De la T-Model la Al Rihla, o bijuterie tehnologică. Scurtă istorie a mingilor de la Campionatul Mondial. Video

Cu fiecare zi care trece ne apropiem de startul Campionatului Mondial Qatar 2022. Competiție al cărui start îl vom consemna pe 20 noiembrie. Și, pentru a intra, încet-încet, în atmosferă, aruncăm o privire asupra mingilor folosite în cele 21 de ediții de până acum. Dar și a reperelor oferite de Al Rihla, cel de-al 14-lea model realizat consecutiv de Adidas.

Al Rihla se anunță un coșmar pentru portari

Călătorie este traducerea din arabă a numelui modelului pregătit pentru ediția 2022 a Campionatului Mondial. Însă, și în cazul lui Al Rihla, nu vorbim despre o experiență pozitivă.

Așa cum se întâmplă în cazul fanilor, pentru care costurile sau restricțiile din Qatar sunt doar două dintre detaliile care i-au făcut să strâmbe din nas.

Ori al fotbaliștilor. Care, din pricina faptului că pentru prima dată în istorie competiția este găzduită iarna, au avut parte de un start de stagiune infernal.

Digi24.ro

Imagini cu momentul în care a fost capturat asasinul lui Adrian Kreiner, în Indonezia. El era pe lista celor mai căutați infractori

Când vine vorba despre Al Rihla, se vorbește despre o experiență de coșmar pentru portari. Căci miza specialiștilor care l-au conceput a fost acela de a favoriza spectacolul.

Digisport.ro

"Cutremur" la un post de televiziune! Își schimbă prezentatorii sau pierd contractul de 69.000.000€ / an

”Jocul devine mai rapid și, pe măsură ce se accelerează, precizia și stabilitatea zborului devin extrem de importante. Noul design permite mingii să-și mențină viteza semnificativ mai mare pe măsură ce călătorește prin aer”, spune Franziska Loeffelmann, director de design – Football Graphics & Hardwear, adidas.

Ce înseamnă acest lucru? Balonul a fost conceput pentru a rezista la cele mai mari viteze. Și, între toate modelele create pentru Cupa Mondială, este cel care se mişcă cel mai repede prin aer.

Mai mult, dinamica sa este ciudată în aer. Ceea ce înseamnă că traiectoriile sale sunt mai greu de anticipat. Și, în plus, fabricată exclusiv din vopseluri şi cleiuri pe bază de apă, din motive ecologice, ar avea o aderență mult mai slabă decât Jabulani.

O bijuterie tehnologică

Altfel, avem de-a face, conform tradiției din ultima vreme, de un model al cărui design este inspirat de gazda întrecerii. Incluzând simboluri legate de drapelul, cultura, arhitectura și ambarcațiunile specifice Qatarului.

Dar și cu o minge în ton cu vremurile. Pentru că Al Rihla este o componentă importantă a Semi-Automated Offside Technology (SAOT). Extensia VAR dedicată ofsaidului.

Astfel că înglobează Suspension System, care, printr-o tehnologie high-tech, oferă detalii exacte privind mișcarea balonului. Oferind informații precise privind poziția sa, dar și, când este atinsă sau lovită, momentul și locul.

Al 14-lea model produs de adidas

Al Rihla este al 14-lea model de minge folosit de la începutul colaborării cu cei de la adidas. FIFA a încredințat companiei această sarcină după succesul de care s-au bucurat baloanele produse pentru Europeanul din 1968 și JO de la Ciudad de Mexico din același an.

1970: Telstar

Adidas a creat Telstar, cu 32 de panouri alb-negru. Mai exact 12 pentagoane negre și 20 de hexagoane albe. Un design gândit pentru a favoriza vizibilitatea la televizor.

În condițiile în care transmisiunile erau alb-negru, iar competiția urma să aibă o acoperire cvasi-globală. De precizat că mingea beneficia de tehnologia Durlast pentru învelișul care proteja pielea și îi menținea calitățile în condiți de ploaie.

1974: Telstar Durlast

După succesul din 1970, nu au existat modificări de design, ci doar în ceea ce privește stratul protector, care de această dată era însă mult mai gros.

A fost și momentul în care compania producătoare a primit dreptul de a folosi branding-ul pe minge. Astfel că și fanii au putut cumpăra mingi similare cu cele cu care s-a jucat la competiția din Germania.

1978: Tango

În 1978, adidas a introdus Tango – numit după faimosul dans al țării gazdă, Argentina. Însă, pentru a evita un eventual eșec, ținând cont de popularitatea modelului anterior, a avut și un plan de rezervă, ”Telstar 1978”.

O măsură de precauție care s-a dovedit deloc necesară. Pentru că adidas Tango, cu cele 20 de ”panouri” albe ce găzduiau ”triade” care lăsau să se întrevadă 12 cercuri, a devenit un model iconic.

1982: Tango Espana

Un nume similar, cu trimitere către țara gazdă, și același design. Însă, tehnologic, a adus îmbunătățiri majore, anunțând sfârșitul epocii în care se folosea mingea de piele.

Sunt de amintit cusăturile impermeabile sigilate. Cele care asigurau un plus de durabilitate și rezistență la apă, astfel că stratul Durlast nu mai era necesar.

1986: Azteca

Azteca nu este o minge memorabilă în sine, dar este de o importanță vitală în istoria baloanelor de la Cupa Mondială. Și aceasta din mai multe motive.

În primul rând pentru că, după ce ”refolosise” Tango punând accent pe țara organizatoare, în Spania, adidas scotea din nou în evidență organizatoarea competiției. Lucru care a devenit tradiție.

Dar, lucru mai important, aceasta a fost prima minge sintetică folosită la o Cupă Mondială.

1990: Etrusco Unico

De această dată omagiul adus țării gazdă este oferit de referința la etrusci, o civilizație a Italiei antice. Atât prin nume, cât și prin ”leii” care decorau ”triadele” în stil Tango.

Tehnologic, asistăm la o nouă modificare importantă. Mai precis, adidas a introdus o spumă poliuretanică internă, care asigura balonului protecție deplină la apă.

1994: Questra

Pentru Mondialul din SUA, tema a fost călătoria în spațiu, evidențiată în ​​designul mingii, dar și în tentativa de a realiza cel mai futurist model de balon folosit vreodată.

Principala inovație a fost un strat de spumă de polistiren pe exteriorul mingii. Care făcea mingea mai ușor de controlat și îi sporea viteza. Lucru care avea să se vadă de-a lungul turneului, în care au existat doar trei meciuri terminate fără vreun gol.

1998: Tricolore

Prima ediție a Mondialelor difuzată într-o transmisiune color a fost cea din 1970. A fost nevoie însă să mai treacă 28 de ani ca să apară și prima minge cu un design multicolor.

A păstrat triadele Tango, dar, după cum sugerează și numele, le-a dat tonuri de roșu, albastru și alb pentru a se potrivi cu steagul francez. Iar stratul de spumă de polistiren a crescut capacitatea de revenire și răspuns al balonului.

2002: Fevernova

S-a renunțat la aspectul tradițional Tango pentru o minge albă pe care modelele triunghiulare în verde, auriu și roșu aveau dimensiuni mai mari.

Tehnic, cei de la adidas au creat o minge care părea mai ușoară, deși, în fapt, era la limita maximă de greutate impusă de FIFA. David Beckham, care a ajutat la testarea sa, spunea că avea un grad de precizie mai mare decât al modelelor anterioare. Dar lui Gianluigi Buffon i se părea că ”sare ca o nebună”.

2006: Teamgeist

Teamgeist înseamnă spirit de echipă. Un tribut adus tradiției echipei Germaniei, despre care știți, se spune, că o poți considera învinsă doar atunci când a urcat în autocar.

Au existat mingi personalizate pentru fiecare meci și una specială pentru finală. Teamgeist avea doar 14 panouri și mai puține cusături, astfel că era mai rotundă și mai consistentă. Însă și o mișcare imprevizibilă în aer.

2010: Jabulani

Adidas a încercat să creeze o minge mai rotundă ca niciodată, scăzând din nou numărul de panouri, de la 14 pe Teamgeist la doar opt. Însă efectul a fost ”ucigător” pentru portari, din pricina traiectoriei imprevizibile a balonului și mai ales al vitezei de deplasare.

Lucru certificat ulterior de studii NASA. În timp ce Iker Casillas spunea că nu a văzut ceva mai oribil, iar Julio Cesar a comparat modelul cu mingile vândute în supermarketuri.

2014: Brazuca

Jabulani a fost un coșmar de PR pentru adidas. Motiv pentru care a urmat un nou proces intens de cercetare și testare. Mai mult, încă înaintea competiției au fost trimise baloane către federațiile naționale.

Și, în cele din urmă, deși numărul de ”panouri” a fost scăzut iar, de la opt la șase, modelul a avut parte de mai mult succes. Fiind adoptat și în Bundesliga sau MLS.

2018: Telstar 18

Evident, un omagiu adus modelului din 1970. A fost primul model, din 1994, a cărui combinație predominantă a fost alb-negru. Contrastul era asigurat de siglele aurii adidas, Telstar și World Cup.

La fel ca Brazuca, avea doar șase panouri, dar acestea au fost aranjate într-o formă complet nouă. Și, vizual, aveai senzația că le regăsești pe cele 32 de la modelul din 1970.

O versiune ușor diferită, numită „Telstar Mechta”, a fost introdusă pentru faza eliminatorie a competiției. Varianta de culori pentru Mechta (însemnând „vis” sau „ambiție” în rusă) includea roșu și negru pe un fundal alb.

https://www.youtube.com/watch?v=jEjVNPd3x4M

Predecesoarele

La primele opt ediții ale Campionatului Mondial, baloanele nu au avut niciun design special, nefiind realizate de vreo companie. Să privim așadar către epoca pre-adidas.

1930: Tiento și T-Model

Nu a existat nicio minge oficială pentru prima Cupă Mondială, desfășurată în Uruguay în 1930. Înainte de finală, Argentina și Uruguay s-au certat pentru cine va furniza balonul și au convenit să o schimbe la pauză.

Și este posibil să fi avut o influență destul de substanțială asupra rezultatului jocului. După o primă parte cu modelul ”Tiento”, fără șireturi, al argentinienilor, aceștia conduceau cu 2-1.

Apoi, s-a folosit T-Model, mingea mai mare și mai grea a uruguayenilor. Iar aceștia au marcat de trei ori și au câștigat titlul!

1934: Federdale 102

Italia lui Mussolini a produs modelul Federdale 102. La care, șireturile din piele erau înlocuite cu unele de bumbac. Spre satisfacția celor care loveau mingea cu capul. Dar existau și altele produse de englezi.

La acea vreme însă forma balonului de joc depindea de priceperea celui care-l umfla. Astfel că, înaintea fiecărui meci, căpitanii de echipă erau puși să aleagă mingea de joc. Lucru care a făcut, spre exemplu, ca finala, spre consternarea lui Mussolini, să se joace cu un model englezesc.

1938: Allen

Allen, companie cu sediul la Paris, a fost prima care și-a pus numele pe o minge oficială. Și a propus un model aproape identic cu Federdale 102.

Exista totuși o diferență importantă. Și anume că marginile panourilor de pe mingea Allen erau mai rotunjite decât în cazul celei produse de italieni. Detaliu care avea să se păstreze și după Război.

1950: Duplo T

Marea descoperire pentru turneul din 1950 fusese făcută în Argentina la începutul anilor 1930. Și aștepta doar acceptul FIFA, după ce fusese folosită în ligile din Argentina și Brazilia, sub numele de Superval, respectiv Superball.

Practic, nu mai era nevoie de oameni calificați pentru a umfla balonul. Pentru că acesta nu mai avea șireturi. Era o sferă de piele complet închisă, cu supapă.

1954: Swiss World Champion

La această ediție s-a jucat cu o minge abricată de compania Kost Sport din Basel. Un model care a făcut un alt pas mare înainte prin adoptarea unei structuri cu 18 panouri, interconectate într-un model în zig-zag.

Această formă urma să fie folosită de multe modele de mingi timp de decenii.

1958: Top Star

FIFA a invitat producătorii să trimită modelele pe care le realizau fără însemne pentru a se alege mingea cu care se va juca. Au fost 102 propuneri care au fost analizate și testate de patru membri ai comitetului de organizare al FIFA și doi oficiali suedezi.

A câștigat numărul de catalog 55, pe care au numit-o Top Star. Mingea produsă de o companie din Angelholm a fost prima cu 24 de ”panouri” folosită la o Cupă Mondială.

1962: Crack

Realizat de compania chiliană Custodio Zamora, avea 18 panouri, dar caracteristica definitorie a fost că erau împărțite neregulat. Unele erau hexagonale, altele dreptunghiulare. Și toate erau cusute manual împreună.

A fost, din punctul de vedere al reacțiilor pe care le-a stârnit, predecesoarea lui Jabulani. Pentru că a fost extrem de controversată.

1966: Challenge 4-Star

Ca și în 1958 s-a apelat la o selecție ”în orb”. De data aceasta au fost 111 propuneri. La final, câștigătoarea a fost mingea Challenge 4-Star realizată de Slazenger, companie mai bine cunoscută pentru implicarea în tenis.

Balonul era similar cu Top Star, dar avea 25 de panouri în loc de 24.