Excavarea unui cimitir din Belgia a dus la o descoperire cu adevărat stranie. Mormântul neolitic conținea rămășițele a mai multor indivizi.
Arheologii din Belgia au dat peste o descoperire care i-a lăsat cu gura căscată. În timp ce săpau într-un cimitir vechi din orașul Pommerœul, au găsit un schelet complet neobișnuit. Era făcut din oasele a mai multor persoane care au trăit la trei milenii distanță.
Când arheologii au început să sape în anii ’70 într-un cimitir vechi din Pommerœul, un orășel belgian de lângă Franța, au găsit exact ce se așteptau: zeci de morminte romane cu cenușă. Pe vremea aceea, romanii își ardeau morții, iar ei au găsit 76 de astfel de morminte.
Dar printre acestea au dat peste ceva ciudat, mai exact, un schelet întreg, așezat în poziție fetală, ca și cum ar fi dormit.
La început, cercetătorii credeau că scheletul e din vremea romanilor, ca toate celelalte morminte din jur. Dar când l-au studiat mai atent, au descoperit că unele oase erau mai vechi cu 2.500 de ani decât credeau ei. Practic, cineva a luat oase de la cel puțin cinci persoane diferite și le-a pus împreună ca într-un puzzle.
„Este probabil că mai mult de 5 indivizi au contribuit (n.r. la schelet), dar 5 au fost confirmați prin ADN”, a declarat pentru Live Science, Barbara Veselka, arheologul de la Vrije Universiteit Brussel care a condus studiul, potrivit antena3.ro.
Abia în 2019, prin analiza radiocarbonului, arheologii au avut parte de o surpriză uriașă. În timp ce toate mormintele cu cenușă erau într-adevăr din vremea romanilor, oasele scheletului veneau din trei perioade diferite ale epocii neolitice, adică erau vechi de 7.000 până la 3.000 de ani înainte de Hristos.
Un ac de os găsit lângă cap era într-adevăr din vremea romanilor, din perioada anilor 69-210 după Hristos. Când au analizat și ADN-ul craniului, au aflat că aparținea unei femei care a trăit în perioada romană, în jurul secolelor III-IV.
Veselka și colegii ei din mai multe țări au studiat apoi oasele în amănunt, le-au testat vârsta și au analizat ADN-ul antic. Tot ce au descoperit au publicat recent, pe 23 octombrie, într-o revistă importantă de arheologie numită Antiquity.
„Indiferent dacă asamblarea oaselor a avut loc în neoliticul târziu sau în perioada romană, prezența individului a fost în mod clar intenționată”, au relatat cercetătorii.
Cercetătorii au propus mai multe teorii pentru a explica această situație. O posibilitate este că romanii au descoperit accidental un mormânt neolitic în timp ce își îngropau morții și au decis să-l completeze cu propriile elemente. O altă teorie sugerează că ei ar fi creat în mod intenționat acest schelet-mozaic, poate din motive rituale sau spirituale.
„Acesta este un studiu incredibil de fascinant și complex. Oferă o posibilitate interesantă de revendicare a terenurilor prin înmormântare în timpul neoliticului, cu grupuri de familii din cadrul clanului care revendicau împreună, romanii continuând revendicarea terenurilor pentru a-și afirma autoritatea asupra Galiție.”, a mai adăugat Jane Holmstrom, un bioarheolog de la Macalester College din Minnesota.
Poate nu e întâmplător că atât oamenii din perioada neolitică, cât și romanii au ales exact același loc pentru morminte. Este posibil ca râul din apropiere să fi avut o însemnătate specială.
„De-a lungul timpului, râurile și alte corpuri de apă au fost considerate importante, atât din punct de vedere geografic, cât și spiritual”, a spus Veselka, conform sursei. „Pommerœul era situat în apropierea unui râu, care ar fi putut fi un loc puternic.”