De la ce vine, de fapt, acronimul RON. Explicația este simplă și cât se poate de surprinzătoare

Deși prețurile în RON sunt peste tot, puține persoane se întreabă de la ce vine acronimul. Când se folosește, de obicei, și care este istoria leului românesc?

De la ce provine acronimul RON

Leul românesc este unitatea monetară a României încă din secolul al XIX-lea. De aproximativ 20 de ani, sunt în circulație patru monede (1 ban, 5 bani, 10 bani, 50 bani) și 8 bancnote (1 leu, 5 lei, 10 lei, 20 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei, 500 lei). Bancnota de 200 de lei a fost emisă în anul 2006, iar cea de 20 de lei în 2021.

De multe ori, observăm prescurtarea “RON” pentru leul românesc, însă te-ai întrebat vreodată de unde provine aceasta?

Acronimul “RON” pentru leul românesc este provenit de la “Romanian Leu”, care înseamnă “leu românesc” în limba engleză. Această prescurtare a fost adoptată ca simbol oficial al monedei naționale odată cu introducerea leului ca monedă în 2005.

Digi24.ro

Încă o țară i-a oferit lui Trump acces la mineralele sale rare, în schimbul ajutorului militar împotriva unei grupări rebele

În acel an, a avut loc redenominarea leului vechi (ROL) în leul nou (RON). În general, RON este utilizat în contextul tranzacțiilor internaționale, dar și pe piețele financiare, acolo unde este preferată standardizarea codurilor valutare potrivit normelor ISO 4217.

În același fel, dolarii au acronimul USD, provenit de la “United States dollar”, iar lira sterlină este prescurtată GBD, care provine de la “Great Britain Pounds”.

Digisport.ro

36.931.000€ pentru Simona Halep! WTA a dat vestea

De unde provine denumirea de leu

Poate te-ai întrebat, însă, de ce moneda românească se numește “leu”. Istoria leului românesc începe încă din secolul al XVII-lea, atunci când talerii olandezi erau folosiți ca monedă de schimb și se mai numeau și “löwenthaler”, notează shtiu.ro.

Pe moneda “löwenthaler” era gravat, pe partea din spate, un leu rampant. Românii au adoptat banul și l-au denumit “leu”, din cauza faptului că pronunția cuvântului originar era destul de dificilă.

După ce talerul olandez a fost scos din circulație, era folosit de către locuitorii principatelor române ca unitate de calcul imaginară, sub numele de “leu”.

Când a devenit leul moneda oficială

Leul a devenit moneda românilor, în mod oficial, pe 16 septembrie 1835. Alexandru Ghica, domnul Țării Românești (1834 – 1842), a instituit leul ca monedă a țării, unitate teoretică de cont, care era echivalentul de 60 de parale, moneda otomană.

Moldova era un stat vasal, iar Înalta Poartă nu a permis utilizarea monedei. Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a încercat înfăptuirea unei monede naționale, însă nu a avut succes.

Prima Constituție a țării, din 1866, a ignorat problema suzeranității Imperiului Otoman asupra Principatelor. Abia pe 22 aprilie 1867 a fost stabilită moneda națională, adică leul.

Era o monedă bimetalică, cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur, cu 100 de diviziuni care se numeau bani. Un leu era echivalent, atunci, cu un franc francez. Pe primele monede era gravat chipul Regelui Carol I.