Derby-ul Băniei, disecat de olteanul Andrei Păunescu: „Universitatea Craiova are șanse la titlu! Ca un biciclist, poate intra puternic în play-off!, venind din spate” - Fanatik.ro

Derbyul Baniei disecat de olteanul Andrei Paunescu Universitatea Craiova are sanse la titlu Ca un biciclist poate intra puternic in playoff venind din spate

EXCLUSIV FANATIK

Derby-ul Băniei, disecat de olteanul Andrei Păunescu „Universitatea Craiova are șanse la titlu! Ca un biciclist, poate intra puternic în play-off!” (sursa facebook.com)

Andrei Păunescu este oltean (100% în fotbal, deși doar 50 % în sânge). Nu este doar fiul lui Adrian Păunescu, ci el însuși are circumvoluțiuni de geniu craiovean. Nimeni nu putea fi mai „nimerit” pentru un interviu în exclusivitate pentru FANATIK decât un artist și un oltean… fanatic. Însă, înainte de a vă reproduce discuția cu Andrei, se cuvin două precizări.

Prima, Andrei Păunescu este un tip deschis, vorbește nonșalant despre orice subiect, dar, când vine vorba despre Universitatea, își pune sufletul pe tavă. A doua, Andrei Păunescu nu discută precum un suporter „de rând” al Universității, ci împletește glasul peluzei cu cel al rațiunii și, uneori, cu o critică aspră.

Din start trebuie înțeles că niciun suporter al vreuneia dintre cele două beligerante din „Războiul Leilor” (n.r. dacă, în istorie, a existat Războiul celor Două Roze, purtat între familii nobile, de ce să nu avem și Războiul Orgoliului Craiovei?) nu trebuie să judece spusele lui Andrei decât prin prisma rațiunii și a bunului simț, care pare să fi dispărut odată cu actele de vandalism ce nu caracterizează această zonă eroică a României…

Andrei Păunescu: „Dacă aș fi la meciul Craiova – Craiova, m-aș duce să-l îmbrățișez pe Sorin Cârțu, care reprezintă Craiova Maxima, nu pe Mutu, cu tot respectul pentru talentul fostului mare dinamovist”

Andrei, cum vezi „războiul” din gazon al celor două Craiove?

– Îl văd ca pe o ciudățenie a naturii sportive, dar ca pe un lucru binevenit, pentru că e mai bine ca în oraș să fie două echipe, decât niciuna, așa cum se întâmpla acum câțiva ani.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Craiova a mai avut două echipe în primul eșalon, Universitatea și Electroputere, iar ambele jucau în cupele europene…

– Este adevărat, dar atunci nimeni nu se aștepta ca, după anul 2010, să nu mai existe nicio echipă… Și iată cum azi, din orgoliu, atât în sens pozitiv, cât și negativ, din spiritul competiției, de la niciuna s-a ajuns la două echipe…

Sorin Cârțu, una dintre legendele „Craiovei Maxima” (sursa hepta.ro)

Cu cine ții?

– Eu țin cu Universitatea Craiova. Simpatizez cu echipa orașului, cu aceea pe care și orașul, și zeci de mii de suporteri, și Universitatea, care dă numele clubului, o legitimează. Eu țin cu istoria fotbalului craiovean. Nu „țin” cu cineva, pe etape. Dacă aș fi prezent la acest meci, deși nu voi putea ajunge, m-aș duce să-l îmbrățișez pe Sorin Cârțu.

Pentru că lui Sorin i-a fost vandalizată casa, de către suporterii echipei rivale?

– Sorin Cârțu reprezintă gloria Craiovei Maxima. Îl cunosc de când eram copil. Nu m-aș duce să-l îmbrățișez pe Mutu, cu tot respectul pentru talentul fostului mare dinamovist. Asta aș face… Și aș mai îmbrățișa echipa care a renăscut fotbalul craiovean în ultimii ani, care a câștigat câteva trofee. Așadar, repet, țin cu Universitatea Craiova!

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Să revenim, totuși, la ideea de vandalism…

– Am o părere foarte rea despre toți cei care transformă sportul într-o formă de intoleranță. Când există un titan al „Craiovei Maxima”, implicat într-un „dosar”, în timp ce alții fac parte dintr-un alt „dosar”, metaforic vorbind, se vede cât de volatil este temperamentul iubitorului de fotbal prea înfierbântat. Sigur, asemenea incidente se petrec peste tot în lume, atunci când „zeii” unor echipe pleacă la adversarele istorice și sunt transformați într-un fel de monștri. Pe undeva, este ceva normal, dar eu nu mă pot obișnui cu o astfel de normalitate.

„Îmi doresc să nu apară scântei de violență, ci scântei de fotbal”

Nu cumva aici nu sunt două echipe, ci una singură, „ruptă” în două?

– Crede-mă că nu mai știu… Eu m-am bucurat foarte mult când am văzut o renaștere după ce nu mai exista Craiova pe harta fotbalului nostru de performanță. M-am bucurat că a înviat fotbalul din Craiova și cu atât mai mult am fost fericit pentru că Universitatea a renăscut cu un proiect performant, susținut de mulți reprezentanți ai „Craiovei Maxima”. De la Gică Craioveanu, din anii târzii, până la Ungureanu, Donose, Beldeanu, Geolgău, Țarălungă etc. Nu mă interesează unde sunt „dosarele”, cine deschide „sertarele” și care este problema juridică. Eu mă bucur că există fotbal în Craiova și țin cu Universitatea.

Riști un pronostic?

– În primul rând, îmi doresc să nu iasă scântei de violență. Să iasă scântei de fotbal… Și cu cât ambiția și orgoliile vor fi mai mari, cu atât mai mult să vedem un meci de calitate, iar una dintre Craiove să ajungă cât mai sus. Eu cred că Universitatea Craiova trebuie să devină campioană, după atâția ani!

Unde sunt banii românești din fotbal?

Este prea mic orașul pentru două echipe?

– Nu. Craiova nu e mică pentru nimic. Ar putea avea atâtea echipe câte orgolii, generații și cartiere are. Sigur, atunci când pronunți numele orașului, ar fi bine să te gândești la un singur mare brand. Real Madrid și Atletico Madrid sunt branduri care câștigă campionate și nu se supără nimeni. Dar nu mă împac cu ideea că, la Cluj, nu s-au putut investi bani românești în tradiția Universității, dar au apărut fonduri străine care au generat o echipă puternică și foarte susținută, din toate punctele de vedere, la CFR. Vorbim despre un club care poartă în numele său un an trist pentru Ardeal și pentru România – 1907. Să nu uităm că, în acel an, Clujul nu era între hotarele românești, ci se afla în Imperiul Austro-Ungar. Cine privește din străinătate harta fotbalului românesc din Transilvania și nu cunoaște istoria, are impresia că trăim în Evul Mediu, când Unio Trium Nationum era la putere și românii erau considerați națiune inferioară de către maghiari, sași și secui. Cum să judeci altfel, când vezi Hermannstadt, Csiksereda, Sepsi, 1907 Kolozsvar? Nu e bine, și nu este un motiv de mândrie pentru noi faptul că permitem acest lucru, atât la nivel de Federație, cât și din punct de vedere social-politic.

Are șanse la titlu Universitatea Craiova?

– Da, are! În toți anii trecuți, în care a fost favorită și a plecat foarte bine, s-a împiedicat la mal sau înainte de mal. Cred că, anul acesta, de pe poziția medie pe care se află, precum un ciclist venit din urmă, să intre puternic în play-off.

Un banc despre Koller, un „neamț aproape ungur”, și iubirea față de Dobrin

Andrei, îți amintești primul meci pe care l-ai văzut pe stadion?

– Cred că, pentru întâia oară, am mers pe stadion împreună cu tatăl meu în anul 1978, la un meci Steaua – FC Baia Mare. La maramureșeni, pe banca tehnică se afla marele vizionar și strateg Viorel Mateianu, care construise dintr-un club minuscul o echipă de cupe europene, cu un joc ultra-modern. La acea partidă a avut loc un dialog extraordinar, foarte amuzant, la masa presei unde eram. Eu l-am văzut pe Alexandru Koller, fundașul lui FC Baia Mare, care era blond și avea o alură de om puternic, și i-am spus tatălui meu: „Uite, ăla din spate parcă e neamț!”. Regretatul mare ziarist Eugen Seceleanu a replicat: „Neamț? Și când te gândești că el este abia ungur…”. De parcă ar fi o etapă în evoluția etniilor…

Rememorezi o partidă disputată de Universitatea Craiova, pe care ai văzut-o alături de tatăl tău?

– În același ani, 1978, am început să mergem la Pitești, unde juca Dobrin, pe care tata îl iubea foarte mult și-l considera pe bună dreptate cel mai mare talent al fotbalului mondial. În acel sezon, Argeșul, susținut și de Flacăra, a luat titlul contra lui Dinamo și a arbitrajelor. Legat de Craiova, am tot fost la meciuri după 1978-79, și la cele cu Borussia Mönchengladbach și cu Bayern München. Aveam două destinații fotbalistice, Craiova și Piteștiul. Până în 1980, când Dobrin a plecat de la FC Argeș la CS Târgoviște, am mers des la meciurile acestor două echipe, plus nelipsitele partide ale Rapidului din București.

Și la Craiova?…

– În privința Craiovei, am asistat inclusiv la meciul de tristă amintire cu Benfica Lisabona, dar și la victoria cu Olympiakos Pireu. Atunci m-am apropiat de Cârțu, de Balaci și de alți mari jucători, pe care acum, când îi văd alături de Universitatea Craiova, îmi creează o stare de continuitate și un argument în plus legat de faptul că Universitatea poate să câștige titlul.

Fostul patron al Universității Craiova, Adrian Mititelu (sursa hepta.ro)

„Adrian Mititelu? Din dragoste se nasc și implozii…”

Din actualul lot al Universității Craiova există un jucător pe care îl admiri?

– Sunt mai mulți. Ivan, de când s-a trezit din apatie, Bancu, deși acum nu traversează o formă bună, și toți ceilalți care au confirmat de-a lungul timpului, mulți deja transferați. Mihăilă a fost un jucător de calitate, mai ales că este și un băiat cu mult bun simț. Nu există lideri la nivelul lui Balaci sau al lui Ștefănescu, dar au timp să se coacă. Uite, și Mitriță era fabulos! Îmi amintesc ce sezon bun a avut, înainte de a pleca în străinătate…

„Cealaltă Craiovă”, păstorită, teoretic, de fiul lui Adrian Mititelu, este „mititică”?

– Nu este mititică sau măricică. Nu voi vorbi urât despre Adrian Mititelu, oricât de urât a vorbit el despre mine și oricât de grosolan m-au amenințat cu moartea și cu bătaia fanii din jurul lui, atunci când am declarat că sunt apropiat de Universitatea Craiova. Fațeta lui Adrian Mititelu de iubitor înfocat al Craiovei este admirabilă. Această fațetă a lui Adrian Mititelu este admirabilă. Dintr-un orgoliu pozitiv, s-a ambiționat să reconstruiască o echipă, deși el însuși o prăbușise. Rezultatele vor arăta dacă echipa sa este mititică sau măricică. Important este să avem fotbal în Craiova. Nu voi vorbi despre Adrian Mititelu, deși el a folosit cuvinte urâte în ceea ce mă privește, atunci când a văzut că sunt apropiat de Universitatea Craiova.

Cum îl privești acum pe Adrian Mititelu?

– E mare lucru când un om investește în fotbal, și n-am nicio îndoială că Adrian Mititelu iubește Craiova. Numai că dragostea nu e suficientă. Uneori, din dragoste se nasc și implozii, și crime pasionale. Acum 10 ani, Craiova a fost și victima unei sinucideri pasionale.