În toate orele dinainte de meci, Craiova știa că, dacă va învinge la Cluj, în a doua zi de Paște, va fi aproape campioană. Mai știa și că egalul îi va permite să meargă mai departe, în cele (doar) șase etape rămase, cu același statut de mare favorită, dar știa și că o eventuală înfrângere va contrabalansa totul în favoarea Universității din Cluj.
Avea, prin urmare, ce apăra, mai degrabă decât de ce ataca, așa că a început apărându-se. Doar că pe teren se juca altceva. Bergodi citise gândurile Științei, mai ales că avusese cu ea, cândva, o legătură empatică, și ordonase alt plan.
Va lăsa Craiova să joace, să se desfășoare, să alerge, nu neapărat să obosească, pentru că asta nu putea fi o certitudine, ci o va lăsa, de fapt, să strângă încredere. Pentru că, odată hiper încrezătoare în ce știe și ce poate, Craiova o să piardă din atenție. Iar atunci clujenii vor apăsa niște resorturi cunoscute doar de ei, vor acționa pe niște trasee doar ale lor, și vor lovi. În fond și la urma urmei, când îi ai în teren pe Mendy, Lukic și Stanojev, nu asta e obligatoriu să faci? Mai ales că, de partea cealaltă, nu era căpitanul Bancu, suspendat. Un om cât o echipă, nu?
Dar și Baiaram era, acum jumătate de an, un om cât o echipă, ba parcă și Nsimba. Niciunul nu joacă de la început însă, așa cum, la clujeni, nici Macalou nu prinde primul 11. Nici Nistor! Nu e loc decât pentru oameni tip “comando”, se joacă titlul!
Craiova nu doar că începe clasic, dar e deja într-o formulă clasică, cu punctele fixe din apărare, Romanchuk-Rus-Screciu, cu “pivoții”, cum spun spaniolii, în variantă inedită, Cic și Teles, pentru că lui Anzor i s-a făcut rău la încălzirea de dinaintea partidei, apoi dreapta Mora și Florin Ștefan pe stânga. Și în față, Don Filipe alternează: acum, lângă underul David Matei, apar Etim și, semi-surpriză, Assad.
Ciocnirea involuntară Coubiș-David Matei (min.11) anunță că 17.000 de oameni vor vedea fotbal, dar vor simți intensitate. Prima ocazie vine în minutul 14, când Iulian Cristea trimite cu capul peste din 6 metri, iar 30 de secunde mai târziu vine și golul: El Sawy e impetuos pe flancul pierdut de Mora, centrează pe jos, Mendy sare peste minge și Stanojev reia cu exteriorul din 7-8 metri: 1-0. Bergodi știuse el ce știuse!
Mai ales că totul se termină repede pentru olteni: în minutul 20, când Etim intră cu talpa pe glezna lui Mikanovici și Istvan Kovacs rupe, corect, echilibrul! Craiova, în 10, devine repejor o pradă ușoară pentru toate combinațiile clujenilor, amânând nu doar verdictul în ceea ce privește titlul, ci și suspansul meciului, pentru altădată. Pentru alt meci, pentru altă seară, pentru cine știe când…
Sigur, oltenii nu cedează, dar, din păcate, nici nu (mai) contează. Assad trage de la distanță, nu prea tare, dar prinde poarta (min. 38), și cam atât. De fapt, nu e doar atât, ci e mult mai rău: în minutul 45, Stanojev îl angajează pe Lukic care pleacă în sprint fix de la centrul terenului, cu Screciu pe urme, iar portarul Craiovei, Laurențiu Popescu, are proasta inspirație să iasă din poartă și este lobat de fostul lui coechipier: 2-0. Scor la pauză. Meci încheiat definitiv!
Repriza a doua nu e decât un efort crunt și fără consecințe bune pentru olteni, ba, dimpotrivă! Rele, cele mai rele. Alb-albaștrii nu coboară astfel doar de pe prima poziție, ci și din postura de favorită la titlu, ceea ce e mai mult decât un eșec, e o problemă. Una importantă. Pentru că și scorul începe să devină o pedeapsă… Numărată în picioare, Craiova ajunge la pământ în minutul 51, când Mikanovic centrează nestingherit de pe flancul drept și Lukic face “dubla”, execuție simplă, cu capul, din centrul careului: 3-0!
Bergodi a continuat sâ-i lase pe craioveni să joace, să țină de minge, cum zicea taică-meu, Nsimba (intrat în locul lui Assad), trage de la 25 de metri, dar Gertmonas scoate de la “rădăcina” barei (min.64), însă asta e cam tot, deși, odată cu Nsimba intraseră și Băsceanu (înlocuindu-l pe Matei), și Baiaram (a ieșit Florin Ștefan).
Macalou a fost blocat cu greu de Screciu și Popescu (min. 66), și partida s-a stins pentru olteni, blocați în propria neputință. Chiar dacă Teles și Cicâldău sunt opriți de Gertmonas și Cristea la aceeași fază (min.77). Badelj și Crețu au intrat și ei , pe final, în locul lui Cic, respectiv Screciu. Zece minute mai târziu, Macalou sprintează de unul singur în spatele lui Badelj, și-i pune mingea pe tavă lui Nistor : 4-0! Încă un “ex” care pune Craiova la pământ. Și ce “ex”! Și ce scor!
De acum înainte, pentru Craiova totul se va juca pe muchie de cuțit, cu ochii privind în sus, la cealaltă Universitate, cea din Cluj, la cealaltă realitate, cea de pe tabelă și din clasament și, vai, la premiul care a fost atât de multă vreme al ei, și nu mai e! Raiul în care a trăit din vară și până acum, de Paști, s-a transformat într-un Purgatoriu pe Cluj Arena. Dacă va mai fi, dacă îl va cuceri, acel loc, și nu va coborî în Infern, în cele 6 etape rămase, e o chestiune de destin, așa cum, până acum, titlul părea doar o chestiune de timp.