Editoriale

Delirul țățesc marca Victor Pițurcă dezvăluie fața golănească a fotbalului. Marea Pițurchiadă, între „bulangiu” și proverbialul „bulan”

09.04.2021 | 17:04
Delirul tatesc marca Victor Piturca dezvaluie fata golaneasca a fotbalului Marea Piturchiada intre bulangiu si proverbialul bulan
ADVERTISEMENT

Televiziunile care ne obișnuiseră cu reclame amuzante la Salam Săsesc au cotit-o brusc pe delir țățesc, de loc „funny”, ba din contră, morbid din punctul de vedere al oricărei urme de bun simț. Cetățenii nevinovați care au avut neșansa de a urmări în… pauza publicitară de la Telekom Sport „Pițurchiada”, adică partea „de culise” în care fostul selecționer, fostul antrenor, mereu fostul Victor Pițurcă l-a terfelit pe Devis Mangia și l-a „taxat” într-un mod deloc „ortodox” pe Mihai Rotaru, pot concluziona că fotbalul este un sport dedicat domnilor, dar practicat (și) de golani.

Expresii precum „bulangiu” nu au ce căuta într-o emisiune televizată care se dorește de calitate și mă mir, sincer, de ce realizatorul Silviu Tudor Samuilă i-a permis lui Pițurcă să calce pe cadavre, chiar și într-o pauză publicitară. Asta, mai ales că l-a simțit „pornit” și cine știe ce mai „arunca” și în direct! Probabil s-a complăcut din pricina fricii și a rating-fomismului, speriat fiind că i-o fugi invitatul din studio și-l va lăsa cu buza umflată. Numai că nu cu sclavii zeului Mafoame și nici cu tipi îmbrăcați în costume Armani, care scuipă flăcări noroioase, se face lumină într-o țară pe care o dorim cât mai departe de zona mahalalei.

ADVERTISEMENT

„El (n.r. – Mihai Rotaru) voia să-l dea afară de mult și pe italian, pe Mangia. L-a prins că-i trimitea mesaje unui jucător, era bulangiu. Și așa l-a dat afară. Și pe ăsta îl schimbă. O să vezi că îl schimbă (n.r. – pe Marinos Ouzounidis), a spus Pițurcă la Telekom, citat  inclusiv de FANATIK.RO. Dacă în jargonul fotbalistic „a avea bulan” înseamnă „a avea noroc”, ei bine, proverbialul norocos Victor Pițurcă „a avut bulan”, pentru că Mangia nu l-a dat în judecată, cel puțin până acum. Dar pentru că lumea noastră este plină de literați, îmi permit și eu să întreb cum poate fi numit un ins care e plin de atâta „bulan”?…

Delirul țățesc, de la „bulangiu” la „libidinos”, „jigodie” și „jeg”. Vivat Academia!

Ridicolul în care s-a înglodat Pițurcă a pendulat între expresia „bulangiu”, pe care am analizat-o literar mai devreme, și academicele vorbe „libidinos” și „jeg”, de care a abuzat un antrenor care, printre altele, se lăuda că a crescut generații întregi de tineri, cum a fost, de exemplu, Naționala U21. Ce-au învățat acei copii, deveniți între timp bărbați maturi, mi-e frică să anticipez. Dar, cu siguranță s-au „prins” că patronul Mihai Rotaru este „o jigodie” și „un libidinos”, iar portarul Mirko Pigliacelli, „un jeg”. Evident, glumim, dar cu așa un „pedagog”, totul e posibil…

ADVERTISEMENT

Dacă despre acuzațiile cu vădită tentă sexuală aduse lui Mangia putem invoca proasta creștere și lipsa de educație – pentru că niciun ins care se pretinde „domn” nu e interesat de ce face vecinul de la etajul 6 sub plapumă – țățismul a căpătat nuanțe agresive, atunci când vine vorba despre invectivele formulate la adresa lui Rotaru și a lui Pigliacelli.

Despre uzurparea spațiului public și un recurs la „nebunia” lui Adrian Mititelu

Ce nu înțelege „domnul” Victor Pițurcă este că, pe lumea asta, oricine are dreptul să fie „gay”, așa cum are voie să fie și barbugiu. Vremurile în care se făcea pușcărie pentru asemenea „porniri” s-au îndepărtat, deși sunt convins că în memoria anumitor contemporani, „oameni de fotbal” și moraliști, au rămas înfipte precum stigmatele în carnea dornică de mântuire a sfinților. Rafinatul cetățean Pițurcă a uzurpat spațiul public, pentru că imaginile au devenit virale pe youtube, dar nu înțelege că, la vârsta sa, un om civilizat nu se comportă ca un băiețaș de cartier.

ADVERTISEMENT

Dincolo de tonul calomniator, Pițurcă a dat senzația că are prea mult timp liber și nu știe cum să-l folosească. De ce are atât de multă vreme de tăiat frunză la câini și de a emana asemenea invective este o altă discuție și nu vorbim acum despre profesionalismul orgoliosului antrenor, asupra cărui calități atrăgea atenția, încă de mulți ani, Adrian Mititleu, pe care unii l-au considerat „nebun”. Ei bine, iată că, în „nebunia” lui, Mititelu a avut dreptate, cel puțin în privința calităților „oratorice” și umane ale fostului antrenor al Craiovei. În treacăt fie spus, Victor Pițurcă s-a obișnuit să bălăcărească locurile în care, pe vremuri, mâncase o pâine albă, iar asta e o altă „chestie” care n-are nimic de a face cu bărbăția.

Nea Piți, nici nu știi cât de singur începi să fii!

Este foarte important faptul că respectiva televiziune a șters imaginile cu pricina. Deja fuseseră vizualizate de mii de internauți, iar politica gunoiului ascuns sub preș este o relicvă din vremea comunistă. Persistența minciunii este o tară grea, fiindcă nu poți pretinde că un fenomen n-a avut loc, doar pentru că tu l-ai camuflat, și asta după ce jumătate din țară aflase deja de existența sa…

ADVERTISEMENT

Tot în minciună persistă și unii antrenori mioritici, care trăiesc nu prin ce sunt, ci prin ce vor să pară a fi. Numai că, iată, din senin, fardurile cad și adevăratele cicatrici ies la iveală. Acești oameni (pentru că nu vorbim doar despre antrenori, fotbaliști, etc, ci filosofăm, un pic, în general) nu ne cunosc, pentru că ei viețuiesc cu impresia că pot păcăli la nesfârșit. În semn de adâncă recunoștință, nu-i recunoaștem nici noi.

În trecut, ca și alți câțiva colegi de breaslă, l-am apărat pe Victor Pițurcă pentru că, demis fiind de la Națională după scandalul cu majoritatea membrilor „Generației de Aur”, i s-a comis o nedreptate. Chiar și după acel episod, tehnicianul a avut tupeul să afirme „am fost singur, tot timpul”. Ei bine, Nea Piți, acum nici nu știi cât de singur începi să fii…

De ceva vreme, am obosit să mă mai intereseze calitatea morală a unor indivizi. Dar, când văd pe youtube asemenea imagini sau citesc „stenogramele”, mă simt fugărit de propriul meu ochi. Mi-e jenă de o lume la care aveam pretenții și de inși care nu merită să ne fie contemporani. Dar și mai tare sunt supărat pe neputincioșii noștri mușchi, incapabili să scoată cu forcepsul țățismul din spațiul public.

ADVERTISEMENT