Mai puțini cunoscuți publicului larg, în România există demnitari care au o longevitate în funcții cu mult peste medie. De obicei, nu sunt politicieni, dar au legături cu mediul politic, astfel că mandatele le-au fost înnoite în mod repetat cu sprijinul unor partide a căror conducere s-a schimbat între timp de mai multe ori.
Este vorba, preponderent, de oameni care au funcții de secretar de stat sau membri în conducerea unor instituții subordonate Parlamentului care, de-a lungul vremii, au știut să se facă indispensabili puterii, indiferent de culoarea politică a celor care au deținut-o.
Faptul că nu dețin funcții de prim rang îi face mai puțin expuși schimbărilor care urmează inevitabil după puterea este preluată de alt partid. În unele cazuri, sunt de la bun început protejați de alternarea partidelor la guvernare întrucât sunt numiți pe baza algoritmului politic din Parlament, prin care și partidele de opoziție au dreptul să fie reprezentate în anumite instituții.
Ce-i drept, niciunul dintre ei nu-l depășește ca longevitate pe Mugur Isărescu, ce conduce Banca Națională din 1990, indiferent de partidul care s-a aflat la guvernare și cât de mult a fost contestat de unii politicieni.
Când Gheorghe Gherghina a plecat din funcția de secretar de stat la Finanțe pentru un post în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale, în 2014, mulți jurnaliști acreditați la Palatul Victoria se întrebau, nu tocmai în glumă, cine o să le mai facă bugetul guvernanților. Reputația sa era atât de mare, încât circula zvonul pe culoarele Guvernului că Gherghina făcea bugetele de stat cu pixul fiind singurul din Ministerul de Finanțe care era capabil să coordoneze un efortul uriaș al elaborării bugetului.
Istoria a dovedit că nu era singurul, însă ceva temei exista în acest zvon. Gheorghe Gherghina lucra în Ministerul de Finanțe încă de pe vremea regimului comunist, din 1997. Prima dată a ocupat funcția de secretar de stat în perioada 2001-2005, calitate în care Gherghina a început să facă bugetele pentru guvernul Năstase, el fiind coordonator al direcţiilor de buget, trezorerie şi contabilitate publică. După un scurt interludiu ca angajat al BNR, Gherghina s-a reîntors în funcția de secretar de stat pentru în ianuarie 2009 pentru a face bugetele anuale ale guvernului Boc.
Deși guvernarea PDL s-a încheiat în 2012, iar USL a înlocuit cu furie toți demnitarii numiți de democrat-liberali. Mai puțin pe Gherghina, deși funcția de secretar de stat este una vulnerabilă în cazul trecerii puterii de la un partid la altul. Nici premierul Victor Ponta nu și-a permis să se descotorosească de serviciile finanțistului decât în iulie 2014 pentru ca, la scurtă vreme, să fie numit în Consiliul de Administrație al BNR, unde este deja la al doilea mandat. Longevitatea sa în funcția de la Finanțe este cu atât mai surprinzătoare cu cât Gherghina avea reputația de ins foarte zgârcit, iritând deseori miniștrii care nu primeau banii pe care îi cerea pentru domeniile pe care le gestionau
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este o instituție foarte conservatoare din punctul de vedere al schimbărilor de la vârful instituției. Ladislau Csendes este membru al acestei instituții încă de la înființarea sa, în anul 2000. De profesie este violonist, studiind pentru o vreme cu celebrul compozitor György Ligeti. Ulterior și-a luat doctoratul în muzicologie și a devenit cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică București. Însă în 2000, pe când avea 36 de ani, Csendes a fost propus de UDMR pentru funcția de membru al Colegiului CNSAS, instituție pe care a și condus-o în 2007-2009. Uniunea a părut mulțumită de activitatea sa în această instituție, propunându-l de fiecare dată când s-au făcut schimbări de componență. Acum Ladislau Csendes are 58 de ani și șanse mari să iasă la pensie din calitatea de membru al Colegiului, mai ales că, în mod tradițional, Uniunea face greu schimbări, dovadă fiind numărul mare de mandate al multor parlamentari UDMR.
Tot la CNSAS lucrează din 2006 și Cazimir Ionescu, ce a beneficiat în repetate rânduri de susținerea PSD, indiferent de cine au fost liderii acestui partid. Ionescu și-a câștigat notorietatea la revoluția din 1989, iar din 1990 până în 2000 a fost parlamentar FSN și apoi PD. Însă prezența sa în Colegiul CNSAS pe viitor este pusă sub semnul întrebării întrucât este urmărit penal în dosarul mineriadei din iunie 1990, alături de Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican-Voiculescu.
Constantin Buchet ar avea o vechime la CNSAS la fel de mare ca și Ladislau Csendes, dacă nu ar fi un hiatus de șase ani. De profesie istoric, Buchet este lector universitar la Departamentul de Relații Internaționale și Integrare Europeană al SNSPA. În 2000 a făcut parte din prima componență a Colegiului CNSAS, la propunerea PRM. A păstrat acest post până în 2012, dar a revenit șase ani mai târziu când a fost propus ca membru al Colegiului CNSAS de către guvernul Dăncilă, fiind totodată ales și președinte al instituției, funcție de care o ocupă și acum.
Consiliul Legislativ este o instituție aflată sub control parlamentar, ce a fost înființată în 1993, având rolul de a aviza din punct de vedere al tehnicii legislative toate proiectele de lege, precum și actele normative elaborate de Guvern. Dragoș Iliescu a devenit în 1995 președintele secției de drept public a Consiliului, pentru ca în 2001 să preia șefia întregii instituții. De atunci, Iliescu a fost uitat în funcție timp de aproape două decenii. Asta dintr-un motiv foarte simplu: legea nu prevedea ca șeful instituției să aibă un mandat limitat ca durată.
Astfel că Dragoș Iliescu a rămas în funcție până în 2020, când ajunsese la 77 de ani. În ce 19 ani de activitate a acordat primul interviu abia cu puțină vreme înainte să fie înlocuit, după ce partidele și-au dat seama că postul de președinte al Consiliului Legislativ. În consecință, Iliescu a fost trimis la pensie, iar în locul său a fost numit fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, care și-a asigurat posteritate ca artizan al celebrei OUG 13 și pentru faimoasa expresie „Altă întrebare” pe care a repetat-o până la exasperare în timpul unei conferințe de presă. De altfel, Iordache a fost deputat PSD timp de 20 de ani, iar social-democrații recunoscători pentru serviciile făcute l-au trimis în postul călduț de la Consiliul Legislativ de unde poate spera să se pensioneze.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost înființat în 2001, iar în 2002 au fost desemnați primii săi membri. Printre aceștia se afla, numit la propunerea UDMR, și Csaba Asztalos, un jurist de numai 28 de ani care fusese anterior consilier al președintelui UDMR Marko Bela. În 2005, Asztalos a devenit președintele CNCD, iar acest post îl ocupă și astăzi. Faptul că UDMR fie a fost la guvernare, fie a colaborat în Parlament cu partidele de la putere i-a asigurat longevitatea în funcție. În 2013, Csaba Asztalos a demisionat din UDMR, spunând că au fost voci care l-au acuzat că apartenența la un partid i-ar afecta imparțialitatea.