Decăderea Ştiinţei, în cifre! Avertisment în 10 pași al lui Andrei Vochin înaintea returului cu Levski: „De ce principalul adversar al Craiovei este chiar Craiova”

Două meciuri, două înfrângeri, un singur gol marcat și șase primite. La prima vedere, Universitatea Craiova pare o echipă aflată în derivă. Privite însă separat, cele două eșecuri – 0-1 cu Levski și 1-5 cu Dinamo – au cauze diferite. Iar cea mai importantă dintre ele nu este nici tactică, nici fizică. Este psihologică.

De ce principalul adversar al Craiovei este chiar Craiova

În jurul Craiovei s-a creat o adevărată isterie legată de posibilitatea unei calificări în grupa Champions League, o performanță pe care fotbalul românesc o așteaptă din 2013. Iar echipa lui Filipe Coelho pare că joacă sub greutatea acestei așteptări. Și face erori.

1. Craiova a oscilat între două extreme

La Sofia a jucat cu disperare. Cu Dinamo a jucat cu un soi de nepăsare. Două stări aparent opuse, dar la fel de periculoase. Prima te face să ieși din planul de joc. A doua te face să nu intri niciodată cu adevărat în el.

2. Lipsa de concentrare a costat încă din primele minute

Levski a deschis scorul după o fază fixă. Dinamo a înscris primul gol aproape identic. În ambele situații, Craiova a pierdut marcajul în faza a doua a unei lovituri fixe, exact momentul în care organizarea și concentrarea trebuie să fie maxime. Nu este o întâmplare. Este un tipar.

Digi24.ro

Reacția neașteptată a singurului partidul de opoziţie din Rusia după ce văduva lui Navalnîi i-a îndemnat pe ruși să-l voteze

3. Craiova nu știe încă să gestioneze momentele în care este condusă

Sezonul trecut, oltenii au fost foarte rar în situația de a alerga după egalare. La Sofia, golul primit a produs o reacție emoțională mai degrabă decât una tactică. În loc să continue planul de joc, echipa a început să joace împinsă de rezultat. Și tocmai atunci a pierdut controlul.

Digisport.ro

Lovitură de teatru, cu o zi înainte de nuntă: Cristiano Ronaldo și Georgina Rodriguez!

4. Disperarea a lungit echipa

Cea mai bună dovadă vine din cifre.

Lungimea medie a echipei:

• Levski: 45,7 metri
• Universitatea Craiova: 49,9 metri

În repriza secundă diferența a devenit și mai mare:

• Levski: 46,2 metri
• Craiova: 52,0 metri

Șase metri în plus înseamnă spații între compartimente, recuperări întârziate și adversari care găsesc culoare de contraatac. Exact ceea ce și-a dorit Levski.

5. Toată lumea a vrut să atace. Aproape nimeni n-a mai vrut să apere

Este poate cel mai clar efect al disperării. În dorința de a egala, aproape fiecare jucător ofensiv a început să privească doar spre poarta adversă. Apărarea preventivă a dispărut. Elisor a petrecut 63 de minute fără să intre într-un singur duel. Etim a terminat partida cu 0% dueluri defensive câștigate.

Asta înseamnă că, imediat după pierderea mingii, Levski găsea prea ușor drumul spre poarta lui Popescu.

6. Popescu a ținut calificarea în viață

Dacă returul începe doar de la 0-1, meritul îi aparține în mare măsură portarului Craiovei. Spațiile dintre compartimente au permis bulgarilor să ajungă prea des în situații de unu contra unu. Un 2-0 sau chiar 3-0 ar fi putut fi văzut la final pe tabelă, în ciuda faptuluiu că valoarea XG a fost in favoarea Craiovei (2,68 față de 1,20 al bulgarilor).  Portarul Popescu a ținut Craiova în viață, dar speranța pentru retur vine tocmai de la acest XG produs.

7. Cu Dinamo, problema n-a mai fost disperarea

A fost lipsa implicării. Mulți dintre cei trimiși în teren au lăsat impresia că joacă un meci de sacrificiu pentru ca titularii să fie proaspeți cu Levski. Mental, partida importantă era cea de miercuri. Campionatul a devenit doar o etapă de parcurs. Iar Dinamo a profitat fără milă.

8. Linia defensivă foarte sus a devenit o capcană

Pe terenul greu, Craiova n-a mai putut controla jocul prin posesie. Coelho a încercat să scurteze echipa ridicând fundașii. Lungimea medie a echipei a coborât la 45,7 metri, dar Craiova a rămas tot mai lungă decât Dinamo, care a avut 44,9 metri. Problema este că o astfel de așezare cere fundași foarte rapizi și foarte buni în dueluri unu contra unu. Iar aici au apărut limitele.

9. Duelurile fundașilor centrali explică aproape tot

Crețu a câștigat doar 50% dintre duelurile defensive. Badelj a terminat meciul cu 0%. Pentru doi fundași centrali, mai ales într-un sistem cu trei stoperi, asemenea procente sunt imposibil de susținut. Dinamo a trimis constant mingi în spatele lor. Și aproape de fiecare dată a creat pericol.

10. Returul nu va fi decis de tactică. Va fi decis de cap

Paradoxal, după două înfrângeri grele, calificarea rămâne perfect posibilă. Craiova joacă alt fotbal pe „Ion Oblemenco”. Pe un gazon impecabil. Cu un stadion plin. Cu energia pe care doar publicul oltean știe să o creeze.

Dar toate acestea nu vor conta dacă echipa va intra din nou în capcana disperării. Pentru că disperarea înseamnă lipsă de răbdare. Înseamnă pierderea marcajelor la fazele fixe. Înseamnă fotbaliștii care uită să facă apărare preventivă. Înseamnă o echipă lungă și vulnerabilă.

Filipe Coelho nu are nevoie să reinventeze Craiova în patru zile. Are nevoie să-i redea echilibrul. Să-i convingă pe jucători că un gol se recuperează cu luciditate, nu cu grabă. Și că marile calificări europene nu sunt câștigate de echipele care aleargă cel mai mult, ci de cele care gândesc cel mai bine atunci când presiunea este maximă.

Miercuri, adversarul Craiovei nu va fi doar Levski. Va fi tentația de a transforma fiecare minut într-o cursă contra cronometru. Dacă va câștiga această luptă cu ea însăși, atunci calificarea rămâne nu doar posibilă, ci perfect realizabilă.