Într-un context geopolitic marcat de războiul din Ucraina și de nevoia de solidaritate regională, Ziua Maramureșului, instituită de anul acesta să fie pe 15 august, a depășit statutul de simplă celebrare culturală și religioasă. Prima ediție a dorit să reafirme rolul strategic al Maramureșului – punte de legătură între România și Ucraina – și să arate că tradițiile pot funcționa ca vectori ai diplomației moderne. În județ, locuiesc peste 30.000 de ucraineni. Deputatul liberal Cristian Niculescu-Ţâgârlaş a ținut să transmită un mesaj important.
Prima ediție, desfășurată la Moisei, a adunat nu doar comunități locale și oficiali români, ci și invitați de marcă de peste Tisa. Contextul internațional a conferit evenimentului o miză aparte: războiul din Ucraina, aflat la al doilea an, și nevoia de întărire a legăturilor regionale.
„Un mesaj diplomatic important a fost transmis de președintele Radei Supreme a Ucrainei, Ruslan Stefanchuk, cu ocazia Zilei Maramureșului. (…) Mesajul a întărit dimensiunea internațională a evenimentului de la Moisei, dar și legăturile de prietenie dintre comunități”, a punctat deputatul liberal Cristian Niculescu-Țâgârlaș.
Ruslan Stefanchuk, unul dintre oamenii de încredere ai președintelui Volodimir Zelenski și șef al legislativului ucrainean, a salutat „credința și unitatea maramureșenilor”, dar și rolul „determinant” pe care județul îl joacă în relațiile diplomatice dintre România și Ucraina.
Dincolo de tonul protocolar, mesajul său a avut o încărcătură strategică: recunoașterea Maramureșului ca spațiu simbolic în ecuația de securitate regională. Kievul, aflat în plin efort de consolidare a alianțelor, mizează pe relația cu Bucureștiul și pe cooperarea trilaterală România – Ucraina – Republica Moldova, cunoscută sub formula „triunghiului de la Odesa”.
Pentru România, implicațiile sunt duble. Pe de o parte, evenimentul validează Maramureșul ca pol de soft power cultural, unde tradițiile, patrimoniul și identitatea locală devin instrumente de dialog diplomatic. Pe de altă parte, consolidează rolul județului de punte între Europa stabilă și Ucraina aflată sub agresiune militară.
Deputatul Cristian Niculescu-Țâgârlaș, prezent la manifestări, a insistat asupra valorii simbolice: „Maramureșul cu munții săi semeți ce par să străjuiească veacurile, cu porțile sculptate în lemn și cu oamenii mândri în cămeșile cusute cu suflet a impresionat pe oaspeții străini. (…) Sunt mândru că aparțin și reprezint aceste ținuturi în care tradițiile și obiceiurile se transmit generațiilor următoare, ca parte a unui tezaur unic și inestimabil”.
Particularitatea Maramureșului vine și din compoziția sa etnică: peste 30.000 de etnici ucraineni trăiesc în județ, păstrând tradiții proprii, dar și legături familiale cu cei de peste graniță. Această realitate face ca diplomația culturală să aibă o relevanță aparte aici.
Stabilită pe 15 august, de Sfânta Maria Mare, Ziua Maramureșului îmbină în mod natural latura religioasă cu cea culturală. Alegerea nu este întâmplătoare: credința, pilon identitar al comunității, devine și limbaj universal prin care se transmit mesaje de solidaritate.
În același timp, Moiseiul nu a fost ales întâmplător pentru lansarea oficială. Localitatea este un simbol al rezistenței și memoriei colective, loc al masacrului din 1944, dar și spațiu care adună anual mii de pelerini.
Ceea ce s-a conturat la Moisei arată că diplomația culturală poate completa și chiar modela discursul politic. Dacă tratatele oficiale și negocierile dure stabilesc cadrul, evenimentele de genul acesta dau consistență relațiilor bilaterale. În locul jargonului tehnic, tradițiile și simbolurile locale creează punți între comunități.
Analisții subliniază că soft power-ul are un rol crucial în regiuni de frontieră. Porțile sculptate maramureșene, costumele populare sau cântecele tradiționale pot deveni la fel de relevante ca documentele diplomatice, pentru că transmit identitate, continuitate și valori comune. Într-un spațiu unde geografia și istoria au lăsat urme adânci, de la conviețuirea multietnică până la tragedii de război, cultivarea acestor punți culturale este o investiție pe termen lung.
„Prin cultură putem ajunge în foarte multe locuri, în care nu am putea ajunge altfel, prin procedurile de diplomaţie obişnuite”, spunea, în urmă cu ceva ani, Liliana Țuroiu, fostul președinte al ICR – Institutul Cultural Român.
Deputatul liberal a accentuat, în mesajele sale publice, orgoliul de a reprezenta Maramureșul în Parlamentul României, dar și convingerea că tradițiile locale pot servi drept model în construcția unei identități europene comune.
„Sunt mândru să reprezint Maramureșul”, a spus acesta, adăugând că rolul său ca parlamentar nu se rezumă la legislație, ci și la promovarea patrimoniului cultural ca resursă strategică.
În actualul context geopolitic, cu Ucraina aflată sub amenințarea constantă a Moscovei și cu Republica Moldova expusă presiunilor hibride, România devine un actor-cheie în susținerea rezilienței regionale. Ziua Maramureșului, prin amploarea sa și prin mesajele transmise, poate fi citită ca un pas în consolidarea acestei strategii. Nu întâmplător, Kievul a ales să transmită prin Stefanchuk un semnal de deschidere și încredere.