Patronul FCSB este recunoscut în lumea fotbalului drept un personaj care se entuziasmează extrem de repede după o evoluţie bună a unui jucător şi fie doreşte să înceapă imediat demersurile pentru a-l transfera, fie îi promite o mărire de salariu şi începe să vorbească despre el ca fiind un fotbalist care valorează zeci de milioane de euro.
Aşa s-a întâmplat în cazul mijlocaşului Ovidiu Popescu, devenit Lampard de România, căruia după ce a fost încântat de evoluţia lui într-un meci i-a mărit salariul. Şi vedetele lui Hagi de la Viitorul le-a dorit din primul moment, declarând că va lua foarte mulţi bani pe ele. Deocamdată, poate doar pe Florinel Coman să scoată un profit consistent.
Gigi Becali a avut, în general, ochi mai puţin atenţi pentru jucătorii crescuţi în pepiniera FCSB, deşi în sezonul recent încheiat, în play-off au existat multe accidentări şi fotbalişti precum Perianu, Pantea, Niţă au jucat destul de mult la prima echipă.
În 2014 a existat însă un jucător de la echipa de tineret, mijlocaşul Robert Vâlceanu, care l-a entuziasmat atât de mult, bineînţeles tot după un singur meci, şi Gigi Becali a dat atunci verdictul: “Îi pun clauză de eliberare de 50 de milioane euro!”.
Vâlceanu debutase în martie 2014 la meciul cu Gaz Metan, câştigat pe atunci de Steaua, cu scorul de 3-0. Şi avusese un debut de excepţie, reuşind un super gol din lovitură liberă.
A fost însă un simplu foc de paie, pentru că Vâlceanu nu a mai confirmat acea evoluţie, acesta părăsindu-i pe roș-albaștri în iulie 2017, după ce fusese împrumutat sezoanele precedente la Voluntari și UTA.
A semnat cu Astra, dar nu a reușit să se impună nici la echipa din Giurgiu, astfel că în ianuarie 2019 a fost cedat în Liga 2 la Metaloglobus, iar în această vară a mai coborât o treaptă, semnând cu Dacia Unirea Brăila, din Liga 3.
Desigur, poate fi doar o etapă mai puţin fericită din cariera lui Robert Vâlceanu, întrucât jucătorul nu are decât 23 de ani şi oricând îşi poate reveni şi să ajungă să joace în prima divizie.
Deocamdată trebuie să socotească Dacia Unirea Brăila, cândva, în anii 80-90 ai secolului trecut, o echipă bună din primul eşalon, doar o etapă din carieră, să încerce să aibă evoluţii bune la noua sa echipă, pentru a putea spera ca nu peste mult timp să revină unde era considerat mare speranţă.