Derbyurile dintre Dinamo și Steaua, acum FCSB, în ciuda talpanilor din Ghencea, au fost întotdeauna încinse. Cu cotonogeală, nervi, proteste, cartonașe roșii și galbene, chiar încăierări între „dușmanii” de pe teren. Iată în continuare „colecția” de cartonașe din ultimele 10 „bătălii”.
„Campionul” durităților din „Derby de Romania” este un meci din 1987, mai precis 2 decembrie 1987. Pe stadionul din șoseaua „Ștefan cel Mare”. Era o zi friguroasă, fără zăpadă, dar închisă, cu un plafon de nori foarte jos. Plafonul fair-play-ului a fost și el la fel, foarte jos.
În minutul 60, Marius Lăcătuș a scăpat după ă minge „lungă”, pe dreapta, aproape pe tușa dinspre Tribuna I, Steaua ataca spre poarta dinspre scările de la intrarea din „Ștefan cel Mare”.
Portarul dinamovist Țețe Moraru a ieșit în sprint prelungit să-l întâmpine, să-i ia fața lui Lăcătuș, dar n-a avut nicio treabă cu mingea, a sărit cu picioarele înainte să-l rupă pe „șeptarul” stelist.
Arbitrul Ion Crăciunescu i-a dat roșu direct, dar s-a format un meleu din toți jucătorii celor două echipe, s-a trecut de la înjurături la lovituri, nu se mai cunoștea om cu persoană.
Elegantul, altfel, Miodrag Belodedici era cel mai pornit stelist, nu-l puteau ține coechipierii, ditamai Bumbescu sau Iovan… cum scăpa sărea la bătaie… Ion Crăciunescu l-a eliminat și pe el… Au urmat Ștefan Iovan și Ioan Varga… Cu greu i-au potolit cei doi antrenori, Mircea Lucescu și Anghel Iordănescu pe furioșii din teren.
FANATIK l-a contactat pe Ion Crăciunescu și acesta și-a amintit acele momente tensionate din 1987 în exclusivitate pentru cititorii FANATIK.
„Cum să uit așa ceva?! Țin minte faza de parcă ar fi fost ieri… În repriza a doua, Moraru a făcut un sprint de vreo 40 de metri și a sărit cu picioarele amândouă pe Lăcătuș. Nici vorbă să atace mingea!” – Ion Crăciunescu
„A avut mare noroc Lăcătuș atuncea… Dacă îl prindea mai rău, nu numai că o termina cu fotbalul, dar cred că nici nu mai putea merge vreodată decât în cârje… L-am eliminat pe Țețe imediat” – Ion Crăciunescu
„S-a creat o mare busculadă, jucătorii se îmbrânceau, se înjurau, se înghionteau, se loveau… Belodedici parcă înnebunise, nu-l putea calma nimeni, au venit și băncile tehnice… dacă nu erau Mircea Lucescu și Puiu Iordănescu nu știu dacă nu întrerupeam meciul, ei au reușit să-i liniștească pe jucători” – Ion Crăciunescu
„Am mai eliminat trei jucători, nu s-a putut altfel… Belodedici, Iovan și Varga… Am mai dat și cinci cartonașe galbene… astea în timpul meciului, nu la faza cu Moraru și Lăcătuș… Dacă îmi aduc aminte bine, Andone și Movilă de la Dinamo… Bumbescu, Boloni și… Hagi, da, Hagi, de la Steaua” – Ion Crăciunescu
Fostul mare arbitru internațional, locul 2 în lume în sezonul 1994-1995, își amintește ce presiune extraordinară era pe arbitri, între ciocan și nicovală, adică între Steaua Armatei și a familiei Ceaușescu și Dinamo al Securității.
„Se juca fotbal tare, dom’ne, atunci! Tare ca valoare, tare ca ambiție, tare ca determinare, mureau jucătorii pe teren să câștige… Nu se mai întâmplă așa ceva acum… Ăștia de azi nici copii de minge nu cred că aveau loc atunci” – Ion Crăciunescu
„Toate derby-urile erau grele… și era o presiune incredibilă… Păi când plecam de la Vâlcea cu mașina și șeful Securității îmi spunea «Hai că vin și eu să te văd la meci… vin cu mașina mea…» Nicio aluzie, nimic altceva… Și venea, ba în spatele meu, ba în fața mea, nu scăpam de escortă (râde)” – Ion Crăciunescu
„Odată, la intrarea în București, m-am pierdut de el, eram în spate, am intrat pe o străduță și am tăiat-o! Dar până la urmă l-am așteptat la hotel, stăteam la «Național»… Șoferul lui, săracu’… eu nu mi-am dat seama că-i fac lui probleme… numai că nu plângea… Mi-a spus «Ce-mi făcuși, nea Ioane?! Mă lași fără serviciu, să ajung pe drumuri… Ce mă mai săpuni șefu’ că te-am pierdut»… Am făcut eu pe grozavul, nu mă gândisem că-i fac greutăți” – Ion Crăciunescu
În prima repriză, la poarta dinspre tabela de scor, spre Tribuna a II-a, Dumitru Moraru mai avusese o tentativă de „asasinare” a lui Lăcătuș, tot la o minge lungă, la intersectarea liniei careului mare cu linia de fund.
Țețe a intrat la fel, ca la arte marțiale, cu picioarele înainte, chiar dacă Lăcătuș nu ajunsese mingea… Stelistul s-a ferit, i-a arătat cu mâna la cap, și-a făcut cruce, s-au înjurat „amical”, de la egal la egal și Crăciunescu i-a potolit fără să-l avertizeze pe portarul dinamovist.
Asistent pe tușa dinspre Tribuna a II-a era Adrian Porumboiu. FANATIK l-a contactat, dar fostul mare arbitru vasluian, care și-a amintit de faza respectivă.
„Eu eram pe partea tribunei a doua, faza cu Moraru și Lăcătuș a fost pe partea cealaltă a terenului… în repriza a doua… Moraru a mai încercat să-l «rupă» pe Lăcătuș și-n prima repriză, la poarta dinspre tabela de marcaj, pe partea mea” – Adrian Porumboiu
„La o minge lungă care-l căuta pe Marius, Țețe a ieșit tot așa, cu picioarele sus, parcă era la arte marțiale, dar Lăcă s-a ferit, nu l-a prins, mingea s-a dus în out de poartă. Se juca pe viață și pe moarte atunci, nu se menajau jucătorii…” – Adrian Porumboiu
2 decembrie 1987, Stadion „Dinamo”, Spectatori: 20.000
Dinamo – Steaua 0-0
Dinamo: Moraru – Andone, Nicolae, Movilă, Varga – Lupu, Mateuț, Lupescu, Rednic – Mihăescu (60 Stelea), Cămătaru (36 Damaschin). Antrenor: Mircea Lucescu
Steaua: Liliac – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Rotariu – T. Stoica, Boloni, Balint (87 Majearu), Hagi – Lăcătuș (66 Bălan), Pițurcă. Antrenor: Anghel Iordănescu
Arbitri: Ion Crăciunescu, ajutat la tușe de George Ionescu și Adrian Porumboiu
(statistică: Răzvan Toma)