De unde a pornit campania care a dus SuperLiga în toată presa internațională: „La ce se pricep românii? La fotbal și la politică”. Hilde Tudora, mărturisiri despre ajutorul neștiut primit de la Mihai Stoica și Mircea Rednic

FANATIK a stat de vorbă cu persoana care a făcut posibilă intrarea fotbaliștilor din SuperLiga pe teren cu cățeluși în brațe. O campania de un real succes care a făcut înconjurul publicațiilor internaționale de referință. Hilde Tudora, în prezent directorul de la Protecția Animalelor CJ Ilfov, a povestit cum a virat de la o carieră impresionantă în jurnalism la un job care constituie salvarea animalelor, educarea copiilor și schimbarea mentalităților.

Bănuiesc că dragostea ta pentru cățeluși e de când erai copil…

Da, de când m-am născut. Mereu am avut animale, am animale în casă, iar de mic copil adunam animale de pe stradă. Și acum îmi spun ai mei că atunci când eram mică, făcând o comparație cu alți copii, tot timpul am fost foarte blândă în mângâieri, gesturi, cu animalele. Niciodată nu le-a fost frică să îmi lasă un cățel pentru că îl strâng de gât din greșeală. La noi în casă erau Heidi și Laika, cățelușele care erau de pe vremea mamei mele, eu le-am prins deja bătrâne. Îmi aduc aminte că mereu hrăneam cățeii în drumul meu spre școală. Era bancnota acea 2.000 de lei, cu eclipsa, și eu mă opream la magazinul din centru, luam salam la bucată, așa era pe vremea aia, și hrăneam cățeii. Tot timpul veneau cu cățeii acasă, ai mei îmi spuneau mereu că avem destui.

Nu-i așa că voiai să devii medic veterinar?

Ba da! Realitatea e că nu eram foarte bună pe partea asta a științelor exacte, mi-a plăcut literatura, filologia. După care am trăit cu impresia că jurnaliștii au foarte mulți bani. Am zis că o să mă fac jurnalist, o să am foarte mulți bani, și o să îmi fac un adăpost de câini și de cai. Eu vin din Dolj, la noi în zonă oamenii au foarte mulți cai și îi vedeam pe timpul verii abandonați pe câmp, că nu aveau ce să mănânce. Nu mi-a ieșit partea cu banii (n.r. râde). Mi-am dorit multă vreme să am adăpost de animale, până mi-am dat eu seama că nu asta este soluția.

Și în presă am fost preponderent reporter pe politic și pe economic, dar în orice redacție în care m-am adus am avut două mari dorințe. Să fac treabă acolo, dar să pot să abordez subiecte din lumea animalelor și din Casa Regală a României. Tot timpul am făcut materiale despre animale, am arătat lucrurile care nu sunt în regulă, am promovat modificarea legislație ca cei care fac rău animalelor să fie pedepsiți. Tot timpul am vrut să le arăt telespectatorilor, oamenilor, partea asta și că nu e vorba neapărat doar despre iubirea de animale. Ci despre empatia de care dăm dovadă și cum ne raportăm la societate. Empatia este cea mai de preț calitate.

Digi24.ro

Concluziile lui Nicușor Dan după consultările informale: Noul Guvern va avea ca obiectiv până în septembrie să propună bugetul pe 2027

A existat un moment 0 care te-a făcut să alegi asta?

Fusesem reporter, avusesem și emisiune, iar în ultima perioadă eram editor în prime-time, pe jurnale. Nu mai era ceva ce să-mi doresc în presă și îmi doream să schimb lucrurile pe partea asta de animale. M-am gândit să îmi fac un ONG, dar voiam să fac mai mult. Ideea era să fac ceva să prevenim aceste cazuri. Când mă tot gândeam la treaba asta s-a înființat Poliția Animalelor, a existat o discuție pentru ocuparea unui post de purtător de cuvânt. Dar eu nu îmi doream să expun,  îmi doream să pot să fac lucruri. A coincis cu momentul în care la Consiliul Județean Ilfov a venit un politician care iubește animalele, Huber Thuma. Îl știam de dinainte, m-a sunat o dată și mi-a zis: ‘Am numărul tău de la o jurnalistă care mi-a zis că iubești foarte mult animalele. Eu sunt politician, am un program foarte ocupat, dar sunt niște câini pe o listă de eutanasiere în Brăila. Vreau să-i scoți’. Mi-am dat seama că omul este din lumea noastră, nu este doar un politician. A fost și motivul pentru am zis da, vreau să lucrez la Consiliul Județean Ilfov, am avut șansa să lucrez cu oameni tineri care iubesc animalele, toți au animale acasă.

Digisport.ro

VIDEO Două cuvinte! Ce a spus Aryna Sabalenka la fileu, după ce Sorana Cîrstea a eliminat-o la Roma

Da, văd în postările voastre că aveți și animale în birou.

Asta a fost prima schimbare pe care am făcut-o la Consiliul Județean Ilfov. Am făcut instituția pet friendly. Eu cred că este un semn de normalitate ca în orice instituție toți oamenii, că au de mână un copil sau un cățel, să fie respectați. Primesc multe mesaje: ‘Bine că faci pentru animale, dar pentru copii nu faci’. Nu, ideea este să facem ceva bine.

Dar nu se exclud.

Exact, nu se exclud! Eu mai spun un lucru. Un om care are un câine cu probleme de comportament nu o să plece nicăieri cu el, prin restaurante, cafenele, pentru că este un stres pentru omul ăla. Pentru că este un stres pentru omul acela. Evident că avem legi. Sunt câteva rase periculoase care trebuie să poarte botnițe.

La ce se pricep românii? La fotbal și la politică

A doua idee care a fost?

A fost cea mai frumoasă campanie a noastră. Am început să salvăm animalele de pe stradă și să le aducem la Consiliul Județean Ilfov. Aveam la un moment dat 25 de animale, câini și pisici într-o instituție publică, în centrul Bucureștiului. Noi nu mai făceam nimic altceva decât să îngrijim animalele prin rotație. La un moment dat mi-am dat seama: ‘Băi, ce facem noi? Nu gândim deloc macro’. Facem ce fac toate ONG-urile. OK, am salvat 20 de căței luna asta, dar pe urmă ce facem? Mi-am dat seama că nu pot salva toate animale din Ilfov și din lume. Așa că am zis stop! Nu mai aducem animale la muncă, decât cazuri extrem de speciale pentru că noi nu făceam nimic altceva macro. Am zis să gândim o campanie de promovare a adopție la scară largă. Cred că m-a ajutat foarte mult și gândirea de jurnalist pentru că am zis: ‘Domne, la ce se pricep românii?’. La fotbal și la politică. Nu aveam cum să aduc câini în politică… (n.r. râde). Când eram editor la Digi 24 pe perioada pandemiei, editorii sunau invitații. Îmi aduc aminte că veneau comunicate de presă de la LPF, cazuri de COVI de la echipele de fotbal. Aveam numărul de telefon al lui Justin Ștefan de la LPF și am zis: ‘Măi, cum ar fi să intre fotbaliștii cu câinii în brațe?’. Mi-ai zis toți: ‘Pe bune? Tu nu realizezi ce bani sunt în SuperLiga‘. Dar eu nu voiam să-i plătesc, voiam să facă asta ei.

Și cum ai procedat?

I-am dat un mesaj lui Justin Ștefan. Ne-am văzut la o cafea, la LPF. Îmi aduc aminte că nu am băut deloc din cafea, atât de mult am vorbit (n.r. râde). La final am văzut că nu luasem o gură din cafea.

I-am spus că noi suntem o instituție publică, nu există buget pentru așa ceva și că noi niciodată nu o să plătim fotbaliștii să ia cățeii în brațe. Dar eu cred că ne va ajuta și pe noi să ducem mesajul „Adoptă!”, dar și Liga Profesionistă de Fotbal. Este o cauză nobilă. Mi-a zis că este de acord, dar că trebuie să ia OK-ul de la președintele Iorgulescu. Am luat OK-ul și de la președintele Iorgulescu și așa am început această campanie.

Premieră în România! Campania de la Dinamo – FCSB, preluată de 12 țări

Îmi aduc aminte că am intrat la primul meci, FCSB – Dinamo, și am ajuns cu mesajul „Adoptă un câine!” la peste 40.000 de oameni pe stadion și la o audiență de peste 1 milion de oameni la televizor. Când aș mai fi ajuns eu cu mesajul ăsta la atâția oameni? Pentru mine era important să schimb mentalitatea. Pentru prima dată noi am ajuns cu mesajul „Umple golul din viața ta, adoptă un câine!” la o grămadă de oameni. La care eu nu aveam cum să ajung atât de repede.

La meci a fost adrenalină, emoție, după care primele trei zile liniște. A patra zi mi-a dat cineva un link cu presa din Italia, erau poze cu noi. Super tare, am ajuns în Italia! Ne-am bucurat. Ulterior au început să sune telefoanele pentru adopție și am început să primesc link-uri: BBC, The Guardian, NBC, toate  marile publicații din lume scriau despre noi. Mă suna presa din Grecia, primeam poze din Emirate. Toate marile publicații din sport au scris despre noi. S-a rostogolit efectiv, iar în momentul ăsta campania a fost preluată de 12 țări: Bulgaria, Grecia, Italia, Turcia, Rusia, Republica Moldova, Spania, India, Peru, Brazilia, SUA, Mexic. Este prima dată când un proiect al unei instituții de stat din România este implementat.

Cineva din Regatul Unit a venit la noi acum două luni să vadă cum se desfășoară campania. Vrea să o introducă în Premier League. Am ajuns să fim primii în opțiunile oamenilor.

Ați avut parte și de episoade mai ciudate?

Evident! Ne mai sunau oameni și ne spuneau că vor câinele ținut de Florin Tănase. Și noi le explicam: ‘Nu. Vrei câinele. Punct. Nu că l-a ținut Florin Tănase’. Dar au fost cazuri singulare și oamenii au înțeles. E important să înțelegem că un animal este o responsabilitate pe termen lung. Nu dăm niciodată căței la stadion. Interacționăm cu oamenii, le dăm numere de telefon, pe urmă vin ei când simt. Omul se duce la stadion să se bucure de fotbal. Să decizi acolo că vrei un câine este o decizie spontană, iar șansele ca acel câine să se întoarcă sunt foarte mari. Iar noi nu vrem asta. Îmi doresc să plece câinii din adăpost și să schimbăm niște mentalități.

E foarte important când decidem să ne luăm un câine sau o pisică să punem pe hârtie. Am timp, am bani? Că și serviciile medicale în ziua de astăzi costă foarte mult. De câte ori pe an plec în vacanță? Am cu cine să-l las? Trebuie să scriem pe o foicică toate aceste întrebări.

A fost un boom de imagine pentru voi?

Da! Aș fi ipocrită să spun că nu. A fost proiectul care ne-a propulsat, ne-a dus în cer. Nu m-am așteptat la o astfel de reacție. Eu mă uitam la fotbal, dar nu eram atât de fanatică. Abia pe urmă am realizat cât de puternic este fotbalul. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că în momentul în care noi intram cu cățeii toată lumea uita de rivalitate. Ce-i drept anunța și crainicul la început, acum nici măcar nu mai anunță. Dar galeriile respectă acele momente când noi suntem cu cățeii și nu dau cu pocnitori. Dau abia după ce noi plecăm. Jucătorii vin la noi. Și de la o echipă de la alta. Nu mai spun cât îi detensionează pe fotbaliști cățeii.

Mă tot întreabă lumea dacă au fost jucători care nu au vrut să ia în brațe cățeii. Normal că au fost, și străini în special. Dar, fără doar și poate, toate echipele de fotbal au fost alături de noi. FCSB a făcut conferință de presă cu cățeii în brațe, tocmai pentru a duce mesajul mai departe.

„Mihai Stoica e prietenul nostru, iar Mircea și Luana Rednic au schimbat toate castroanele din adăpostul Buftea”

Am văzut de la FCSB că Mihai Stoica, Teodora Stoica și Florin Tănase sunt foarte implicați cauzei voastre.

Da, MM Stoica este prietenul nostru. E extraordinar! Am și salvat o cățelușă împreună. Era la baza FCSB, a stat la noi la Consiliu câțiva ani. Are peste 14 ani, este o bătrânică cu multe probleme medicale care recent a fost adoptată în Franța. MM Stoica și Teodora ne-au ajutat foarte mult.

Nu mai spun de Dinamo, jucătorii lor au fost primii care au ținut cățeii în brațe. Cu ei am început această campanie. Recent am avut un eveniment „Ziua animalelor fără stăpân”. A venit antrenorul Kopic, ne-a dat o minge semnată de toți jucătorii pe care am scos-o la licitație pentru animale. S-a dat cu 15.000 de lei.

Toate castroanele din adăpostul Buftea, și înseamnă vreo 300, au fost schimbate datorită Luanei Rednic și lui Mircea Rednic. Ei au schimbat castroanele și tot timpul ne ajută cu donații, cu mâncare. Într-un adăpost se distrug extrem de repede lucrurile. Câinele este stresat, nu are spațiu. Ce face? Lucruri pe care nu le-ar face dacă ar fi într-o familie. Roade cușca, distruge castroanele.

În Giulești este extraordinară atmosfera. După meci există mereu o postare despre animale, în care fac apel la donație și dau numărul de telefon. Toată lumea a înțeles că este o cauză nobilă, toți ne-au ajuta și le sunt pe deplin recunoscătoare pentru treaba asta.

Adopția la distanță este o opțiune?

Este o posibilitate pe care eu nu o recomand. Pentru că, din păcate, în România nu există adăposturi OK. Adăposturile, în special cele publice, au fost construite după o lege făcută de niște oameni care nu ies din scaunul acela confortabil din Parlament și nu știu realitatea. Cele mai multe adăposturi de stat arată îngrozitor. Padocurile sunt foarte mici. Conform legii, este în regulă să fie un padoc atât de mic încât câinele doar să se învârtă. Nu să meargă. Așa a gândit cineva. Iar legea achiziției publice te obligă să iei cea mai ieftină mâncare și cele mai ieftine servicii medicale. Așa este legea. La câini cea mai ieftină mâncare înseamnă să iei cele mai proaste boabe de pe piață, care nu au proteine, nutrienți. Mai mult decât atât, aceeași lege te obligă să iei aceeași mâncare pentru toți câinii. Dar ție în adăpost îți intră pui, care au nevoie de mâncare umedă, îți intră câini cu probleme cu blana, care au nevoie de mâncare derma, îți intră câini cu probleme cu stomacul, câini bătrâni, care au nevoie de un alt tip de mâncare.

Adăpostul la distanță înseamnă că tu dai niște bani, iar el va sta în aceleași condiții. Cel mult, din banii dați de tine i se va da o mâncare mai bună. Dar în realitate asta nu se întâmplă. Atunci eu nu recomand asta.

Există adăposturi private extraordinare. În Ilfov este Adăpostul Speranța, unde există această posibilitate. Dar, într-un adăpost, oricât de frumos ar fi, câinele nu este fericit. Câinele este fericit într-o familie. Dar dacă ai mulți câini și nu mai poți adopta, da, atunci recomand adăpostul de la distanță.

Care e marele tău proiect? Ceva ce ți-ai dori să faci neapărat?

Avem foarte multe proiecte, dar cel mai important pentru mine este ca în următorii ani să interzic eutanasierea animalelor în masă.

Când s-a făcut legea nimeni nu a gândit macro. Toți au gândit să rezolve repede problema. Primăriile să strângă câinii și să eutanasieze. Când, de fapt, ideea este să castrăm în masă. Noi degeaba noi luăm câinii și îi entanasiam dacă noi nu umblăm la sursă. Ei se reproduc în continuare. Asta trebuie să înțelegem.

Noi, în Ilfov, de când a venit Hubert Thuma, am început castrările. Noi castrăm și microcipăm în masă. Am trecut deja de 15.000 de animale sterilizate gratuit. Am reușit să modificăm legea pentru că înainte primăriile erau obligate să ia câinii din stradă și să-i eutanasieze, dar aveau posibilitatea să-i castreze numai dacă vor și au buget. Evident că orice primar zicea: ‘Hai, domne, după ce că îi strâng să-i și castrez? Nu mai am buget’. Eh, noi am reușit să modificăm legea și toate Consiliile Județene pot face sterilizări gratuite.

„Respectul față de animale”, opționalul care deja este în școlile din Ilfov

A doua schimbare care s-a făcut. Noi am reușit să introducem în Ilfov opțional ora cu și pentru animale, „Respectul față de animale” în școli. Următorul pas e să reușesc să fie opțional la nivel național și sper eu, la un moment dat, și materie obligatorie. Este extrem de important, pentru că totul pleacă de la educație. Degeaba noi ne luptăm și pe zbatem dacă nu avem grijă să nu se mai întâmple. Acest opțional este pentru clasele a cincea și a șasea. Ni s-a părut greu pentru cei mici și pentru cei din liceu. În materie avem un modul dedicat animalelor de companie, cum le îngrijim corect, când le ducem la veterinar, tot ce presupune îngrijirea cățelului sau pisicii de acasă. Apoi, avem un modul dedicat stric acestei probleme: câinii fără stăpân, animalele nimănui. Nu există specia asta. Copiii înțeleg că noi suntem de vină și că noi trebuie să luăm măsuri. Prin copii țintim și părinții, să se ducă acasă și să spună: ‘Mami, tati, trebuie să ne castrăm câinele. Pentru că așa spune legea. Uite, au ăștia de la Consiliul Județean Ilfov gratuit’.

Avem un modul dedicat legislației. Au animalele lege în România? Au. Cum sesizăm un abuz? Unde sunăm când vedem un animal rănit? Lucruri pe care mie, când eram mică, nu mi le-a spus nimeni.

Vorbim despre animalele de consum. Despre demnitatea cu care acestea trebuie să moară, chiar dacă sunt animale de consum. Și că nu trebuie să trăiască o viață în suferință.

Copii sunt extrem de receptivi. Plus că mergem cu animale la clasă. Ni s-a întâmplat să chiulească copii de la alte clase și să vină la noi. Nu încurajăm treaba asta (n.r. râde). Am fost cu căței pentru adopție, avem un pisic la birou, Willie, are un singur ochi, am fost cu el. Apropo de ce înseamnă bullyingul față de alți colegi. În Spania ora cu animalele este materie obligatorie în școli. S-a constatat după doi ani că rata bullyingului a scăzut după ce au învățat să fie buni cu animalele. Dacă ești empatic cu animalul, ești empatic și cu colegul tău. Asta încercăm să dezvoltăm și noi. Ăsta este scopul proiectul, ca ulterior să avem în societate niște adulți responsabili.

Am fost inclusiv cu un șarpe la clasă. Știi care a fost prima reacție a copiilor?

Uimește-mă.

Ce facem când vedem un șarpe? Îl omorâm! Eh, l-a finalul orei au înțeles că șarpele fuge de noi, îi e frică de noi. Nu există specie veninoasă la noi. Dacă-l vedem trebuie să-l lăsam, pentru că o să fugă de noi. Au înțeles că toate animalele au rolul lor în natură și că nu trebuie să le facem rău.

Am fost la clasă cu o găină Bertha, crescută ca animal de companie. Cum sunt considerate găinile? E vorba clasică: ‘Ai minte cât o găină’. Au văzut cât de inteligente sunt, cum reacționează când le strigi, cum se cuibăresc în brațele tale. Au făcut și cei de la Reuters un material despre Bertha. Spuneau copiii că nu și-au pus probleme ca găinile să aibă atât de multă afecțiune. Toate animalele din lume au afecțiune și și-o arată între ele. Diferența dintre un om și un animal este că un om face rău cu intenție, animalul nu.

• www.ilfovadopta.ro este site-ul de unde cățelușii pot fi adoptați de către persoanele care sunt în căutarea unui animal de companie