La sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, Celta Vigo era una dintre formaţiile obişnuite cu fazele superioare ale Cupei UEFA. Spaniolii primeau din partea presei supranumele de “EuroCelta”, însă echipa se oprea mai mereu în faza sferturilor.
Joi seară, de la ora 22:05, au ocazia să bifeze cea mai mare performanţă din istoria clubului, accederea în semifinalele Europa League.
Celta Vigo era o echipă aproape necunoscută în Europa până spre finalul anilor ’90. În Spania alternau prezenţele în prima ligă cu cele în cea secundă, în timp ce în Cupa Regelui ajunseseră de două ori în finală până atunci. Momentul de cotitură a venit în sezonul 1997-98, când la echipă este adus Javier Irureta. Bascul strânge rândurile şi duce formaţia de pe Balaidos până pe locul şase. Celta Vigo ajungea în cupele europene pentru a doua oară în istoria clubului, după experienţa din 1971.
Irureta era desemnat cel mai bun antrenor al sezonului şi o părăsea imediat pe Celta pentru Deportivo La Coruna. Conducerea clubului nu stă prea mult pe gânduri şi-l angajează pe Victor Fernandez, omul care triumfase, în 1995, cu Real Zaragoza în Cupa Cupelor. Printre transferuri se numărau Lyuboslav Penev sau Claude Makelele, care la 24 de ani făcea pasul către fotbalul spaniol după ce jucase doar la Nantes.
Primii adversari din Cupa UEFA sunt piteştenii de la FC Argeş. În trupa antrenată de Silviu Dumitrescu străluceau Bogdan Vintilă, Constantin Schumacher, Constantin Barbu sau Adrian Mutu. Turul s-a jucat în Trivale, iar spaniolii au câştigat cu 1-0, după un gol marcat de Juan Sanchez.
În retur, pe Balaidos, FC Argeş este surclasată categoric de “EuroCelta”, 7-0 arăta tabela, însă meciul rămâne în istorie dintr-un cu totul alt motiv. La scorul de 4-0, Mutu marchează, însă golul este anulat pe motiv de ofsaid. Ilie Dobre, comentatorul meciului, se dezlănţuie, fără să-şi dea seama că tuşierul era cu steagul în aer.
Mai bine de un sfert de oră, microbiştii români au crezut că FC Argeş marcase golul de onoare, meciul fiind transmis doar la radio.
Celta Vigo şi-a continuat parcursul în Europa, eliminându-le pe Aston Villa şi Liverpool, “cormoranii” pierzând ambele manşe. Suporterii învăţau nume noi: Alexandr Mostovoi, Valery Karpin, Haim Revivo sau Richard Dutruel erau artizanii performanţelor europene.
În campionat, echipa lui Fernandez reuşea meciuri foarte bune, iar cu şase etape înainte de final ocupa locul doi. Vine o cădere inexplicabilă şi Celta rata prezenţa în Liga Campionilor pe ultima sută de metri. Rămâne memorabilă victoria împotriva lui Real Madrid, 5-1 pe Balaidos cu Penev (triplă) în zi mare. Mai ales că meciul se jucase la puţin timp de la eliminarea Celtei din Cupa UEFA, în sferturile de finală. Olympique Marseille le punea piedică pe Velodrome, francezii ajungând până în finala de la Moscova, unde au fost învinşi de o altă revelaţie, Parma.
Celta Vigo porneşte într-o nouă campanie europeană, tot în Cupa UEFA, dar începutul este unul mai greoi. Penev, cel mai bun marcator al echipei, plecase la TSKA Sofia, în timp ce Míchel Salgado ajungea la Real Madrid. Victor Fernandez îi transferă pe Juanfran, Mario Turdo sau Benni McCarthy şi încearcă să-şi depăşească performanţa din sezonul trecut. Laussane sau Aris Salonic sunt doar escale, însă apar câteva semne de întrebare. Celta Vigo nu dădea randament în deplasare, în Elveţia pierduseră cu 3-2, în timp ce în Grecia terminaseră la egalitate, 2-2. La orizont se întrezărea următorul adversar, Benfica.
În tot acest timp, Celta Vigo arăta o formă foarte bună în campionat. După douăsprezece etape, echipa lui Fernandez era la egalitate de puncte, în fruntea clasamentului, cu Deportivo La Coruna. Sfârşitul lui noiembrie 1999 urma să fie unul dificil, pe Balaidos veneau Benfica şi Real Madrid. Primii au fost portughezii, conduşi de pe bancă de Jupp Heynckes şi cu Maniche, Karel Poborsky sau Nuno Gomes pe teren. La fel ca şi FC Argeş, Benfica a plecat umilită din Vigo, la finalul meciului tabela arătând din nou un 7-0. Trei zile mai târziu, Celta bătea şi Realul, doar cu 1-0, după un gol marcat de Albert Celades.
Primăvara europeană a venit cu Juventus Torino, dar Celta părea cu nu mai avea suflu, în campionat căzuse până pe locul şapte. Spaniolii pierd pe Stadio delle Alpi cu 1-0 şi sferturile păreau cât mai departe. O săptămână mai târziu, Estadio Balaidos a fost plin ochi, iar Makelele a anulat încă din primul minut avantajul italienilor. Alessandro Birindelli îşi marchează în proprie poartă, iar după pauză iese la rampă McCarthy care printr-o dublă inchide meciul la 4-0.
Când începea să se vorbească din nou despre o posibilă mare performanţă europeană, Celta Vigo se împiedică de Lens, tot în sferturi. Spaniolii jucau execrabil în deplasare, lucru care se va observa şi în campionat, trupa lui Fernadez terminând pe locul şapte, poziţie ce ducea în Intertoto.
În următorul sezon, Celta prinde un nou sfert de finală în Cupa UEFA, de această dată fiind eliminaţi de FC Barcelona. Echipa lui Fernandez avusese un traseu greu, calificându-se în a doua competiţie a Europei, după ce trecuse de trei tururi în Intertoto.
“EuroCelta” ajunsese la apogeu, ultima zvâcnire venind în stagiunea 2003-04, când echipa a ajuns până în optimile Ligii Campionilor, unde erau eliminaţi de Arsenal. Celta Vigo retrograda în liga a doua la capătul acelui sezon, parcursul în campionat fiind unul catastrofal. Era finalul unei perioade în care Celta Vigo reuşise să bage spaima în cluburile europene.