Un an. Atât i-a trebuit unui crac de șort să parcurgă drumul dintre lipsa de respect față de echipa națională și tricoul cu numărul 10 de la FCSB.
În septembrie 2025, după acel trist România – Canada 0-3, Mihai Stoica descoperise una dintre problemele vestimentare ale fotbalului românesc. Denis Drăguș juca având un crac al șortului ridicat. Nu ambele. Unul. Detaliu important, pentru că două ridicate probabil ar fi însemnat un model. Unul singur devenise atitudine.
„Nu mi se pare normal să i se tolereze lui Drăguș comportamentul ăsta”, spunea atunci MM, după care explica gravitatea situației: „Ești la echipa națională, ți se cântă imnul, stai cu mâna la inimă, reprezinți o țară cu 18 milioane de oameni, plus ăia de afară!”. Și venea sentința regulamentar-textilă: „Echipamentul ăla e făcut ca să stai cu cracii jos!”.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/09/andrei-vochin-editorial-eveniment-despre-transferul-lui-denis-dragus-la-fcsb.jpg)
Nimic de zis. Fiecare conducător are dreptul la propriile standarde. Unii măsoară kilometrii alergați, alții procentajul duelurilor câștigate, iar MM, om atent la toate detaliile fenomenului, observase inclusiv asimetria pantalonului.
Numai că fotbalul are un extraordinar simț al umorului. Fix un an mai târziu, posesorul cracului rebel ajunge la FCSB. Și nu oricum.
Denis Drăguș vine ca urmare a „pohtei” lui Gigi Becali, iar când patronul FCSB poftește la un fotbalist se știe că argumentele pot deveni foarte convingătoare. În cazul de față, chiar istorice. Un milion de euro pe an!!! Cel mai mare salariu acordat vreodată unui fotbalist în SuperLiga. Și, ca să nu existe dubii asupra statutului noului venit, Drăguș primește și tricoul cu numărul 10. Numărul lui Hagi, Mutu, Dobrin.
Numărul fotbalistului căruia, în limbajul tradițional al jocului, îi dai cheia echipei și îi spui: Poftim! Fă ceva cu ea!
Așadar, într-un singur an, Denis a trecut de la problema unui crac ridicat la statutul de vedetă absolută a campioanei. Ceea ce demonstrează încă o dată că în fotbal distanța dintre critică și admirație poate fi mai scurtă decât șortul lui Drăguș pe piciorul cu pricina.
Aceasta este, firește, marea problemă nerezolvată a transferului. Contractul s-a făcut. Salariul s-a stabilit. Numărul 10 s-a predat. Prezentarea prin media s-a bifat. Dar regulamentul vestimentar? Pentru că Denis are acum de luat probabil una dintre cele mai grele decizii ale carierei. Coboară cracul?
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/09/andrei-vochin-editorial-eveniment-despre-transferul-lui-denis-dragus-la-fcsb2.jpg)
Dacă o face, înseamnă că MM a câștigat cea mai lungă negociere din istoria recentă a FCSB-ului, începută cu un an înainte ca jucătorul să semneze. Dacă nu-l coboară, situația devine și mai interesantă. Va putea Mihai Stoica să treacă zilnic pe lângă un milion de euro pe an cu un crac ridicat fără să simtă nevoia să intervină? Va exista o ședință? O discuție individuală? Analiză video? „Denis, uite aici. Minutul 17. Stop-cadru. Piciorul stâng. Observi ceva?”
Mai există însă și apărarea fotbalistului. Denis Drăguș a purtat șortul în stilul său și la Campionatul European. Și, cu cracul rebel la locul lui, România a bătut Ucraina. Ba Drăguș a și marcat în acel 3-0 minunat. Ceea ce complică enorm cercetarea.
Pentru că dacă un anumit mod de a purta șortul coincide cu una dintre cele mai frumoase victorii ale naționalei din ultimele decenii, poate că superstiția fotbalistului merită măcar analizată înainte de a fi eliminată. Fotbaliștii sunt oameni superstițioși. Unul intră întotdeauna cu dreptul pe teren. Altul își pune aceeași jambieră prima. Unul își sărută tatuajul. Altul își ridică un crac.
Important este ce face după aceea cu picioarele aflate în șort.
Și aici apare partea simpatică a poveștii. Mihai Stoica nu trebuie pus la zid pentru declarația de acum un an. Dimpotrivă. Ea face fotbalul mai savuros. Pentru că toți privim diferit un jucător atunci când trece din tabăra cealaltă în tabăra noastră. Ce ieri părea un defect poate deveni mâine o particularitate. Ce părea indisciplină poate căpăta statut de personalitate.
Iar dacă Drăguș începe să dea goluri, mi-e greu să cred că cineva de la FCSB va mai scoate ruleta să măsoare distanța dintre tivul pantalonului și genunchi.
Fotbalul are această extraordinară putere de a rezolva disputele estetice prin goluri. Dacă Denis va marca pe bandă rulantă, cracul acela poate ajunge chiar marcă înregistrată. Dacă va înscrie într-un derby cu Dinamo, poate îl vor ridica și copiii din galerie. Iar dacă va aduce o calificare importantă, nu m-ar mira ca până și MM să ajungă să spună, zâmbind: „Lăsați-l, bă, așa joacă el!”.
Până atunci, FCSB a făcut unul dintre cele mai spectaculoase transferuri din ultimii ani. I-a dat lui Denis Drăguș cel mai mare salariu din campionat, numărul 10 și statutul de vedetă. Mai rămâne un singur amănunt contractual de lămurit.
Denis, milionul e în regulă. Zecele e pe spate. Dar cu șortul cum rămâne?