News

De la eliminarea festivităților de premiere în școli, până la lupta pentru note. „În România, diplomele au devenit o țintă, singura țintă”

Profesoara Ana-Nela Popoveniuc din Bacău a lansat o petiție publică pentru renunțarea la premierea publică a elevilor la final de an școlar, susținând că școala nu reprezintă un concurs
14.06.2022 | 17:58
De la eliminarea festivitatilor de premiere in scoli pana la lupta pentru note In Romania diplomele au devenit o tinta singura tinta
Eliminarea festivităților de premiere și problema structurală a organizării învățământului românesc. Sursa foto: colaj Fanatik.
ADVERTISEMENT

Aproape 2.000 de persoane au semnat în doar 24 de ore petiția online lansată de către profesoara Ana-Nela Popoveniuc prin care a cerut eliminarea festivităților de premiere în școli pe motiv că este încălcată viața privată a copiilor, dar și, mult mai fundamental, pentru că este încurajată o competiție negativă în clase, competiție ce dăunează actului de educație.

Eliminarea festivităților de premiere în școli

Ana-Nela Popoveniuc, profesor doctor la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Bacău, a lansat zilele trecute, în nume propriu, o petiție online pentru eliminarea festivităților de premiere de la final de an în școli. Aceasta a susținut că a ajuns să facă acest gest ca urmare a efectelor observate „asupra elevilor premierea în cadru festiv a celor cu rezultate bune, făcându-le publice mediile, scoțându-i în evidență și separâdu-i în acest fel de colegii lor, dar și suferința celor cu rezultate mai puțin bune, care sunt puși în antiteză, în mod fățiș, cu cei premiați”.

ADVERTISEMENT

Dacă unul din argumente vizează o posibilă încălcare a dreptului la viață privată al elevilor, mult mai important de dezbătut este argumentul invocat cum că școala nu trebuie să reprezinte un concurs, fiind vorba de un drept la educație al copiilor.

„Nicăieri în lume elevii nu sunt apreciați sau umiliți în mod public, prin astfel de ierarhizări finale, în învățământul obligatoriu. Școala nu reprezintă un concurs, ci dreptul firesc al copilului la educație. Elevii să fie premiați pentru reușite la olimpiade și concursuri, și nu la absolvirea unui an școlar, în fața tuturor. Ei nu trebuie să fie în competiție cu colegii lor, sistemul ierarhic deschis conducând către invidie și ură, încurajând animozități între copii de vârsta mică și adolescenți”, a scris profesoara Ana-Nela Popoveniuc în petiția sa.

ADVERTISEMENT

Petiția profesoarei a fost salutată imediat de către Cristian Ghingheș, viceprimar al Municipiului Bacău din partea PLUS, și membru al Societății Academice Române, susținând că acest tip de festivism nu este întotdeauna în concordanță cu eforturile fiecărui elev. „Poate că un elev din mediul rural, care face zilnic naveta și care mai are vreo 3-4 frați acasă sau diverse alte probleme sociale merită felicitat și aplaudat în egală măsură la terminarea liceului cu media 8 exact ca cel de 10, care a avut posibilitatea să facă meditații peste meditații și să își dedice timpul exclusiv pentru învățat”, a arătat acesta într-o postare pe pagina sa de Facebook.

„Competiția este mama calității”

Așa cum era de așteptat, propunerea profesoarei din Bacău a divizat repede dezbaterea publică, mai multe voci susținând că prin astfel de măsuri se merge spre încurajarea mediocrității, ba chiar că vorbim de o situație în care „proștii fac gălăgie pentru că sunt discriminați”. Expertul în Educație, profesorul Ștefan Vlaston este de părere că învățământ de calitate este și rezultatul competiției ce există atât între elevi, cât și între profesori și că renunțarea la aceste festivități, dar și pasul următor, scăderea accentului pus pe realizările elevilor, ar putea duce la scăderea calității educației.

ADVERTISEMENT

„E o idee să fie simțul egalității și simțul nediscriminării, însă nu cred în această măsură pentru că viața este o competiție, o competiție pentru care copiii trebuie să se pregătească. Nu sunt de acord cu ideea că prin intermediul unei festivități de premiere sunt discriminați unii elevi. Poate sunt competitivi la sport, la arte, la muzică. Dar dacă acolo în școală premiile se dau pentru medii și mediile se obțin la română, matematică și alte materii, acolo-i competiția. Competiția este mama calității. Fără competiție noi nu avem calitate. Și cred că cea mai bună dovadă este sistemul privat, acolo unde există competiție, și între elevi, și între profesori, și unde avem și calitate. De aceea cei mai mulți părinți din clasa de mijloc se îndreaptă acum cu precădere către sistemul privat”, a declarat, pentru FANATIK, Ștefan Vlaston, care a subliniat că este necesar un proces de evaluare obiectiv, fără intervenția profesorilor, la nivel național astfel încât evaluarea să nu fie făcute pe baza de simpatii sau meditațiile pe care le oferă profesorii.

Diplomele, o țintă pentru părinți

Psihologii sunt de părere că eliminarea acestor festivități ar putea fi o măsură extremă, în contextul în care, în anumite contexte, ele pot avea un efect pozitiv asupra copiilor. Psihologul Mihai Copăceanu subliniază însă că întreaga festivitate de acordare a premiilor este doar un episod al unui fenomen mai larg și anume: un sistem unde diplomele au devenit singura țintă a copiilor în școală.

ADVERTISEMENT

„Faptul că vorbim de un număr atât de mare de persoane care au semnat petiția de eliminare a premierii publice ne indică faptul că și acest eveniment s-a transformat în altceva. Nu sunt doar cazuri izolate, sunt mărturii ale unor părinți ai căror copii se simt neapreciați sau chiar umiliți în mod public, cu acest prilej. Am primit mii de comentarii și sute de declarații ale unor părinți din Canada, Franța, Danemarca sau Germania, părinți care au exprimat modul în care copiii lor sunt realmente apreciați pentru meritele lor remarcabile, nu de multe ori la învățătură, cat la unele talente sau abilități. Iar diplomele din alte țări atestă participarea la unele activități, rezultatele sunt întotdeauna confidențiale, astfel nu există posibilitatea unor jigniri între copii, comparații sau situații de discriminare și stigmă socială.

ADVERTISEMENT

În România, diplomele au devenit o țintă, singura țintă, un scop care îl determină pe copil ca pe parcursul întregului an să fie sub stres și presiunea adulților de a obține anumite rezultate. Altfel este pedepsit. Imaginea premierii în sala de sport, curtea școlii sau căminul cultural este una care arată nivelul de maturitate al societății în care trăim. Orgoliile adulților se luptă, în detrimentul copiilor. Nu sunt de acord cu măsurile extreme, de interzicere a acestor evenimente, sunt de părere că ele au nevoie de altă maturitate, de demnitate, de momente de respect pentru toți copiii”, a declarat, pentru FANATIK, psihologul Mihai Copăceanu.

Alți psihologi sunt de părere că acest fenomen al notelor și diplomelor copiilor e unul care în foarte multe cazuri a fost acaparat de părinți, ajungându-se la situații în care aceștia din urmă pun presiune pe profesori sau chiar corup întreg sistemul.

„Eu una cred că nu ar trebui să renunțăm, dar nici să nu exagerăm cu ele. Într-adevăr, în ultima perioadă asistăm la o exagerare cu aceste premii, și avem cazuri cu părinți care mizează foarte mult și forțează copiii să aibă neapărat un premiu. Aceste lucruri merg adeseori și mai departe, cu părinți care intervin cu atenții sau cu presiuni la profesori și insistă ca elevul să ia premiu. Dacă ar fi rămas la stadiul de performanță exclusiv, și s-ar fi acordat unor elevi care sunt merituoși, atunci vorbim de o formă de gratitudine, de recompensă pozitivă pentru aceștia și o recompensă ce va vace parte din motivația viitoare pentru a obține rezultate bune”, a declarat, pentru FANATIK, psihologul Keren Rosner, care subliniază că vorbim de o recompensă pozitivă ce va contribui la motivația viitoare de a munci și a se dedica studiului și performanței școlare.

Aceasta subliniază că pericolul stă în punerea accentului pe prestigiul oferit de aceste premii și nu atât pe cunoștințele pe care le dobândește un copil.

„Din păcate, în multe cazuri acest proces s-a bagatelizat, s-a ajuns ca aceste premii, de fapt, să fie niște negocieri și niște ținte pe care părinții și uneori și copiii, prin consecință, le vizează, dar care nu au ca fond performanța școlară, cunoștințele în primul rând, ci primează prestigiul. Au nevoie de această recunoaștere și prestigiul pe care-l aduce copilul atunci când primește un premiu. Astfel, premierea și-a pierdut rolul și partea pozitivă. Atunci când vezi zece copii că iau premiul întâi, deja nu mai e vorba despre recunoașterea eforturilor, ci mai mult de a mulțumi orgoliul mai ales al părinților.

Am observat că un copil care primește un premiu pe merit, și știe ce efort real a depus pentru acest lucru, mulțumirea lui este extraordinară. Am întâlnit copii care făceau eforturi să studieze, în sensul că avea dificultăți în a aloca suficient timp studiului. Dacă inițial a fost nevoie de un sprijin și o ghidare din partea părinților pentru a depăși acest obstacol, și în momentul în care au avut performanță și li s-a recunoscut meritul, ei au început să îndrăgească studiul și să facă acest lucru benevol. Nu a mai trebuit să vină părintele să insiste. A fost suficient faptul că meritul său a fost recunoscut public, că cei din jur îl recunosc drept un elev silitor. Dacă aceste aprecieri sunt oneste, ele pot schimba în bine comportamentul unui copil, însă dacă ele sunt preferențiale, dacă nu sunt pe merit, vom avea exact efectul opus, de descurajare a acestora”, a mai precizat, pentru FANATIK, psihologul Keren Rosner.

O schimbare de paradigmă

Pe de altă parte, alte voci din sistem susțin că discuția este una extrem de sensibilă, dar și necesară la nivelul societății noastre. Marius Ghincea, cercetător la European University Institute, este de părere că în acest caz asistăm la un conflict între două tipuri de cultură: cultura onoarei versus cultura demnității, aceasta din urmă fiind o caracteristică a societăților dezvoltate.

„Cultura onoarei conferă importanță aprecierii publice, a reputației și a imaginii publice pozitive. Onoarea este conferită de alții, nu ține de valoarea inerentă a persoanei. De aici și coronița, diplomele și anunțarea mediei de absolvire. Alții îți conferă valoare și importanță și tot aceștia sunt cei care ți-o pot retrage.

Cultura demnității pune accent pe aspecte individuale, ce țin de valoarea intrinsecă a persoanei, fără a ține cont de ce cred alții despre tine. Demnitatea îți aparține inerent și statul are obligația de a o ocroti. De aici și apelurile pentru renunțarea la coronițe sau anunțarea mediei, care ar putea afecta demnitatea celor cu rezultate considerate indezirabile social. Societățile dezvoltate sunt definite de o cultură a demnității, nu de culturi ale onoarei”, a subliniat acesta într-o postare pe pagina sa de Facebook.

La rândul său, expertul în Educație, Marian Staș, este de părere și el că soluția propusă este una structural contra-culturală, și, citând studiul profesorului Daniel David, Psihologia poporului român, acesta susține că una din valențele comportamentului nostru la nivel de societate este cea de comportament neautentic.

„Tindem să ne comportăm complexați superiori sau complexați inferiori, dar nu egali cu noi înșine. Și atunci, din punctul ăsta de vedere, o dimensiune motivațională sau de recunoaștere publică precum cea despre care discutăm are consistență și greutate. Însă nu contează dacă ea reflectă și realitatea, câtă carte știm de fapt, important e să fim acolo, la panoul de premiere. 

Opinia mea profesională este că ierarhizarea nominală, pe medie, primul, al doilea, al treilea, este profund otrăvitoare, nu doar otrăvitoare. Este un comportament tipic documentat drept un comportament defensiv, de tip agresiv. O competitivitate de tipul, „media mea să fie media cea mai mare dintre mediile tuturor” este una în care nu mai are importanță câtă carte știu, ci important e ca media mea să fie cea mai mare. Ăsta este riscul cel mai mare. Am ajuns în situația în care dacă un copil nu are deja diplome peste diplome și zeci de medalii se leapădă părinții de el, și la fel și al profesori”, a declarat, pentru FANATIK, Marian Staș.

În opinia sa renunțarea la acest tip de ierarhizări nu are nicio legătură cu „triumful mediocrității”, sau „încurajarea analfabetismului” – așa cum a fost deja caracterizată în spațiul public propunerea profesoarei din Bacău. Potrivit acestuia subiectul e unul care se duce în inima nevoii de reinterogare a culturii organizaționale a școlii, o reorganizare una competiția între elevi să nu constituie motorul principal al învățării.

„Problema este alta: cum recunosc meritele individuale astfel încât să pun în evidență progresul fiecăruia dintre noi și nu un anume fel de ierarhizare. În secunda în care ierarhizăm, dintr-o dată tot procesul este deturnat de la recunoașterea valorii intrinseci a fiecăruia dintre noi, adică progresele pe care fiecare copil le face și nu el mai bun decât altul, în secunda în care am făcut așa ceva am dat în competitivitatea roșie și în comportamentul defensiv. Pentru că în mintea noastră cel mai adesea rămâne idee cum să ai media cea mai mare decât a tuturor celorlalți, și ăsta este ingredientul cel mai otrăvitor pe care școala îl cultivă în acest moment în societate”, a subliniat, pentru FANATIK, Marian Staș, autor al cărții “Patologia imposturii curriculare”.