia, Boulos s-a întâlnit, printre alții, cu Ibrahim Dbeibeh, consilier pe probleme de securitate națională și nepot al premierului. Acesta a sugerat deblocarea miliardelor de dolari libieni îngheţaţi în băncile internaţionale în urma sancţiunilor, dar ei să fie direcţionaţi către companii americane care să execute proiecte de infrastructură, reconstrucţie energie sau servicii pe teritoriul libian, un semn al posibilei afinităţi a SUA pentru fragilul guvern de la Tripoli. Boulos a negat astfel de discuții, dar a recunoscut că au avut loc cine private.
Potrivit The New York Times, familia Trump a folosit și iahtul „Magna Grecia” al miliardarului grec Ioannis Papalekas, dar a petrecut ceva vreme și pe proprietatea de lux a acestuia, de pe Insula Sainte-Marguerite, din dreptul oraşului Cannes, de pe Riviera Franceză. Din punct de vedere legal, nu este nimic în neregulă cu invitațiile pe yahturile oamenilor de afaceri străini. Cu toate acestea, din punct de vedere politic impresia lăsată de astfel de gesturi este însă problematică. Trump a acuzat ani de-a rândul familia Biden de nepotism, spunând că Hunter, fiul preşedintelui democrat, profită din plin de poziţia tatălui său, pentru a-şi consolida afacerile. Totuşi, după cum aminteşte Michael Maier într-o analiză făcută în Berliner Zeitung, este ironic faptul că The New York Times face această comparaţie în condiţiile în care ziarul american nu s-a arătat prea dornic să investigheze afacerile familiei Biden în sectorul energetic ucrainean.