De unde provine, de fapt, numele Mării Mediterane. A avut mai multe denumiri de-a lungul timpului 

De unde provine numele Mării Mediterane și câte denumiri au existat până acum. Actualul termen este folosit de multe secole. Mai multe popoare au avut nume diferite pentru această mare.

De unde provine numele Mării Mediterane

De-a lungul timpului, Marea Mediterană a fost un spațiu de întâlnire între civilizații, dar și de transport al mărfurilor. A fost, din cele mai vechi timpuri, un pod între nordul Africii, Orientul Apropiat și Europa.

Această denumire a mării nu a fost întotdeauna aceeași, ci a fost influențată de cultură, de perioada istorică și de perspectiva geografică pe care a avut-o fiecare popor. Mai multe civilizații au înțeles-o și valorifica-o în moduri diferite.

În Antichitate, nu exista o denumire anume pentru Marea Mediterană, care era doar “marea” pentru mai multe popoare. Denumirea apare în culturile semitice, dar și în cele indo-europene. Denumirile au început să se extindă odată cu apariția navigației, comerțului și expansiunii teritoriale.

Digi24.ro

A murit fostul ministru de Interne. Anunțul făcut de PNL

În tradiția ebraică veche, această mare nu avea un nume propriu. Era numită doar “yam” (“mare”), însă apar și alte formule, în anumite pasaje din Vechiul Testament. Este vorba despre “hay-yam ha-gadol” (“marea cea mare”), “hay-yam ha-ma’araví” (“marea de apus”) și “yam Pelishtim” (marea filistenilor”).

Marea reprezenta limita vestică a teritoriului Israelului, unde apune soarele, astfel că era numită și “marea apusului” sau “marea occidentală”. Marea nu era văzută ca o mare “în mijlocul pământului”, ci ca o mare la marginea lumii cunoscute.

Digisport.ro

Prima apariție publică a lui Ionel Ganea, după ce fiul său de 2 ani a murit

Ulterior, egiptenii, a căror cultură era orientată mai mult spre Nil, vedeau Mediterana ca o limită nordică a lumii. Apărea, uneori, termenul “Marea filistenilor” pentru a indica zona de est a Mediteranei, fără să existe un nume pentru tot bazinul, ci numai pentru anumite porțiuni.

Pe de altă parte, asirienii au avut denumiri mai concrete pentru această mare. Aceștia au numit-o “Tâmtu rabîtu” (“marea cea mare”), “Tâmtu elîtu” (“marea de sus”) și “Tâmtu ša šulmi šamši” (“marea de la apusul soarelui”). Prin utilizarea acestor termeni, se poate observa cum asirienii erau conștienți de întreaga Mediterană, nu doar de anumite porțiuni.

Cum vedeau grecii și romanii Marea Mediterană

În Grecia Antică, Marea Mediterană reprezenta o cale pentru navigație, comerț și colonizare. Cu toate acestea, nu exista o denumire specifică a mării, ci erau utilizate denumiri regionale, cum ar fi Marea Egee, Marea Ionică și Marea Libiană. În general, se refereau la această mare ca “pelagos” (“marea”).

În secolul I î.Hr., geograful Strabon se referea la Marea Mediterană ca “marea dintre coloane” sau “marea de dincolo de coloanele lui Heracles”, făcând referire la Strâmtoarea Gibraltar. Coloanele lui Heracles reprezentau o limită simbolică între lunea organizată de pe pământ și haosul necunoscutului oceanului Atlantic.

Denumirea “Mesógeios Thálassa (“marea de mijloc”) era folosită în greaca modernă, tradusă prin “marea de mijloc”, percepția asupra mării fiind mai modernă în acest caz, notează omofon.com.

Romanii au văzut Marea Mediterană ca pe un spațiu geografic și comercial, dar și ca pe un simbol al dominației imperiale. Aceasta a devenit, în timp, un centru strategic al lumii romane, astfel că i-a fost atribuită denumirea de “Mare Nostrum”, adică “marea noastră”, care trimite la ideea de posesie și apartenență, a dominației romane asupra mării.

În plus, mai era utilizată și denumirea de “Mare Internum” (“marea interioară”), prin care marea era percepută ca “inima” lumii romane. Se punea accent pe faptul că marea nu era la marginea lumii, ci în centrul acesteia.

În Antichitate, romanii nu foloseau termenul de “Mare Mediterraneum”, care este cel mai cunoscut în ziua de astăzi. Numele a apărut mai târziu, în secolul al VI-lea d.Hr., în scrierile savantului și clericului vizigot Isidor din Sevilla, din Hispania.

Pentru acest termen, era o viziune geografică abstractă, comparativ cu restul denumirilor. Mediterana era o mare care se afla în mijlocul lumii cunoscute. Acest termen s-a răspândit și în Evul Mediu târziu, apoi s-a impus în perioada Renașterii. A devenit termenul de bază în cartografia europeană.

Limbile europene majore au început să utilizeze variații ale acestui termen. În franceză, era termenul “Méditerranée”, în timp ce limba italiană folosea termenul “Mediterraneo”. Mai erau folosite variațiile “Mediterranean” (engleză) și “Mittelmeer” (germană). Toate acestea trimiteau la ideea de “mare interioară”.

Cum era privită Marea Mediterană

Prin trecerea de la “Mare Nostrum” la “Mare Mediterraneum”, este reflectată tranziția Europei la o viziune cartografică și științifică, nu doar o legătură cu o cultură sau cu un imperiu. Influența latină, rolul central al Europei în geografie și educația din epoca modernă au contribuit la impunerea termenului, folosit în variații diferite în numeroase limbi.

În lumea islamică medievală, Marea Mediterană a avut mai multe denumiri, cum ar fi “Bahr al-Rūm” (“Marea romanilor”), “Bahr al-Shām” (“Marea Siriei”), “Bahr al-Maghrib” (“Marea Occidentului”) sau “al-Baḥr al-Abyaḍ (“Marea Albă”).

Denumirea de “Marea Albă” ea cea mai perenă și avea un important simbolism cultural, întrucât albul se referea la vest. În plus, albul se referea și la luminozitatea mării, dar și pentru a o distinge de alte mări,  cum ar fi Marea Roșie sau Marea Neagră.

Și turcii au preluat această denumire, folosind termenul “Akdeniz” (Marea Albă). Pentru Marea Neagră se folosea termenul “Karadeniz”, iar pentru Marea Roșie “Kızıldeniz”.

În limba albaneză, Marea Mediterană era denumită “Deti Mesdhe” (“Marea de mijloc”). În ebraică, se folosea numele “Yam Tikhon”, tot pentru a desemna “Marea de mijloc”. În urdu și persană se utilizau forme care desemnau “marea romanilor”.

Prin folosirea acestor denumiri, Marea Mediterană era percepută drept un spațiu de intersecție între civilizații. Fiecare popor i-a atribuit propria denumire, ținând cont de simbolism și poziție, dar și de relațiile cu celelalte puteri maritime.

Numele Mării Mediterane a rămas până în prezent

Pe măsură ce a avut loc modernizarea Europei, denumirea de “Marea Mediterană” a început să fie folosită în mod oficial. Nu mai era doar un spațiu geografic, ci un spațiu al identității și civilizației comune.

Denumirea de “Mediterranean” se referă la o viziune eurocentrică asupra lumii. Pentru alte popoare, precum cele din Africa sau din Orient, această mare era o frontieră și nu un centru. Toate denumirile pe care marea le-a avut de-a lungul istoriei aveau legătură cu cei care le-au inventat, nu doar cu marea.

Numele date Mediteranei pot fi împărțite în patru mari categorii semantice. Este vorba despre mărime, posesie, culoare și poziționarea geografică.

Marea Mediterană a fost întotdeauna văzută ca fiind un spațiu special și foarte important, astfel că a fost nevoie de o denumire care să-i reflecte însemnătatea și care a rămas până în prezent.