Pregătirea fizică e mai importantă ca oricând în fotbal şi tot mai mulţi jucători petrec mult timp în sala de forţă în afara antrenamentelor. Orice avantaj pe terenul de joc este important, iar forţa poate fi unul dintre ele. Iată o serie de fotbalişti care s-au transformat incredibil de la începuturile carierei şi până acum.
Nu puteam să nu începem această listă cu unul dintre cei mai buni fotbalişti ai planetei, din toate timpurile. Cristiano Ronaldo îşi etalează muşchii de fiecare dată când are ocazia, fie că este vorba despre celebrarea vreunui gol sau de vreo reclamă în care este protagonist. Era doar un copil când s-a lansat în fotbalul mare şi asta se vedea. Munca intensă depusă la antrenamentese vede. Acum e o maşină de fotbal.
Jucător de bază la Wolves, în Premier League, Adama Traore a atras atenţia mai mult prin fizicul lui impresionant, deşi de talent nu duce lipsă. Crescut în La Masia Barcelonei, Traore era un puşti firav. După transferul în Anglia, a început să se transforme şi unii ar spune că a exagerat. Cert e că acum e o stâncă, greu de dărâmat, oricare ar fi adversarul lui. Extrema lui Wolves a reuşit să îşi păstreze totuşi şi viteza de deplasare cu care se remarcase la juniori. Acum este unul dintre cei mai buni din lume, din punct de vedere fizic.
I se spune „Bestia“ şi e lesne de înţeles de ce. Doar privind fotografiile cu el şi nu ai vrea să fii fundaşul care-l ţine, pentru că, DA!, Adebayo este vârf de atac. Deşi a împlinit 38 de ani pe 10 mai, masivul vârf de atac născut la Londra joacă pentru Wycombe Wanderers în League One (a treia divizie engleză). E foarte atent la dietă şi consumă mulţi carbohidraţi. Apoi exerciţii, zilnic. Se vede, nu?
Rămânem în Anglia, dar ne mutăm în Premier League, la Manchester United. Apărut din academia clubului, Marcus Rashford a impresionat la debutul său în fotbal marcând pe în fiecare competiţie de la primul joc. Înalt, tehnic şi rapid, puştiul longilin a făcut ravagii în careurile adverse. Problema lui era că la orice duel cu un fundaş central ajungea să verifice dacă e iarba tunsă bine. Nu mai e cazul. Rashford a trecut pe la sala de forţă şi lucru ăsta se vede.
Campion mondial şi european, multiplu câştigător de Champions League şi nu de puţine ori decisiv pentru Real Madrid şi pentru naţionala Spaniei, Sergio Ramos nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este considerat cel mai bun fundaş central din lume şi orice atacant îşi doreşte să nu aibă de-a face cu el. O stâncă în apărare. Dar vi-l mai amintiţi la început de carieră, când tocmai se transferase de la Sevilla la Madrid. Era un puşti slăbuţ dispus la greşeli. Cât de mult s-au schimbat lucrurile…
Esenţele tari se ţin în sticluţe mici spune o vorbă. Puţine „sticluţe“ sunt mai mici decât Shaqiri pe terenul de fotbal la cei 169 de centimetri ai săi. Dar elveţianul cu origini albaneze este tare. Un pachet de muşchi bine lucraţi în ore de antreanament. Nu prea prinde el un loc în echipa lui Liverpool, dar şi când o face îşi poate etala şutul extrem de puternic. Nici nu avea cum să fie altfel, la cât de mult lucrează pentru forţă. Dar dacă ne uităm la el în echipamentul lui Basel, unde s-a lansat, parcă sesizăm nişte diferenţe…
Când te cheamă Givanildo Vieira de Sousa, dar toată lumea îţi spune Hulk, e clar că eşti o forţă a naturii. E cazul brazilianului de la Shanghai SIPG. Un adevărat globetrotter, Hulk a debutat în Brazilia natală, jucând de doar două ori pentru Vitoria, de unde a plecat în Japonia. A venit în Europa, la Porto şi apoi Zenit, pentru a lua calea Chinei, în 2016. Peste tot a impresionat cu tehnica şi viteza sa, în ciuda gabaritului peste medie. În ultima perioadă, a petrecut mai mult timp pe la sală, iar Hulk cel slăbuţ de la Vitoria sau cel plinuţ din Europa a devenit subiect de studiu al sistemului muscular la orele de Anatomie.
În România, pregătirea fizică nu se compară cu cea din marile campionate, lucru confirmat şi de fotbaliştii români plecaţi afară. Şi, de multe ori, nici jucătorii înşişi nu sunt dispuşi să facă eforturi suplimentare. Nu este şi cazul lui Ciprian Deac, recunoscut pentru felul în care se pregăteşte atât la antrenamente, cât şi suplimentar, în sala de forţă. Iar asta se observă. Nu credeţi? Priviţi fotografiile.
Ştim că pacheţelele de muşchi nu reprezintă totul în sportul rege, altfel Thomas Muller nu devenea niciodată campion mondial, dar trebuie să recunoaştem că suntem impresionaţi de munca depusă de cei din lista de mai sus pentru a fi în cea mai bună formă.