Decizie istorică a justiției în cea mai mare enigmă a Revoluției. Cine a ascuns adevărul despre tragedia aviatică din 1989

România este obligată să plătească daune morale fiicei stewardesei decedate în accidentul aviatic din 28 decembrie 1989. La 36 de ani de la tragedie, dosarul nu fost încă finalizat, motiv pentru care rudele decedaților au dat statul român în judecată.

Casetele filmate la București: adevăratul motiv al tragediei aviatice?

Curtea de Apel București a dat câștig de cauză fiicei Elenei Mărghidan, însoțitoarea de zbor care a decedat la 35 de ani după prăbușirea aeronavei AN-24 YR-BMJ, în timpul Revoluției din 1989. Avionul decolase de pe aeroportul Otopeni cu destinația Belgrad, dar s-a prăbușit la scurt timp de la decolare, în comuna Vișina din Dâmbovița.

Cursa era una charter, comandată chiar de Ion Iliescu, pentru a aduce sânge din Iugoslavia pentru răniții din Revoluție. În avion se afla și Ian Henry Parry (24 de ani), fotoreporter la Sunday Times, despre care se crede că avea câteva casete video filmate în timpul Revoluției. Acesta urma să se îmbarce a doua zi pe ruta Belgrad-Londra cu 16 casete la bord. S-a vorbit insistent, de-a lungul vremii, că materialele filmate conțineau informații care vizau persoane din ”noua conducere” de la București.

Cine sunt ”eroii neștiuți ai Revoluției”

Toți ocupanții aeronavei au decedat. În afară de jurnalistul britanic, în avion se mai afla un echipaj format din șanse persoane:

• Ioan Chifor (38 de ani) – pilot comandant
• Valter Jurcovan (31 de ani) – copilot
• Mihai Moldoveanu (35 de ani) – instructor de zbor
• Elena Mărghidan (35 de ani) – însoțitoare de zbor
• Petre Bănică (41 de ani) – însoțitor de zbor
• Gelu Cristea (33 de ani) – mecanic de bord.

Autoritățile statului au avut o atitudine cel puțin rezervată față de ancheta prăbușirii avionului. Cazul a fost instrumentat separat față de ”Dosarul Revoluției”, iar în trei decenii și jumătate a fost clasat și redeschis de mai multe ori. În timpul cercetărilor au fost realizate mai multe expertize care se contraziceau flagrant. În primă fază s-a concluzionat că avionul a fost doborât de la sol, al doilea raport indică posibile cauze naturale, iar a treia arată că nu sunt suficiente probe să susțină vreuna dintre variante.

Digi24.ro

Deputații ruși cer femeilor singure să se culce cu bărbații care revin de pe front și să renunțe la fertilizarea in vitro

Familia victimei spune că procurorii au refuzat să instrumenteze dosarul pentru a proteja politicieni

În tot acest timp, familia stewardesei nu a fost pusă la curent cu mersul anchetei și a aflat informații mai mult din presă.

”Astfel, la 30 de ani de la decesul mamei sale, a precizat că ancheta penală nu a reușit să identifice încă persoanele răspunzătoare de producerea dezastrului de la Vișina şi să le trimită în judecată, iar superficialitatea şi dezinteresul cu care autorităţile statului au tratat această investigaţie o expun pe reclamantă la umilinţe psihice greu de explicat”, se arată în cererea de chemare în judecată consultată de FANATIK.

Digisport.ro

Au băgat divorț și acum își spală rufele în public: "Vezi-ți de viața ta de femeie materialistă!"

Fiica victimei a acuzat statul român de ”dezinteres în aflarea adevărului”, desconsiderare, lipsă de transparență  și ”permiterea incursiunii politice și subminarea interesului colectiv în favoarea interesului individual al anumitor persoane cu funcții publice”.

Traseul dosarului accidentului aviatic din timpul Revoluției

Din datele prezente la dosar s-a făcut și o reconstituire a traseului dosarului în ultimii 36 de ani.

În decembrie 1989 – avionul se prăbușește iar cauza este înregistrată pe rolul Procuraturii Locale Găești. Ancheta începe cu o cercetare la fața locului, desemnarea unor specialiști din cadrul Departamentului Aviației Civile și tehnicieni criminaliști. Au fost audiați martori oculari iar după o primă expertiză tehnică se dispune declinarea cauzei.

În aprilie 1991, dosarul ajunge la Procuratură Militară Ploiești, care reia ancheta de la zero și ajunge la concluzia că ”nu există date că militarii ar fi participat la evenimentul aviatic”. Asta după ce apăruse ipoteza (pe baza unui prim raport de expertiză) că aeronava ar fi fost atins de proiectile. Mai departe s-au efectuat investigații și cu privire la persoane civile care ar fi deținut armament apt să lovească un avion ce zbura la înălțime mică.

Procurorii au închis cazul de mai multe ori

În martie 1992, Procuratura Militară Ploiești sesizează Secția Parchetelor Militare din cadrul Procuraturii Generale. Această unitate dispune o supraexpertiză, care concluzionează că zborul a avut condiții de givraj puternic, care a condiționat intrarea în picaj.

Pe 26 octombrie 1993, Secția parchetelor Militare a dispus neînceperea urmăririi penale, considerând că avionul s-a prăbușit din cauze naturale.

În septembrie 2006, procurorul militar-șef al Secției Parchetelor Militare infirmă rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și reia ancheta. Cazul se conexează cu Dosarul Revoluției. Acesta se plimbă de mai multe ori între instanță și Parchet.

În 2019, dosarul accidentului aviatic se disjunge din cel al Revoluției și se cercetează din nou separat ”in rem”.

Tarom a casat avionul încă din 1990

În 2023, Secția parchetelor Militare dispune clasarea cauzei din lipsă de probe. ”Pentru a dispune această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că probele esenţiale au fost reprezentate de o expertiză tehnică şi o supraexpertiză, iar acestea au ajuns la concluzii diametral opuse, respectiv: expertiza tehnică (efectuată în anul 1990) a concluzionat că asupra aeronavei s-ar fi tras cu un proiectil declanşat de un tun calibru mare amplasat la o distanță cuprinsă probabil între 1.600 şi 2.600 m şi că nu este exclusă nici posibilitatea unui tir cu o rachetă mică trasă de pe un elicopter; pe de altă parte, supraexpertiza tehnică (1993) a concluzionat că zborul din 28.12.1989 a avut loc în condiţii de givraj de la slab la puternic, iar cauza prăbuşirii avionului a fost reprezentată de givrajul foarte puternic care a condiționat intrarea în picaj a avionului.

În aceste condiţii, s-a intenţionat dispunerea unei noi expertize tehnice de aviație, ca fiind singura şansă pentru edificarea cu privire la catastrofa aviatică, însă CNTAR- TAROM a comunicat că nu deţine epava aeronavei AN-24 implicată în catastrofa aviatică din 28.12.1989, nici înregistratoarele de zbor ale acesteia sau părţi componente ale aeronavei, iar potrivit mențiunilor din Registrul de mijloace fixe al companiei Tarom, aeronava AN-24 figurează ca fiind casată în anul 1990.

Concluzia prcurorilor: ”nu știm cum s-a produs accidentul”

Pe cale de consecință, s-a constatat că, pe baza probatoriului existent la dosar, nu poate fi trasă o concluzie mai presus de orice dubiu cu privire la cauzele producerii catastrofei aviatice din 28.12.1989, neexistând probe apte să ducă spre concluzia certă a doborârii aeronavei sau spre concluzia certă a faptului că fenomenul de givrare a cauzat prăbuşirea.

În acelaşi timp, niciuna din cele două variante nu poate fi exclusă, expertiza şi supraexpertiza (având concluzii diametral opuse) prezentând argumente care nu pot fi înlăturate în mod absolut”, se arată în ordonanța de clasare.

Dosarul accidentului aviatic din 1989 e și azi în ”urmărire penală”

În iulie 2023, Curtea Militară de Apel admite plângerea fiicei însoțitoarei de zbor și desființează soluția de clasare. Dosarul se întoarce la aceeași unitate de Parchet.

În august 2023, Secția Parchetelor Militare dispune declinarea cauzei în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

În prezent, cauza se află în curs de urmărire penală. Ultima ”noutate” era că a fost dispusă efectuarea unui nou raport de expertiză de către un specialist în aeronave și motoare de avioane.

Câți bani a câștigat fiica însoțitoarei de zbor care a murit în accidentul aviatic

Fiica însoțitoarei de zbor care a murit în accidentul aviatic din decembrie 1989 s-a îndreptat și pe cale civilă împotriva statului român, solicitând despăgubiri morale de 200.000 de euro. În iulie 2023, Tribunalul București i-a admis parțial cererea și a stabilit ca Ministerul Finanțelor să-i achite femeii 10.000 de euro. Suma a fost modificată la 15.000 de euro de Curtea de Apel București, în februarie 2026, însă nici această decizie nu este definitivă.

În motivare, judecătorii au stabilit că statul român nu și-a respectat obligația de a efectua ”o anchetă efectivă, care să respecte condiția duratei rezonabile și care să clarifice împrejurările care au implicat încălcarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la viață”.